Predica la duminica a VII-a După Paști,Ev.Ioan,17,1-13

Must Read

După ”atacul” la Corneliu Baba, vine rândul și lui Tudor Jarda care rămâne fără muzică

Liceele vocaționale din Bistrița par să aibă probleme serioase. După anunțul desființării clasei de arhitectură de la ”Cornelu Baba”,...

Bistrițenii semnează tot mai mulți pentru păstrarea profilului de Arhitectură și Arta ambientală în Liceul de Arte ”Corneliu Baba”

Peste 1800 de persoane au semnat până la această oră  petiția on line prin care este susținută păstrarea clasei...

COVID 19: Doar 28 de cazuri raportate astăzi în Bistrița-Năsăud. Până la această oră s-au vaccinat 1976 de persoane

Un număr de 28 de cazuri noi de îmbolnăvire cu Sars Cov 2 au fost raportate pentru ziua de...
Hristos S-a înălţat ! Şi prin înălţare ne-a dăruit tuturor această bucurie de a ne vedea iarăşi faţă către faţă şi de a ne bucura iarăşi cuvânt către cuvânt, între noi. În Duminica aceasta sărbătorim a VII-a Duminică după Paşti, numită şi a Sfinţilor Părinţi.
Răstigniţi între sărbătoarea aceasta a Înălţării Domnului şi binecuvântata Duminică a Pogorârii Duhului Sfânt, Duminica aceasta ne pune înaintea ochilor noştri icoana celor fără de care n-am putea fi Biserică.Domnul, înainte de a Se înălţa la ceruri, le spunea ucenicilor Săi să nu se rupă de Ierusalim, să nu se depărteze, ci acolo, în cuvioşie, să aştepte pogorârea Duhului Sfânt, Celui care de la Tatăl purcede, Cel care le va da lor tot adevărul.
Iată că în Duminica aceasta ce face trecerea de la sărbătoarea cea mare a Înălţării Domnului, la sărbătoarea imensă a Pogorârii Duhului Sfânt, ne este pusă înaintea ochilor tocmai icoana aceasta a Părinţilor adunaţi în slavă, a ucenicilor rămaşi în Ierusalimul pământesc, cu nădejdea în Ierusalimul ceresc.
Într-o epocă ce prea adeseori calcă în picioare preoţia, se cuvine să spunem, în această Duminică a Sfinţilor Părinţi,câteva cuvinte despre preoţia lui Hristos, despre preoţia noastră, a fiecăruia dintre noi în parte, şi mai cu seamă, despre preoţia primită prin hirotonie .
 
Câteva cuvinte doar legate de preoţia lui Hristos, care este preoţia Bisericii! Iată Domnul nostru Iisus Hristos, fiind deodată Dumnezeu şi om, restabileşte comunicarea între Dumnezeu şi oameni. El face ca oamenii să audă glasul lui Dumnezeu, căci El este Cuvântul lui Dumnezeu cel întrupat. Şi pe de altă parte, este Cel înălţat la cer cu firea omenească, mijlocitor al oamenilor pe lângă Dumnezeu, Tatăl Său. Iată ce ne spune Sfântul Apostol Pavel într-o Epistolă către Evrei, la capitolul 9, 24: „…ci chiar în cer, ca să Se înfăţişeze pentru noi înaintea lui Dumnezeu”, prezentându-L apoi ca Cel care aduce jertfa de Sine Însuşi, pe care a făcut‑o o dată pentru totdeauna pentru fraţii Săi, adică noi, oamenii.
Această funcţie de mijlocitor către Dumnezeu şi oameni este ceea ce se numeşte în mod teologic şi în mod normal preoţia lui Hristos. Din cauza aceasta Domnului îi mai spunem şi Marele Arhiereu: „Tu eşti preot în veacPs.109, 4, apoi Sfântul Apostol Pavel,  spune: „Tu eşti preot în veac, după rânduiala lui Melchisedec”. Hristos este, aşadar, Arhiereul, Marele nostru preot, este Cel care lucrează în lume prin Trupul Său cel tainic.
Aşadar, prin Biserică Îşi face auzit glasul Său în lume. Pe ea o asociază întotdeauna Jertfei pe care El a adus-o şi pe care o prezintă Tatălui. Hristos nu face nimic fără Trupul Său. Trupul nu face nimic fără Capul său care este Hristos. Biserica, altfel spus, participă plenar la preoţia lui Hristos.
-Cine este Biserica? Numai preotul? Când hulim Biserica, îl hulim numai pe cel care, prin rânduială canonică, a primit Taina hirotoniei? Sau ne hulim şi pe noi? Dacă noi ne socotim a fi deget mic la mâna Bisericii, şi suferim, oare nu doare şi capul? Oare nu-ţi suferă tot corpul, dacă piciorul este lovit? Iată unitatea Bisericii, ce se aseamănă cu unitatea corpului!
Dar mai este o preoţie, o preoţie aleasă pe care, iată, Domnul a pus-o astăzi în rugăciunea Lui din Evanghelia de la Ioan, înaintea Tatălui Ceresc: „Eu pentru aceştia Mă rog; nu pentru lume Mă rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, că ai Tăi sunt. Şi toate ale Mele sunt ale Tale, şi ale Tale sunt ale Mele şi M-am preaslăvit întru ei”.
Sunt oameni asemenea nouă, crescuţi în familii creştineşti, care a trebuit să-şi păstreze fecioria până în momentul căsătoriei şi mai apoi, cei care au ales celibatul, şi-o păstrează pe viaţă, sunt oameni care din drag de Dumnezeu, şi bine ar fi să fie aşa mereu, din drag de Dumnezeu şi de slujire, din drag de Biserică, au îngăduit ca pe lângă crucea vieţii lor, să-L roage pe Domnul să poarte şi crucile altora. Nu pregătirea îl face pe om preot. Se înşală amarnic cei care cred că dacă termină cineva un seminar sau termină o facultate de teologie a ajuns „popă”. N-a ajuns „popă”. El a ajuns un licenţiat în Teologie. Preot te face numai harul Duhului Sfânt, Care Se pogoară în cadrul Sfintei Liturghii, prin invocarea arhiereului, cel care este, la rândul său, hirotonit de alţi arhierei.
Dacă episcopul ţine oarecum rolul pe care-l deţine Moise în Vechiul Testament, faţă de poporul ales al lui Israel, care înainta prin pustie spre pământul făgăduit, preoţii sunt întrucâtva ca cei şaptezeci şi doi de bătrâni ai poporului, „că Mă voi pogorî acolo şi voi vorbi cu tine şi voi lua din duhul care este peste tine şi voi pune peste ei, ca să ducă ei cu tine sarcina poporului, şi să nu o duci numai tu singur” ne spune cartea Numeri 11, 17.
Preotul duce Cuvântul lui Dumnezeu şi prezenţa mângâietoare, iertătoare şi vindecătoare a Duhului lui Dumnezeu, fiecăreia dintre oile pe care Dumnezeu i le rânduieşte. Preotul le iubeşte precum Domnul le-a iubit, şi asemănarea cea mai minunată a preoţiei este dată într-o imagine pe care o creează proorocul Iezechiel: „Pe oile cele slabe nu le‑aţi întărit; oaia bolnavă n-aţi lecuit-o şi pe cea rănită n-aţi căutat-o, ci le-aţi stăpânit cu asprime şi cruzime. Şi ele, neavând păstor, s-au risipit şi, risipindu-se, au ajuns mâncarea tuturor fiarelor câmpului”. Să nu fie aşa! Preoţia ţine de secerişul cel mult, cu lucrători puţini.
Ce chemare le face Dumnezeu preoţilor? Să luăm aminte! La Evanghelia de la Matei 11, 28-30Veniţi la Mine, toţi cei osteniţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi odihni pe voi. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre. Căci jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară”.
Părinte Sfinte, păzeşte-i în numele Tău pe cei care Mi i-ai dat, ca să fie una, precum suntem şi Noi”. Când este rostită această rugăciune? Fără îndoială că vă aduceţi aminte că este rugăciunea cea arhierească rostită de Domnul în Grădina Ghetsimani, în sudoarea aceea, şi ne face pe toţi să ne cutremurăm.
Preotul pe toţi ne cheamă spre mântuire în numele lui Iisus Hristos, nu în numele său particular. Preotul tuturor le oferă binecuvântarea lui Dumnezeu nu în numele său, ci în numele lui Dumnezeu, Care dă binecuvântarea. Preotul frânge Pâine nu cu puterea sa, ci cu puterea lui Dumnezeu din el. Preotul cuvântează nu cu puterea sa, ci cu puterea cea multă a lui Dumnezeu.
Fără îndoială că parcă este mai mult ca niciodată actuală rugăciunea Domnului către Tatăl Ceresc, când spune: „Când eram cu ei în lume, Eu îi păstram în numele Tău pe cei pe care Mi i-ai dat, şi i-am păzit şi n-a pierit nici unul dintre ei, decât fiul pierzării, ca să împlinească Scriptura. ”Care este bucuria preotului, în cele din urmă? Pentru că dacă stai şi priveşti la activitatea lui de zi cu zi, este ca unul ce se înconvoaie sub jugul lui Dumnezeu, al purtării Sfintelor Taine, al umblării printre cei bolnavi, printre cei pe care nu-i mai bagă nimeni în seamă. Dar greutatea lui nu este greutate, pentru că jugul nu este jugul său, ci este jugul lui Hristos; şi câtă vreme în numele lui Hristos a primit preoţia, nu în numele unor interese obscure şi înguste, cu adevărat jugul este uşor şi bucuria lui Hristos preotul o are deplin în el.
Iată-ne, aşadar, între Înălţarea de-a dreapta Tatălui şi Pogorârea Duhului Sfânt, strânşi laolaltă în Ierusalim, pentru ca Domnul să ne pogoare Duh Sfânt, prin preoţii noştri, peste noi, fiecare dintre noi în parte. Domnul ne va aştepta pe fiecare, de fiecare dată, în prezenţa preotului, spre Spovedanie; ne va aştepta spre a primi Împărtăşania; ne va binecuvânta naşterile din familie, ne va întări tristeţile din înmormântările din familie.
Traian Dorz, un poet creştin,zice:
 „O, Doamne, ai milă de cei care-i chemi
Să vină pe urmele Tale,
Ajută-i în lupta din grele vremi
Nimic să nu-i frângă pe cale.
Ajută-l pe acel care-n urmă-a lăsat
Prea mari prietenii sau păcate,
Să nu-l mai întoarcă din drumul curat
Dorinţa spre cele lăsate.
Ajută-l pe-acel ce-a lăsat pe pământ
Iubiri prea adânci şi prea grele,
Să nu-Ţi lase calea cu sufletul frânt
Şi inima-ntoarsă spre ele.
Ajută-l pe-acel ce-a lăsat multe-averi
Şi scapă-l de orice robie,
Ca, slobod de-a’ lumii deşarte poveri,
Să-Ţi poată urma numai Ţie.
Ajută-l pe-acela cu suflet bogat,
Ce-ascunse păcate mai ţine,
Pe-acel care Tu nu-l desparţi de păcat
Păcatu-l desparte de Tine.
Ajută-l pe cel ce, plecând, lasă tot,
Pe veci să se rupă de toate.
Să n-ajungă stâlp ca femeia lui Lot
Privind blestemata cetate.
Ajută-l pe-acel ce-a ajuns pe Altar
Şi nu-i pregătit de junghiere,
Să nu-l prindă frica de-al morţii hotar,
Pierind la un pas de-nviere.
Ajută-i pe toţi, când e clipa cea grea,
Să biruie tot ce-i mai leagă,
Ca, dând lumea-ntreagă pe dragostea Ta,
Să afle-a Ta dragoste-ntreagă”.
„Ca, dând lumea-ntreagă pe dragostea Ta,
Să afle-a Ta dragoste-ntreagă.”
Cu alte cuvinte, bucuria lui Hristos să se afle deplin în noi! Este vremea să ne rugăm unii pentru ceilalţi, şi-n pragul acesta dintre Înălţarea Domnului şi Pogorârea Duhului Sfânt, plecaţi-vă genunchii, să ridice Dumnezeu preoţi vrednici din sânul poporului românesc. Să ridice preoţi vrednici în Biserica Slavei Sale, să ne dăruiască păstorii de care avem nevoie să trecem prin pustiul acesta al drăceştilor ispite, până la Ierusalimul cel ceresc.
Se spune că, nu demult, acum câţiva zeci de ani, nişte femei mergeau la unul dintre părinţii duhovniceşti ai Bisericii Ortodoxe, lapărintele Arsenie Boca, plângându-se de preoţii Bisericii şi spunând: „N‑avem preotul cutare, nu-i bun preotul aşa, nu face aşa etc.” Le-a spus atunci părintele: „Vreţi preoţi buni?” „Da”, au spus ele. „Vreţi preoţi vrednici?” „Da”, au spus ele. „Atunci, naşteţi-i!”
Rugaţi pe Dumnezeu ca în pântecele maicilor românce să se nască preoţi vrednici de Dumnezeu, oameni care să poarte neamul românesc spre înviere, cu fruntea sus, cu demnitate şi, mai cu seamă, slăvindu-L pe Dumnezeu.
Hristos S-a înălţat!  Amin.
- Advertisement -
- Advertisement -

Latest News

După ”atacul” la Corneliu Baba, vine rândul și lui Tudor Jarda care rămâne fără muzică

Liceele vocaționale din Bistrița par să aibă probleme serioase. După anunțul desființării clasei de arhitectură de la ”Cornelu Baba”,...

Bistrițenii semnează tot mai mulți pentru păstrarea profilului de Arhitectură și Arta ambientală în Liceul de Arte ”Corneliu Baba”

Peste 1800 de persoane au semnat până la această oră  petiția on line prin care este susținută păstrarea clasei de arhitectură de la Liceul...

COVID 19: Doar 28 de cazuri raportate astăzi în Bistrița-Năsăud. Până la această oră s-au vaccinat 1976 de persoane

Un număr de 28 de cazuri noi de îmbolnăvire cu Sars Cov 2 au fost raportate pentru ziua de astăzi, 17 ianuarie, de la...

CONTROALE la primării pe tema anchetelor sociale. Raluca Turcan a dat o dispoziție în acest sens

Ministrul Muncii, Raluca Turcan, solicită inspectorilor să controleze anchetele sociale ale primăriilor, verificare care nu s-a mai făcut în ultimii doi ani de zile, potrivit...

Ziua EMINESCU marcată și la Bistrița- Puțină cultură nu strică nimănui

Ziua Culturii Naționale a fost marcată la Biblioteca Județeană „George Coșbuc” Bistrița-Năsăud prin organizarea mai multor evenimente dedicate poetului Mihai Eminescu, care s-au desfășurat...
- Advertisement -

More Articles Like This

- Advertisement -