VIOREL NEGRU: JUDEȚUL FĂRĂ NUME (I)

Must Read

ÎNCĂ UN ACCIDENT- La Cociu o mașină a rupt un stâlp de pe marginea drumului

Modulul SMURD a intervenit în localitatea Cociu la un accident rutier, unde un autoturism a intrat în coliziune cu...

Pr. Ioan Aurel Rus: Duminica XXXV-a după Rusalii- A înfricoșatei judecăți

„Zis-a Domnul: Când va veni Fiul Omului întru slava Sa și toți sfinții îngeri cu El, atunci va ședea...

In judetul fara nume, istoria se pierde in realitate. Mandria traditiilor stramosesti a fost acoperita cu o plapuma groasa burdusita cu manelizari sufletesti si un amatorism desantat. Simbolurile nationale au fost inlocuite cu o ipocrizie tradusa printr-o mana dusa la inima cand se intoneaza imnul, desi in inima locuitorilor cu functii zace minciuna, egoismul si dragostea fata de bani. Mai putin dragostea fata de oameni.

De altfel, in asemenea inimi, nici nu mai are loc. Nu mai are loc nici imnul, scurtat la patru strofe. Obligatoriu in clasele primare, acest imn a devenit o povara pentru orice politician. In judetul fara nume, politicienii au promovat, si promoveaza inca, doar promisiuni. Accesul spre inalta societate, identificata cu bunastarea, este o lupta in care victimele sunt locuitorii simpli.

Manipularea acestora, indiferent de varsta sau sex, se manifesta preponderent printr-un limbaj popular, apelul la regionalisme fiind obligatoriu. De ce sa spui „tot”, cand poti spune „tăt”? Apoi prin exacerbarea unor definitii incurcate de programe europene de dezvoltare, fonduri de axa X, Y,Z, subiectul, adica omul, intra in ceata, concluzia sa fiind ca politicianul este la baza taran, dar are multa scoala! Are scoala, normal. O scoala a vietii in care minciuna este miezul vietii. Motul de la basca. Cireasa de pe tort.

Dupa un sfert de secol, a te bucura de apa, canalizare si asfalt reprezinta o minimalizare a valorilor existentiale. Renovarea unui camin cultural, a unei case de cultura, a unicului cinematograf sau constructia unui centru de informare turistica mereu inchis, reprezinta victorii ale viziunilor monumentale a celor ce conduc.

Apa ce ne-a dat-o Dumnezeu, daca este adusa in fata casei, este „minunea” unui alt zeu. Zeul-politician. Tinerii pleaca in strainatate, revin cu ceva banuti si lauda traiul european. Traiul autohton, cu balega pe ulita si gropi pe drum nu inspira revolta, ci o nepasare adanc infiripata in constiinta: „Asta e.” Locuitorii au copiat egoismul conducerii. Familiile sarace sunt bagate in seama doar de Paste si Craciun, iar slujba de duminica a devenit un pelerinaj pentru afisarea garderobei persoanale sau masinii de firma. Taranul simplu isi vinde pamantul. Oraseanul se muta de la 3 camere la garsoniera. Totul pentru a supravietui intr-o lume in care salariul minim pe economie si punctul de pensie sunt mai mici decat intretinerea unui puscarias.

Economia judetului bubuie, parcul industrial este pustiu, tinerii absolventi de liceu abia asteapta sa paraseasca acest taram al neputintei, taram pustiit de hotie si risipa. Risipa materiala, intelectuala si spirituala. Cultura este batjocorita ba la o nunta, ba la un targ si un Oktoberfest. Sportul sta inchis intr-o sala plina cu handbal sustinut din bani publici iar victoriile sunt dedicate celui care a semnat in numele locuitorilor transferul fondurilor. Asemenea multumiri sunt specifice oricarei localitati. Locuitorii simpli multumesc celor ce conduc.

Le multumesc celor alesi ca se duc la munca si isi fac treaba desi sunt platiti din banii lor! Dac-ar fi sa-i tragi la raspundere, ai nevoie de alte institutii, unde sunt altii platiti din bani publici si numiti tot de cei ce conduc. In aceasta organigrama a promiscuitatii, locuitorii simpli renunta deseori la justitie in favoarea justitiei divine. Dumnezeu are grija de toti, dar chiar si de obiectul dracului, banul? Locuitorii judetului fara nume isi pietd identitatea in era banului. Bogatul nu mai este egal cu cel sarac. Cel ce conduce este mai om decat cel care l-a ales.

Impartirea in categorii sociale nu s-a facut dupa criteriul competentei, ci al neamurilor sau al spagii. Oamenii simpli se multumesc cu nimic, aleg nimic si traiesc nimic. Viata a devenit o cursa nebuna dupa bani, vila sau masina. Nicio cursa catre o scoala mai buna. Nicio cursa nu duce spre biblioteca, ci spre supermarket. Locuitorii judetului fara nume traiesc o viata dupa principiul suficientei exprimat de un prost cu bani ca Vanghelie: „Daca tot timpul invatam si tot prosti murim, de ce sa mai invatam?”. Locuitorii judetului fara nume nu mai au nume. Le-a fost furata identitatea de politicieni. Li s-a gasit un nume gregar: ELECTORAT.

- Advertisement -
- Advertisement -

Latest News

ÎNCĂ UN ACCIDENT- La Cociu o mașină a rupt un stâlp de pe marginea drumului

Modulul SMURD a intervenit în localitatea Cociu la un accident rutier, unde un autoturism a intrat în coliziune cu un stâlp. Cele două persoane...

Pr. Ioan Aurel Rus: Duminica XXXV-a după Rusalii- A înfricoșatei judecăți

„Zis-a Domnul: Când va veni Fiul Omului întru slava Sa și toți sfinții îngeri cu El, atunci va ședea pe tronul slavei Sale. Și...

FOTO: Cel mai bolnav rîu: BISTRIȚA ARDELEANĂ- Prea murdari, prea fără bun simț

Prefectul Stelian Dolha a văzut astăzi cum arată, de fapt, malurile rîului Bistrița Ardeleană. În acest context, împreună cu Cristian Țetcu, reprezentant al societății...

VIDEO: Parlamentarul DANIEL SUCIU a făcut publice imaginile din restaurantul unde a avut loc altercația cu Traian Ogâgău

Un incident a avut loc vineri seara, într-un local din orașul Sângeorz-Băi. Primarul Traian Ogâgău l-a înjurat pe deputatul Daniel Suciu, e mers la...
- Advertisement -

More Articles Like This

- Advertisement -