Când vorbim de greve, de greve cu mineri ce se blochează în subteran, deja știm că nu mai e vorba de lux, de distracție, de show, așa cum pretind unii cretini. Nu, grevele astea sunt măsura disperării, a neputinței și lipsei de variante. Sunt toate acestea și ceva mai mult: lipsa empatiei, a viziunii ”progresiste” asupra problemelor cu care se confruntă ortacii. Păi, de la cine așteaptă oamenii aceia amărâți empatie, înțelegere: de la Barna?, de la Câțu?, de la Ghinea? De la Președinte? Nu e cazul… E complicată situația, și în valea Jiului, și în România, peste tot sunt probleme, iar ăștia de la Guvern ar trebui să se uite în spate, în istoria celor 32 de ani de democrație, mă rog… Spun doar atît: prea seamănă toate a 1996-2000… Asta simt, asta văd… Predicția mea nu e bună pentru cei aflați la Palatul Victoria, dar o lăsam așa… Oricum… lucrurile merg într-o direcție pe care o știu. Comparația cu 1996-2000 e una prin care vreau doar să atrag atenția că lucrurile scapă de sub controlul PNL și intră sub alt control, dacă nu cumva au intrat… Cei care trag sforile nu se văd… Dar ei ar fi bine să vadă că nu sunt singuri, iar epoleții nu te ajută întodeauna… Puțin respect și un gram de empatie pentru noi, pulimea… se poate? Atenție mare, băieți și mai răsfirați…
Mi-am propus să vă spun în fiecare săptămână cîte ceva, despre ceva… Vom vorbi mai des, oricum…
