Pr. Ioan Aurel Rus: Duminica a 28-a după Rusalii (a Sfinților Strămoși – Pilda celor poftiți la cină)

Must Read

Fără Adrian Chivu, povestea Monicăi Csenger și ale medaliilor  ei de aur nu putea fi spusă acum…

Monica Csengeri (25 de ani),  din România, un fost om al străzii din Bistrița  a reușit o super performanță...

Tenis de masă: 5 medalii la Campionatul Național Individual de Juniori pentru sportivii bistrițeni

La acest final de săptămână,  Bistrița a găzduit  Campionatul Național Individual juniori  I la tenis de masă. Sportivii CSM...

49 de cazuri noi la 162 de teste. Incidența e puțin peste 4 la Bistrița și de 2,46 la nivel județean

Doar 49 de cazuri noi au fost raportate astăzi, din 17 martie și până acum fiind înregistrate 10.893 de...

„Zis-a Domnul pilda aceasta: Un om oarecare a făcut cină mare și a chemat pe mulți; și a trimis la ceasul cinei pe slujitorul său ca să spună celor chemați: Veniți, că, iată, toate sunt gata! Și au început toți, câte unul, să-și ceară iertare. Cel dintâi i-a zis: Am cumpărat un ogor și trebuie să ies ca să-l văd; te rog, iartă-mă. Și altul a zis: Cinci perechi de boi am cumpărat și mă duc să-i încerc; te rog, iartă-mă. Al treilea a zis: Femeie mi-am luat și de aceea nu pot veni. Și, întorcându-se, slujitorul a spus stăpânului său acestea. Atunci, mâniindu-se, stăpânul casei a zis: Ieși îndată în piețele și ulițele cetății, și pe săraci și pe neputincioși, și pe orbi și pe șchiopi adu-i aici. Și slujitorul a zis: Doamne, s-a făcut precum ai poruncit, și tot mai este loc. Și a zis stăpânul către slujitor: Ieși la drumuri și la garduri și silește-i să intre, ca să mi se umple casa, căci zic vouă: Nici unul din bărbații aceia care au fost chemați nu va gusta din cina mea.”

APOSTOL Col,3,4-11-„Fraților, când Hristos, Care este viața voastră, Se va arăta, atunci și voi, împreună cu El, vă veți arăta întru slavă. Drept aceea, omorâți mădularele voastre cele pământești: desfrânarea, necurăția, patima, pofta rea și lăcomia, care este închinare la idoli, pentru care vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării, în care păcate ați umblat și voi odinioară, pe când trăiați în ele. Acum, deci, lepădați și voi toate acestea: mânia, iuțimea, răutatea, defăimarea, cuvântul de rușine din gura voastră. Nu vă mințiți unul pe altul, fiindcă v-ați dezbrăcat de omul cel vechi, dimpreună cu faptele lui, și v-ați îmbrăcat cu cel nou, care se înnoiește, spre deplină cunoștință, după chipul Celui ce l-a zidit, unde nu mai este elin și iudeu, tăiere împrejur și netăiere împrejur, barbar, scit, rob ori liber, ci toate și întru toți, Hristos.

 

Sunt sigur că toţi sunteţi conştienţi că ne apropiem de Crăciun; într-adevăr, ar fi foarte greu să nu-ţi dai seama de aceasta.”

Astăzi, ca pregătire, îi sărbătorim pe toţi strămoşii. Noi, ca şi ei, aşteptăm descoperirea lui Dumnezeu pe pământ, descoperirea tainei ascunse de veacuri, arătarea lui Dumnezeu în chip de om. Acest lucru a fost vestit chiar de la început, de când Dumnezeu a luat ţărână în mâinile Sale şi i-a făcut pe oameni, plăsmuindu-i în chipul lui Dumnezeu, prin aceasta anunţându-L deja pe Cel Ce avea să vină, Iisus Hristos, Care este chipul lui Dumnezeu .

Aceasta este vestea cea bună care i s-a dat deja lui Avraam, care a dat un răspuns grabnic prin credinţă, părăsindu-şi casa strămoşească pentru a urma Cuvântului lui Dumnezeu. Cei care l-au urmat au fost Moise, David, toţi prorocii şi toţi drepţii, bărbaţi şi femei, care au răspuns Cuvântului lui Dumnezeu prin credinţă de-a lungul veacurilor.

La fel şi noi acum, pregătindu-ne pentru sărbătoarea care vine, ne-am adunat împreună pentru a sărbători aceeaşi taină a lui Hristos, care a fost de la început şi totuşi ni se descoperă întotdeauna din nou. Ne pregătim pentru ca, aşa cum spune Sfântul Apostol Pavel în Epistolă, „când Hristos, Care este viaţa noastră se va arăta, să ne arătăm şi noi cu El în slavă“.

 

Adunându-ne acum, pentru a ne pregăti, auzim de la Hristos o parabolă familiară, dar foarte surprinzătoare. Un om este gata să dea o petrecere mare şi îşi trimite sluga să cheme oaspeţii invitaţi. Dar toţi se scuză – şi cât de familiare sunt aceste scuze: unii trebuie să îşi lucreze pământurile sau să aibă grijă de animale, trebuie să aibă grijă de afacerile lor, în timp ce alţii sunt căsătoriţi şi trebuie să aibă grijă de familiile lor.

Gazda nu renunţă pur şi simplu la ideea de a face petrecerea, ci schimbă lista invitaţilor. El îi invită pe toţi aceia care nu au nici un fel de aşteptare de a fi invitaţi la o astfel de cină. El i-a chemat pe ciungi, pe orbi şi pe şchiopi, toţi marginalizaţii societăţii care trăiesc pe străzi, cerşindu-şi mâncare.

Apoi, cum încă mai este loc, mreaja este aruncată şi mai departe, de această dată mergând dincolo de oraş, pe drumurile satelor şi pe câmpuri, pentru ca astfel, spune el, casa să fie plină; şi apoi adaugă: plină pentru ca „nimeni din cei care au fost chemaţi la petrecere mai înainte să nu guste din cina mea“.

În mod limpede, sensul parabolei este de a pune sub semnul întrebării încrederea celor care cred că vor fi prezenţi la cina mesianică a lui Hristos când va veni din nou în slava Sa. Toţi cei care aveau asigurat locul au dovedit că nu şi-l doreau cu adevărat.

Astfel, trebuie să ne întrebăm dacă credem cu adevărat că atunci când suntem chemaţi vom acţiona diferit de cei din parabolă? De ce ar trebui să credem că vom avea convingerea şi tăria de a acţiona diferit, când nici ucenicii lui Hristos nu au reuşit?

După ce ucenicii fuseseră cu Hristos atâta vreme, ascultând învăţăturile Lui, fiind martori la minunile Lui… chiar şi după toate acestea, când Petru află că mărturisirea lui de credinţă este piatra pe care va fi zidită Biserica, el încearcă să-L oprească pe Hristos de la drumul spre Pătimirea Sa la Ierusalim şi primeşte în schimb cea mai aspră mustrare posibilă din partea lui Hristos – „înapoia mea Satano!” (Mt. 16, 23). Aşa cum se va dovedi, Petru şi toţi ceilalţi ucenici Îl părăsesc pe Hristos în timpul Pătimirii Sale pe Cruce. Doar în Evanghelia după Ioan se spune că unul dintre ucenici a stat lângă Hristos, fără nume, un ucenic anonim identificat ca fiind „ucenicul cel iubit”.

Spre deosebire de ucenicii din vremea lui Hristos, noi ştim acum, desigur, că prin faptul că Hristos S-a dat pe Sine ne facem părtaşi trupului Său, prin această punere înainte a Sa putem să fim părtaşi la cină.

În interpretarea Părinţilor Bisericii dată parabolei pe care am auzit-o din Evanghelie, omul care pregăteşte petrecerea este însuşi Dumnezeu, Care cheamă pe alţii să ia parte la cina Fiului Său, Mielul jertfit. Când cărturarii şi fariseii (evreii credincioşi) nu au acceptat invitaţia, El i-a chemat pe evreii de rând şi apoi pe ne-evreii de dincolo de cetate.

Noi am fost chemaţi la această mare cină a credinţei. Dar cum răspundem? Suntem ca cei care au fost invitaţi mai înainte şi care aveau alte preocupări, considerate de noi ca urgente? Suntem – acum – aici cu trupul, dar în altă parte cu mintea, la afacerile noastre, la familiile noastre, preocupările noastre „reale”?

 

Cu siguranţă nu vom câştiga invitaţia de a participa la cina lui Hristos, dar nici nu vom putea primi acest dar dacă ne îngrijim de alte lucruri. Cât de uşor este astăzi să fim cu mintea aiurea, în special cu aceste accesorii consumeriste care însoţesc această sărbătoare!

De asemenea, l-am auzit astăzi pe Sfântul Apostol Pavel îndemnându-ne să „lepădăm firea cea veche, cu toate faptele ei, şi să ne îmbrăcăm cu firea cea nouă – cea care a fost înnoită în cunoştinţă după chipul Creatorului ei“. Să nu aveţi nici o îndoială, aceasta va fi o luptă: diferitele scuze ale oaspeţilor invitaţi din parabolă sunt asemănătoare cu motivele enumerate în Deuteronom ca scutindu-i pe oameni de la serviciul militar şi participarea la război – pentru că noi am început războiul.

Ceea ce se aşteaptă de la noi nu este chiar o luptă; este un război duhovnicesc. Pavel este foarte precis; trebuie să îndepărtăm de la noi: desfrânarea, necurăţia, patima, pofta cea rea, invidia, mânia, răzbunarea, răutatea, calomnia şi vorbirea deşartă. Toate aceste lucruri sunt patimi care ne leagă de această lume, care fac din afacerile personale şi din responsabilităţile familiale pe care le avem o cauză a despărţirii noastre de Dumnezeu mai degrabă decât un mijloc de a binecuvânta pe Dumnezeu.

Să ne rugăm în această perioadă de pregătire ca să aducem roade vrednice de unii care am fost chemaţi la cină, ca să putem răspunde la fel ca strămoşii noştri cu credinţă: ascultând Cuvântul şi păzindu-l, pentru ca să putem primi cu vrednicie darul pe care ni-l oferă Dumnezeu la sărbătoarea care se apropie.

- Advertisement -
- Advertisement -

Latest News

Fără Adrian Chivu, povestea Monicăi Csenger și ale medaliilor  ei de aur nu putea fi spusă acum…

Monica Csengeri (25 de ani),  din România, un fost om al străzii din Bistrița  a reușit o super performanță...

Tenis de masă: 5 medalii la Campionatul Național Individual de Juniori pentru sportivii bistrițeni

La acest final de săptămână,  Bistrița a găzduit  Campionatul Național Individual juniori  I la tenis de masă. Sportivii CSM Bistrița au câștigat 5 medalii...

49 de cazuri noi la 162 de teste. Incidența e puțin peste 4 la Bistrița și de 2,46 la nivel județean

Doar 49 de cazuri noi au fost raportate astăzi, din 17 martie și până acum fiind înregistrate 10.893 de îmbolnăviri cu Sars-Cov 2. Încă...

VIDEO- EPISODUL 1: Pădurea Codrișor plină de gunoaie și tratată cu spatele de bistrițeni

”Pădurea” Codrișor a ajuns un fel fe hazna a unora și esta tratatp cu spatele de foarte mulți dintre noi. Nu este prima dată...

Pr. Ioan Aurel Rus- Cospect duminical: Duminica a 4-a din Postul Mare, a Sfântului Ioan Scărarul

  „În vremea aceea a venit un om la Iisus, zicându-I: Învăţătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care are duh mut. Şi, oriunde-l...
- Advertisement -

More Articles Like This

- Advertisement -