1948, iunie: Comuniștii instalați deja la putere din noiembrie 1946, demarează naționalizarea principalelor mijloace de producție și încep procesul de colectivizare a agriculturii. Înființarea primelor întovărășiri collective, transformate mai apoi în Cooperative Agricole de Producție, vor avea efecte și pe valea Șieului. ”Victimă” a transformărilor pe care le suferea societatea românească, Castelul Teleki de la Posmuș va ajunge sediu al unei Întreprinderi Agricole de Stat. Cu siguranță, ”întemeietorii” lumii noi, au devastat castelul, iar statuile aflate în parcul castelului au fost aruncate în iazul, încă nesecat în anii respectivi: 1945-1948…
Așa este… Uneori legendele se dovedesc a fi reale.
Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud în parteneriat cu Muzeul Național de Istorie al Transilvaniei a efectuat pe parcursul anului 2020 o serie de cercetări arheologice la castelul Teleki de la Posmuș, castel aflat într-un amplu proiect de restaurare. Una din cercetări a identificat fundațiile scării de acces în corpul clădirii centrale ale castelului, grav afectată de intervenții ulterioare, intrarea în subsolul castelului fiind închisă cu un zid de cărămidă. Însă cea mai spectaculoasă descoperire a fost făcută înafara castelului. Astfel după relatările localnicului Nelu Someșan (care se baza pe o informație cunoscută de la bunicul acestuia), se presupunea că în fostul iaz al castelului, aflat în imediata apropiere a acestuia, au fost aruncate statuile de piatră care existau la intrarea în castel și în curtea acestuia. Apelând la bunăvoința firmei care se ocupă cu lucrările de renovare și restaurare a castelului, ne-am încercat norocul și cu ajutorul unui excavator am efectaut săpături în punctul respectiv. Dorim să precizăm că iazul a fost secat în anii de după naționalizarea castelului, devenind ulterior groapă de gunoi pentru casele din jur. Din această cauză datorită depunerilor mari de moloz și mizerii, singura șansă de a găsi presupusele statui se putea efectua doar mecanizat.
Iazul și ale sale surprize: 3 din statuile castelului:
- statuia Madonei cu pruncul, ce se afla la intrarea în castel pe latura stângă – este și cea mai bine păstrată, lipsește însă capul și jumătate din pruncul Isus;
- statuia sfântului Joan Nepomuk (Nepomuki Szent János) ce se afla tot la intrarea în castel pe partea dreaptă, din care s-a păstrat doar o jumătate din corp, restul statui fiind spart. Cele două statui erau puse pe câte un piedestal decorat cu motive baroce cu inscripția Ex voto curavit.. datată în 1790.
- statuie personaj cu haine militare (probabil împărăteasa Maria Tereza) distrusă puternic din care s-au mai recuperat câteva bucăți ce pot fi restaurate. Statuile au supraviețuit până în anul 1945 când încă se aflau în curtea castelului, deteriorate parțial dar întregi. Parcul castelului avea mai multe statui cu personaje mitologice despre care nu avem informații mai precise. Bibliografia veche mai amintește și o serie de statui de lei. În momentul instaurării regimului comunist statuile sunt vandalizate și se pare aruncate în iazul respectiv. Cert este că în urma cercetărilor noastre legenda locală s-a confirmat, iar cercetările din anul viitor e posibil să mai scoată la suprafață alte fragmente de statui.
Echipa CMBN:
Manager, dr.Gavrilaș Alexandru – expert restaurare piatră;
Cercetator dr.Zăgreanu Radu – arheolog;
Stancu Adriana – muzeograf;
Ilieș Andreea – desenator.
