duminică, august 9, 2020
2.8 C
Bistrița
More

    Războiul dintre PSD și ONG-uri face victime colaterale: Guvernul a eliminat custozii din ariile naturale protejate.

    Must Read

    132 de cazuri active în Bistrița-Năsăud. Aproape 1000 de bistrițeni au fost infectați de la începutul pandemiei, 14 cazuri noi fiind confirmate...

    Situația epidemiologică în Bistrița-Năsăud rămâne la stadiul de alertă, numărul cazurilor active ajungând astăzi la 132 din...

    SONDAJ CURS: Partidul Național Liberal (PNL) – 31%, Partidul Social Democrat (PSD) – 28%, Alianța USR PLUS – 14%

    Un sondaj de opinie la nivel național realizat de CURS în perioada 29 iulie – 5 august 2020 arată...


    Unul dintre aceștia este preotul Crin-Triandafil Teodorescu, custodele de la Peștera Tăușoare

    Printr-o Ordonanță de Urgență , Guvernul a scos din legislația de mediu noțiunea de custode al ariilor naturale protejate, acestea urmând să fie administrate de Agenția Națională pentru Arii Naturale Protejate (ANANP). Custozii ariilor protejate sunt în bună parte ONG-uri, dar și primării, consilii județene, universități, societăți comerciale etc, care gestionează aceste zone cu surse proprii. Statul român a apelat la această formulă deoarece nu avea capacitatea să le gestioneze singur. ONG-urile și activiștii de mediu critică dur eliminarea custozilor deoarece modificarea s-a făcut de urgență, fără consultare și acuză interese ascunse, custozii împiedicând de-a lungul timpului mai multe proiecte controversate în zonele protejate (hoteluri, exploatări miniere, drumuri, defrișări, proiecte imobiliare), pentru orice intervenție în aceste zone fiind nevoie de avizul lor. Aceștia mai semnalează că ANANP nu are capacitatea să gestioneze ariile naturale protejate, având un număr insuficient de angajați. 

    La nivelul județului Bistrița-Năsăud, trei custozi a tot atâtea arii protejate rămân ”fără obiectul muncii”, fiind vorba de două asociații de proprietari de pădure, una din Bistrița-Bârgăului, celalalta de pe Valea Ilvelor , dar și de Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud care rămâne fără custodia Peșterii Izvorul Tăușoarelor.

    Peştera Izvorul Tăuşoarelor este o peșteră protejată  a Academiei Române, de clasa A, interzisă turismului şi deschisă doar cercetătorilor şi voluntarilor speologi. Este cea mai adâncă peşteră din România, având peste 20 de kilometri de extindere a galeriilor, pe o diferenţă de nivel de 413, 5 m.  Cel puţin o treime din ea este încă necunoscută. A fost descoperită de în 1955 şi explorată  cu insistenţă până în 1985. Peştera ascunde câteva minunăţii rare sau chiar unice, printre care depozitul fosilifer din Sala Oaselor de Urs, mirabilitul din Sala de Mese, oulofolitele din Galeria Gipsului şi Bilele de Tăuşoare despre care se spune că sunt unice pe plan mondial. Deşi a fost descoperită târziu, peştera a avut încă puterea să genereze legende: oamenii locului cred că peştera ascunde zâne sau comori, şi au existat oameni care s-au aventurat prin ea în căutarea presupuselor bogăţii.

    Crin-Triandafil Teodorescu: Ordonanța care prevede ”confiscarea” custodiilor ariilor protejate este, evident, un produs cu logică politică, una care transcende mult interesele de management ale peșterii.

    Custodele Peșterii Izvorul Tăușoarelor, preotul Crin Triandafil Teodorescu, speolog, este omul care a făcut tot ceea ce este omenește posibil pentru conservarea preșterii Izvorul Tăușoarelor, considerată cea mai adâncă peşteră din România şi una dintre cele mai dificil de explorat, scrie pe pagina de socializare un text acuzator dar și plin de speranță. Așa cum era de așteptat, preotul de la Lușca, Năsăud, spune că ordonanța care prevede ”confiscarea” custodiilor ariilor protejate este, evident, un produs cu logică politică, una care transcende mult interesele de management ale peșterii.

    Redăm textul integral, atât pentru acuratețea sa cât mai ales pentru întreaga poveste a Peșterii Izvorul Tăușoarelor

    CRIN TRIANDAFIL TEODORESCU:

    Despre Peșteră și despre noi

    Nu credeam că se poate întâmpla așa ceva. Chiar nu credeam. (Și asta în condițiile în care nu sunt un necredincios profesionist, poate doar unul amator, pe alocuri. Să spun că sunt șocat? Să spun că mi-aș împacheta peștera și aș fugi cu ea în altă țară? Să spun că mă simt amputat, eviscerat, pus pe cruce, călcat în picioare? Cred că e inutil, și oricum nu mai contează.)
    Ordonanța care prevede ”confiscarea” custodiilor ariilor protejate este, evident, un produs cu logică politică, una care transcende mult interesele de management ale peșterii. Nimeni nu a avut nimic cu peștera, în mod particular. Mi-e peste capacitatea de a-mi reține emeza să fac o analiză a consecințelor, la altă scară decât ceea ce privește ”peștera mea”. Mi-a plăcut mereu să mă așez cu ființa mea într-un loc, într-un om, pe o insulă, dar acolo unde locuiesc, să știu totul, să mă duc până la capătul nevăzut al drumului, ardent, nebun de pasiune. Așa că, ce-oi spune, doar despre peșteră oi spune-o. La asta mă pricep. Asta știu, asta mănânc, asta visez. Asta fac de 20 de ani.

    Normativul trântit de guvernul Dăncilă lasă Complexul Muzeal fără custodie, dar asta doar la modul declarativ. Preluarea efectivă a custodiei se va face la data ”operaționalizării” unei structuri teritoriale a Agenției Naționale pentru Arii Naturale Protejate. Ce înseamnă asta? (Probabil) un soi de direcții județene pentru arii naturale, în subordinea agenției guvernamentale sus menționate. Asta înseamnă sedii județene, directori, mașini de teren, tehnică și suport IT, organigramă și, desigur, un vagon de bani. Punerea în funcțiune a unui asemenea sistem poate dura ani întregi, și între timp se pot întâmpla multe, mai ales că ordonanța nu are publicate normele de aplicare.

    Unde suntem acum?

    Aria protejată (sunt două de fapt, suprapuse, un sit Natura 2000 și o arie naturală protejată de interes național) Peștera Tăușoare este îngrijită, protejată și promovată de Complexul Muzeal BN. Și asta nu doar de la data semnării convenției de custodie, ci din 1965, neîntrerupt. Așa s-a întâmplat, prin grație divină, că în acest județ Dumnezeu a trimis oameni care au înțeles că avem o datorie față de această peșteră, și această datorie nu poate fi lăsată în sarcina celor de la un București prea îndepărtat. Am avut norocul, la Muzeu, să avem directori cu capul pe umeri, Marinescu Managerul, Prahase cel Subțire, Silvius Romanul, Chintăuan ”omul pietrelor”, Gavrilaș ”Face Totul”, oameni care și-au asumat caracterul de instituție de cultură și știință al Muzeului. Cu trecerea anilor, progresiv, au început să apară roadele. (Să fie clar, eu nu am nici un merit. Eu sunt doar bagheta de la capătul palmei unor dirijori iscusiți. Să n-aud laude, că și așa mi-e rău.) Cel mai drag mi-e Găvrilaș, și nu pentru că mi-e director, n-am diplomă COR de lingușitor, cine mă cunoaște mă știe. Mi-e drag pentru că e singurul director care s-a băgat în peșteră cu mine, s-a târât prin pietrișuri, a luat nisip în gură, a ascultat tot ce i-am explicat, a întrebat, și, Dumnezeule Mare, a priceput ce fac eu acolo, pentru ce mă zbat! Și nu mi-a zis o dată ”Nu”, chiar și când peștera mea i-a fost o povară pe buget și pe nervii oricum întinși ca o coardă de vioară.

    Afilierea peșterii la rețeaua europeană Natura 2000 ne-a adus obligații grele.

    Împreună cu Consiliul Județean Bistrița-Năsăud am pus de-un parteneriat, cum pun unii de-o ordonanță. Și-am adus bani europeni, cu care am realizat ceva ce multe arii protejate mari, din țară, cu structuri de administrare proprii, parcuri naționale și naturale, care au specialiști angajați și rangeri, și mașini și telemetre, n-au reușit să facă: un plan de management după standarde europene, aprobat prin ordin de ministru (merci, Iulia Strugariu de la CJ, că te-ai bătut pentru acest ordin!).

    Odată aprobat, ne-am suflec at mâinile și ne-am pus pe treabă.

    Ne aflăm în anul trei de implementare a planului de management, cu graficul de execuție îndeplinit, unele activități chiar în avans. În același timp, am implementat ”la sânge” regulamentul ariilor protejate. Am mărit suprafața supraterană cu regim silvic protejată la 190 de ha de pădure, de la 60 ha, prin ordin de ministru, hectare din care sunt interzise exploatările. Pădurea începe să se refacă, fenomenele de egutație din interiorul carstului au fost stopate. Am introdus o metodologie de vizitare restrictivă. Fauna de podea și acvatică se reface. Am publicat materiale despre peșteră, am stabilit raporturi de colaborare cu instituții de cercetare, am împânzit peștera cu dataloggere de monitorizare a parametrilor fizici, am recoltat sute de mii de picături de apă de percolație (picătură cu picătură), în sute de ore de muncit în subteran, pentru analiza izotopilor. Am conservat habitatul liliecilor, și peștera a devenit al treilea sit de hibernare de chiroptere din România, exemplu de ”bune practici” la forurile internaționale ale chiropterologilor. Am bătut școlile, pe baza protocoalelor de colaborare, vorbind neoprit de lilieci și peșteri și păduri și om și echilibru și frumos și urât și clorofile la ureche. Am ”descărcat științific” peștera de toate valorile ei, am resectorizat-o și am reîncadrat-o în clasă de protecție A și B, și acum tocmai ce lucram la documentația în vederea deschiderii unei noi intrări în peșteră și a unei eventuale amenajări turistice a uneia dintre sălile ei!
    Deci, judecând la rece, așa vulcanic și bizantin cum sunt, stăm foarte bine, deși nu stăm deloc.
    Să nu-mi fie ca o laudă, că, repet, nu de mine vorbim aici, ci de o instituție și de o atitudine a comunității: ”Facem treabă bună!”
    Ce e de făcut?
    Am citit cu atenție legislația, așa cum a fost ea modificată, m-am consultat și cu unul dintre cei mai predigioși juriști ai județului, i-am prezentat opinia mea și mi-a confirmat că:
    Modificarea Ordonanței 57/2007 privind regimul ariilor protejate ridică, cumva, la fileul nostru o minge unică. Ea prevede că ariile protejate din județ, lăsate de izbeliște sau, mai rău, luate în tolbă de un București prea îndepărtat și prea sărac în oameni, pot fi manageriate, pe bază de contract, de o structură de administrare cu personalitate juridică, aflată în subordinea autorității publice locale.
    Ideea mea e crearea unui serviciu pentru arii protejate la Consiliul Județean. Știu că asta înseamnă buget, modificări de organigramă, organizare de concursuri, goană după specialiști de calitate. Dar mai știu că județul ăsta are o mulțime de arii protejate, care nu pot fi lăsate în bătaia sorții. Numai situl Cușma are 40 și ceva de mii de hectare!
    Alternativa este ca aceste arii protejate să fie manageriate de București, și nu de Bistrița-Năsăud. Foarte probabil ca specialiștii care vor lucra în managementul acestor arii să fie localnici, mi-e foarte greu să cred că ANANP, cu sediul peste drum de Palatul Parlamentului, va trimite un speolog de la București să descarce un datalogger aflat într-o anumită fisură dintr-o anumită galerie dintr-un anumit sistem fosil al Tăușoarelor (doar cunoașterea peșterii îți cheltuie vreo doi ani din viață), ideea e însă: pentru cine vor lucra acești specialiști? Pentru un București sau pentru județul Bistrița-Năsăud? Ariile astea naturale, peșterile, pădurile, apele, sunt ale bistrițenilor și ale năsăudenilor, mult înainte de a fi ale unui minister. Că tot vorbim de descentralizare, că tot ne revoltăm, noi, primarii din BN, că n-avem drepturi în pădurile noastre supraconservate!

    Ce a fost, a fost, ce va fi, va fi, dar asta, prieteni, nu e ultima zi.

    Ultima zi va fi aceea în care voi preda cheile peșterii, nu știu când, nu știu cui. Odată cu asta, o parte din inima mea. Atunci voi muri, ca un om căruia îi îndeși o pernă peste gură. Nu mă văd trăind altundeva, unul dintre motivele pentru care nu trăiesc în Elada, cu ochii înfipți în Egee, e Ea, cealaltă Ea care mă bântuie, peștera.
    Aceea, da, aceea va fi ultima zi. Până atunci, avem treabă. Acțiunile planului de management se vor implementa, conform graficului. În 15 septembrie, zi de sărbătoare (”Începutul Anului Școlar pe stil vechi!  ), avem o acțiune de voluntariat pentru reabilitarea porții principale de acces în peșteră, la care s-au anunțat câțiva oameni buni. Vom munci, vom râde, vom mânca, vom povesti în jurul unui foc de tabără, despre cum e viața, și cum vânare de vânt sunt toate, și despre cum de tare arde inima în tine când iubești și pierzi, Românie tâmpă și frumoasă, Ciuleandră cu ciulini în păr, ce mult te iubesc și ce mult mă ucizi tu, zi de zi.

    - Advertisement -
    - Advertisement -

    Latest News

    132 de cazuri active în Bistrița-Năsăud. Aproape 1000 de bistrițeni au fost infectați de la începutul pandemiei, 14 cazuri noi fiind confirmate...

    Situația epidemiologică în Bistrița-Năsăud rămâne la stadiul de alertă, numărul cazurilor active ajungând astăzi la 132 din totalul celor 955 de cazuri...

    SONDAJ CURS: Partidul Național Liberal (PNL) – 31%, Partidul Social Democrat (PSD) – 28%, Alianța USR PLUS – 14%

    Un sondaj de opinie la nivel național realizat de CURS în perioada 29 iulie – 5 august 2020 arată următorul clasament politic:

    Scrisoare deschisă către deputatul Ionuţ Simionca, candidatul PMP pentru Primăria Bistrița

    Stimate domnule candidat Ionuţ Simionca, La scrisoarea deschisă anterioară, pe care v-am adresat-o atât dumneavoastră, cât şi celorlalţi candidaţi...

    Bistrița uitată: Astăzi, TURNUL DOGARILOR și cele 700 de măști și păpuși închise acolo.

    Din cetatea medievală a Bistriţei, se mai văd astăzi doar fragmente din zidurile de apărare, valul şi şanţul care o înconjurau. Turnurile...
    - Advertisement -

    More Articles Like This

    - Advertisement -