Pr. Ioan Aurel Rus: Duminica a VI-a din Postul Mare, a Floriilor

Must Read

O mașină a luat foc lângă Piața Decebal

Un echipaj de pompieri din cadrul Detașamentului de Pompieri Bistrița a intervenit la un incendiu izbucnit la un autoturism...

”Pentru PSD nu contează cine va fi președinte al PNL”, spune Radu Moldovan.  Moldovan confirmă  însă relația bună din punct de vedere instituțional cu...

Președintele Consiliului Județean, Radu Moldovan a vorbit într-un interviu pentru www.propolitica.ro și Info Bistrița despre cum se văd din...

Banii care ar fi făcut Centrul Intermodal vor fi folosiți la anveloparea de blocuri, pentru Linia Verde sau pentru continuarea Reabilitării  și modernizării  Școlii ...

Centrul Intermodal din municipiul Bistrița, proiect european, nu se va mai realiza. Primăria Bistrița a luat decizia de a...

 

„Înainte de Paști cu șase zile, Iisus a venit în Betania, unde era Lazăr, pe care îl înviase din morți. Și I-au făcut acolo cină și Marta slujea. Iar Lazăr era unul dintre cei ce ședeau împreună cu El la masă. Deci Maria, luând o litră cu mir de nard curat, de mare preț, a uns picioarele lui Iisus și le-a șters cu părul capului ei, iar casa s-a umplut de mireasma mirului. Iar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, care avea să-L vândă pe Dânsul, a zis: Pentru ce nu s-a vândut mirul acesta cu trei sute de dinari și să-i fi dat săracilor? Dar el a zis aceasta nu pentru că îi era grijă de săraci, ci pentru că era fur și, având punga, lua din ce se punea în ea. A zis deci Iisus: Las-o, că pentru ziua îngropării Mele l-a păstrat. Că pe săraci totdeauna îi aveți cu voi, dar pe Mine nu mă aveți totdeauna. Deci mulțime mare de iudei au aflat că este acolo și au venit nu numai pentru Iisus, ci ca să vadă și pe Lazăr, pe care-l înviase din morți. Și s-au sfătuit arhiereii ca și pe Lazăr să-l omoare. Căci, din cauza lui, mulți dintre iudei mergeau și credeau în Iisus. A doua zi mulțime multă, care venise la sărbătoare, auzind că Iisus vine în Ierusalim, a luat ramuri de finic și a ieșit întru întâmpinarea Lui și striga: Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel! Și Iisus, găsind un asin tânăr, a șezut pe el, precum este scris: ‘ Nu te teme, fiica Sionului! Iată Împăratul tău vine șezând pe mânzul asinei ‘. Acestea nu le-au înțeles ucenicii Lui la început, dar când S-a preaslăvit Iisus, atunci și-au adus aminte că acestea erau scrise pentru El și că acestea I le-au făcut Lui. Așadar, dădea mărturie mulțimea care era cu El când l-a strigat pe Lazăr din mormânt și l-a înviat din morți. De aceea L-a și întâmpinat mulțimea, pentru că auzise că a făcut minunea aceasta.”

 

„Osana, Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului!”

 

Ce însemnează această sărbătoare a Floriilor? Este cea care Îl arată pe Iisus Hristos cine este. Până acum, Mântuitorul Se ascundea şi spunea celor ce erau vindecaţi de puterea Sa: „Vedeţi, nimănui să nu spuneţi ceea ce aţi primit!” Aşa a spus şi celor orbi, aşa a spus şi celor leproşi, aşa a spus şi celor ciungi, aşa a spus tuturor celor care au primit de la El vindecare. Iată, de data aceasta, după ce a înviat pe Lazăr din morţi, desi fusese îngropat de patru zile şi mirosea greu, că începuse să putrezească,Iisus se arata altfel lumii. El era cunoscut de multă lume, doar fariseii învăţaseră poporul: „Vedeţi, să nu mergeţi după acesta, că este un înşelător! Voi să ascultaţi de Legea lui Moise! Noi ştim că Dumnezeu a vorbit cu Moise!”

    Dar, această minune a făcut ca fariseii să nu mai fie ascultaţi şi poporul să dea năvală în Betania unde era Lazăr cel  înviat din morţi  şi unde a venit  şi Iisus şi a stat cu El la masă. Maria, sora lui Lazăr a veni a turnat alabastru de mir de nard de mare preţ  pe capul Lui, apoi cu ce a mai rămas a turnat pe picioarele Lui şi a spălat picioarele cu lacrimi şi le-a şters cu perii capului. Au venit mulţi să-L vadă pe Iisus care a înviat pe Lazăr, să îl vadă şi pe Lazăr cel înviat, să vadă dacă este sănătos.     .    Era ca la cincisprezece stadii Betania de Ierusalim. Mântuitorul trimisese pe doi dintre ucenicii săi, spunându-le: „Mergeţi în cutare loc! Veţi găsi o asină şi un mânz. Dezlegaţi-o şi aduceţi-o la Mine!” Ucenicii au făcut aşa. Au venit şi au adus asina şi mânzul şi Iisus le-a spus.: „Iată, Eu mă voi aşeza pe mânz şi nu pe asină!” Toţi au început să-şi aşeze haine pe mânz şi apoi au început să aşeze haine pe cale. Unii, simţind ceva ce nu au mai simţit, simţind că Cel ce era în faţa lor, este Dumnezeu, simţind că vine un Împărat adevărat. Ei credeau că este împăratul vestit de David care îşi va aşeza tronul în Ierusalim;   că , de aceea, a cerut asina şi mânzul, să meargă în Ierusalim să se aşeze pe tron. Aceştia i-au adus laude şi strigau: „Osana, fiul lui David, Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, osana întru cei de sus!” Toată mulţimea striga şi toţi tăiau ramuri de copaci şi de finic şi le aşezau pe cale înaintea Lui; alţii le ţineau în mâini.

    Aşa a mers în aceste urale din Betania până la poarta Ierusalimului. La poarta Ierusalimului era adunată mulţime multă. Auzise că vine Iisus Care a înviat pe Lazăr, Cel care făcuse multe minuni în Ierusalim. Auzind acestea, au venit şi L-au întâmpinat la poartă şi au început să strige mulţimile: „Cine este Acesta?” Toţi strigau din mulţimea cealaltă care venea: „ Acesta este Iisus Proorocul din Nazaretul Galileei”. Iisus nu s-a oprit, a mers cu alaiul, până când a intrat în templu. Întrând în templu, s-au adunat mulţime de copii, fără să-i trimită cineva să strige. Ei fiind curaţi, erau inspiraţi ce să zică. Strigau copii: „Osana Fiul lui David, osana întru cei de sus!”

    Fariseii au venit plini de mânie şi I-au zis: „Nu auzi ce strigă aceştia?” Iisus le-a răspuns: „ voi nu aţi citit  Scripturile, că este scris din gura copiilor şi acelor ce plâng s-a pregătit laudă!” Că, dacă aceştia vor tăcea, pietrele vor striga!” Nu au mai avut ce să mai zică copiii mai departe strigau şi ziceau: „ Osana, Fiul lui David!”. Toţi gândeau, care au strigat aşa că El va fi regele lui Israel.  De aceea, strigau. Osana, ce însemnează? Osana însemnează: „Izbăveşte, mântuieşte, apăre-ne, păzeşte-ne”, aceasta însemnează „osana”. Aceasta era strigat de popor către împărat, că împăratul era pus să păzească poporul împotriva duşmanilor. Ei gândeau că acest om tare, acest om pe care Îl ascultă Dumnezeu, că scoate pe morţi din groapă, după ce au început să putrezească, Acesta este Împăratul de care a vorbit David  şi pe care Îl aşteaptă popoarele. Dar, El, după ce a şezut în templu, a ieşit din templu şi a plecat. N-a mai aşteptat ca mulţimea să-L ia pe sus şi să-L pună rege. De mai multe ori au vrut să-L pună rege şi de câte ori au vrut să-L  pună rege sau  împărat, a fugit. După ce a înmulţit pâinile în pustiu, cele cinci pâini şi cei doi peşti, văzând mulţimile această minune, şi-au vorbit unii altora şi au zis: „Iată, ce puternic este omul acesta! Tuturor le poate da pâine, să Îl punem rege!”  Ştiind gândurile lor, a fugit în munte şi a stat ascuns acolo şi nici nu a plecat cu corabia, a trimis pe ucenici cu corabia  şi El a venit pe mare, noaptea şi s-a dus pe malul celălalt în ţinutul Tiberiadei. De câte ori au vrut să Îl pună rege, S-a ascuns. Aşa cum va spune înaintea lui Pilat şi înaintea arhiereului: „Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta!” Nu este numai pentru un popor, ci este peste toate popoarele. Împărăţia nu este cu sceptru făcut de mână, ci Împărăţia este cu harul dumnezeiesc. Aceasta vroia să descopere poporului, dar poporul nu era pregătit să asculte şi să primească. De aceea, se cuvine ca noi, acum, să tălmăcim ce însemnează aceste momente minunate şi ce este această sărbătoare.

    Aceste momente ne arată că Iisus Hristos, cu  adevărat,  a venit să ne călăuzească la tot adevărul; de ce a intrat în cetate? Cetatea Ierusalimului numită şi cetatea Sionului în care a intrat şi David şi s-a încoronat şi el a rostit aceste cuvinte. „ Zis-a Domnul Domnului meu: şezi de-a dreapta mea, până când vei vedea pe vrăjmaşii tăi aşternut picioarelor tale!” Cine era Domnul Domnului Său? Domnul său era Iisus Hristos, Domnul Domnului Său era Tatăl cele ceresc. A spus: „Şezi de-a dreapta Mea până când voi pune vrăjmaşii mei aşternut picioarele Tale!” „şezi de-a dreapta Mea” însemna „şezi de-a dreapta Mea cu firea cea omenească”. De aceea, a luat Fiul lui Dumnezeu firea cea omenească. El a venit aici, în cetatea Ierusalimului şi a intrat în ea ca Împărat, ca să arate că e Împăratul cel veşnic, cel ceresc. El, de aici, prin patimă şi prin moarte şi apoi, prin înviere şi prin înălţare, intră în cetatea cerească. Dar, intrarea în  Ierusalim preînchipuie intrarea în cetatea cea cerească, când şede de-a dreapta Tatălui, cum a prorocit David. Mântuitorul i-a întrebat pe farisei: „De ce spuneţi voi că Mesia este urmaşul lui David?” Voia să le deschidă mintea, că Mesia nu este un simplu om, pentru că David Îl numeşte pe El Domn. „Cum ziceţi voi că este urmaşul lui David, un om oarecare? De ce îl numeşte pe El Domn? Răspundeţi-mi!” Şi nu au ştiut ce să-I răspundă. Cum să răspundă cei ce erau plini de mândrie, de făţărnicie, dornici ca toată lumea să se plece, să fie lăudaţi şi îşi luau toate cele ce voiau  în viaţa aceasta. De aceea, uşa împărăţiei pentru ei era închisă. Nu au putut învăţătorii de lege, fariseii să tălmăcească legea. Legea lui Hristos nu se tălmăceşte fără de smerenie. Numai El, Cel ce S-a smerit, cu adevărat,  i-a uimit pe toţi. Şi pe Satana l-a uimit că atunci când l-a ispitit Satana şi L-a întrebat: „De eşti, tu, Fiul lui Dumnezeu, nu era sigur cine este. Văzuse  pe îngeri care au coborât la naşterea Lui, dar nu înţelegeau: este Dumnezeu sau nu este Dumnezeu. Pentru ei nu s-a descoperit Cine este. De aceea, cei fără Dumnezeu, nu Îl pot cunoaşte pe Dumnezeu. Nu se arată, cum L-au întrebat şi ucenicii. „ De ce Te arăţi nouă şi lumii nu Te arăţi?” pentru că lumea cea cuprinsă de păcate nu  poate vedea pe Cel curat. Numai fără de păcate, putem să-L vedem pe Dumnezeu. Cel întunecat, Satana, care l-a văzut pe Dumnezeu la început, cât a fost înger, nu mai poate să-L vadă pe Dumnezeu. De aceea, s-a ascuns şi de la faţa fariseilor şi de la faţa învăţătorilor de lege. Dar, iată, S-a descoperit copiilor. Copiii au văzut în El lumina cea dumnezeiască. Nu i-a învăţat nimeni să strige. Au auzit cum se striga împăraţilor şi ei au văzut aureolă în jurul Mântuitorului şi Îl vedeau ca un Împărat. Aureola din  jurul Mântuitorului avea o lumină ce se înălţa către cer şi numai copii o vedeau, că erau curaţi cu inima. De aceea, strigau: „Osana, Fiul lui David! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului!”

    Noi nu sărbătorim doar intrarea în Ierusalim a Domnului nostru Iisus Hristos. Noi ştim că orice sărbătoare pe care o cinstim ne înnoieşte darul pentru care ea s-a făcut. Sărbătorile ne înnoiesc darurile dumnezeieşti. Iisus Hristos a intrat în cetatea Ierusalimului şi S-a lăsat aclamat de mulţime ca să înţeleagă oamenii că El împărăţeşte în cei ce Îl caută pe El şi doresc Împărăţia cea cerească. El împărăţeşte încă, de aici, de pe pământ în ei. A intrat în Ierusalim ca să facă din fiecare om o cetate. De aceea, psalmistul vorbeşte de cetatea sufletului: „ În zadar se păzeşte omul pe sine, de nu Îl va păzi Dumnezeu, în zadar se păzeşte cetatea, de nu o va păzi Dumnezeu”. Dumnezeu vrea să facă prin Fiul Său, din fiecare din noi, o cetate a Sa. De aceea, spune Mântuitorul: ”Eu stau la uşă şi bat. De îmi va deschide cineva, Eu voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine!” Iată, astăzi, Mântuitorul vrea să intre în cetatea sufletelor noastre, a fiecăruia şi să împărăţească în noi.

    Creştinismul, cu adevărat a biruit slăbiciunea, a biruit răul, a biruit neputinţa, a biruit întunericul, a biruit păcatul, a biruit moartea. Hristos, când intră în noi, biruieşte toate aceste slăbiciuni. Biruieşte şi moartea noastră pentru că ucide păcatele noastre. Păcatele sunt rădăcina morţii  noastre. Când intră Hristos în noi, amuţesc patimile noastre, amuţesc dorinţele noastre păcătoase. Acolo unde intră Hristos, intră lumina, intră harul, intră puterea, intră credinţa, nădejdea şi dragostea. De aceea, a spus Sfântul Apostol Pavel, când l-a primit pe Dumnezeu, a zis: „Doamne, sunt nevrednic de lumina şi de dragostea Ta! Tu ai primit să locuieşti în Mine. De aceea, eu vreau să mor, ca tu să trăieşti în Mine! Dacă Tu trăieşti în Mine şi eu mor, atunci sunt viu! ”  Dacă eu trăiesc cu voia mea, atunci sunt mort. Aceasta trebuie să înţelegem noi şi această duminică ne pregăteşte pentru cele ce urmează. Să pătimim şi noi, să suferim şi noi cu Hristos Care a venit la patimă şi la moarte, ca să moară slăbiciunile, patimile şi dezmierdările noastre toate păcatele noastre şi să rasară lumina lui Hristos în noi.

    De aceea, se întreba un mare gânditor, oare, ce este păşunea cea duhovnicească de care vorbeşte Mântuitorul?  Mântuitorul ne-a spus: „Eu sunt uşa, prin Mine, de va intra cineva, se va mântui, va intra şi va ieşi şi păşune va afla!” El este uşa, fără El  nu putem ajunge  la Tatăl. Cine Îl primeşte pe Hristos are uşa Împărăţiei cerurilor către Tatăl. Ce este păşunea? Păşunea este fericirea pe care ne-o aduce Hristos. Despre această fericire au putut să vorbească  până şi păgânii, necredincioşii. Avem o pildă când un mare gânditor francez care era necredincios şi a dus copilul de doisprezece ani la un mare preot. I-a spus:„Părinte, vreau să mi-l pregăteşti pe acest copil cum crezi dumneata şi cum te rogi dumneata şi ce simţi dumneata, acestea să le aibă şi el !” Era cunoscut acel necredincios şi i-a spus :„Dumneata glumeşti!” „Nu glumesc, ştiu cum a trăit. Eu sunt nefericit. Vreau ca fiul meu să fie fericit.” Se simţea deşert omul necredincios. Omul necredincios nu are  nici un reper. Omul necredincios este orfan, omul necredincios este sărac. Este bătut de necazuri şi nu are ce să îl aline. Omul necredincios nu aparţine nimănui, nici lui nu îşi aparţine că el simte că se dezintegrează şi nu mai rămâne nimic din el. Vai de omul necredincios! De aceea, şi alţii au putut să spună, dacă s-au întrebat ce este fericirea. Răspunsul nu l-au găsit decât în acest cuvânt. Fericirea însemnează să  trăieşti creştineşte. Aceasta este, cu adevărat, fericirea.

    Această săptămână care urmează şi care se încununează cu lumina Domnului este cea mai sfântă şi cea mai plină de jertfă şi cea care dă sens vieţii noastre, care ne dă nouă identitate. Dacă noi ne asumăm jertfa Mântuitorului, săptămâna aceasta este Săptămâna Patimilor Domnului şi a despătimiri noastre. El a pătimit, ca pe noi să ne dezbrace de patimi. Dacă noi pătimim, ne eliberăm de patimi, de păcate, de necazuri. De aceea, Sfântul Nicolae Cabasila zicea în cuvântul său: „Iată oamenii au primit prin Hristos  cel mai mare privilegiu. Atunci, când ei se împărtăşesc, Hristos intră în ei!” Zicea Sfântul Părinte: „Dacă intră în ei, nu le mai lipseşte nimic!” Pentru că cine are pe Hristos este cel mai puternic, este cel mai bogat, este cel mai fericit. Hristos este mai mult decât toată lumea, Hristos a biruit răutăţile lumii, Hristos a biruit întunericul, păcatul şi moartea. Cine Îl are pe Hristos, are mai mult decât doreşte, este un om fericit. De aceea, spunea Sfântul Ioan Gură de Aur că vieţuirea împreună cu Hristos, nu este altceva decât un paradis. A experimentat aceste cuvinte că a liturghisit de atâtea ori şi ne-a dat Sfânta Liturghie, drept cale de urmat pe Hristos şi arvuna a vieţii celei veşnice.

 

E ziua durerii, Golgota asteaptă

O jertfă supremă, o jertfa curată

Dovada Iubirii ce s-a intrupat

Si jertfa e Însusi Cel Far’ de Păcat

 

Durerea Îl frânge, iar gloata nebună

Îi scuipă obrazul, Îi pune cunună

Iar biciul atinge Făptură cea Dulce

Pe umerii sacri, El duce o cruce.

 

E Crucea durerii,dar Cruce Divină

Ce-o poartă pe umeri Acel Far’ de Vină

Cu ea sa deschidă o poarta spre Cer

Doar celui ce crede si vine la El

 

Si merge si cade, multimea-L impinge

Deliru-i cuprinde si setea de sânge

Durerea e cruntă, lovit e de-o piatră

Ridică-Te Doamne! Golgota așteaptă!

 

Sudoare si sânge-i imbraca făptura

Si Cerul Îl plânge, Îl plânge natura,

Doar omul nu-L vrea si coasta-i străpunge,

Din care se varsă si apă si sânge.

 

Si sângele curge si spală păcatul

Multimii ce-asteaptă să vină Sabatul

Tâlharul e cel care-i simte durerea

Iisus e Acela ce-i dă invierea.

versuri Eliana Popa

- Advertisement -
- Advertisement -

Latest News

O mașină a luat foc lângă Piața Decebal

Un echipaj de pompieri din cadrul Detașamentului de Pompieri Bistrița a intervenit la un incendiu izbucnit la un autoturism...

”Pentru PSD nu contează cine va fi președinte al PNL”, spune Radu Moldovan.  Moldovan confirmă  însă relația bună din punct de vedere instituțional cu...

Președintele Consiliului Județean, Radu Moldovan a vorbit într-un interviu pentru www.propolitica.ro și Info Bistrița despre cum se văd din PSD alegerile din PNL, dar...

Banii care ar fi făcut Centrul Intermodal vor fi folosiți la anveloparea de blocuri, pentru Linia Verde sau pentru continuarea Reabilitării  și modernizării  Școlii ...

Centrul Intermodal din municipiul Bistrița, proiect european, nu se va mai realiza. Primăria Bistrița a luat decizia de a renunța la proiect și nu...

CUPA AVANGARDE LA ȘAH RAPID: Clasări bune pentru șahiștii bistrițeni

După  o lungă pauză competițională , consecință a  pandemiei, Asociația  Șah Club Bistrița în parteneriat cu Avangarde Software(https://avangarde-software.com/), a organizat la Bistrița, în data...

O grădină uriașă va crește în Beclean

Becleanul va avea Grădina Urbană Transilvania. Este vorba despre un proiect cu fonduri europene gândit în concordanță cu regiunea de Nord-Vest a României, care...
- Advertisement -

More Articles Like This

- Advertisement -