Acasă ANALIZE-COMENTARII Patria struţilor fotbalişti sau zbor deasupra unui cuib de vampiri

Patria struţilor fotbalişti sau zbor deasupra unui cuib de vampiri

0

Noua echipă Gloria Bistriţa are siglă: struţul, de parcă în Tonci ar creşte struţii iar pe stadionul municipal aceste minunate păsări vor paşte fericite până când Academia de Fotbal va ajunge în prima ligă. Adică, la un anumit paşte al cailor.

Academie şi struţi. Ce mai urmează? Vampirii sunt plecaţi în pribegie, iar fotbalul bistriţean suferă în tăcerea lor penibilă… Asta ne mai lipsea, struţul… haideţi să citim povestea struţului…

Legenda struţului cu miros de ev mediu întunecat sau nu, asta după cum doreşte cetitorul, mai mult sau mai puţin dotat telectual, începe când o vedeam şi nuie. Hm, parcă văd la ce literă vreţi să puneţi, să aşezaţi la locul cu pricina. Mă rog: cândva, când nici Toniuc Marian nu era încă primar, în Sudan, la o margine de savană, locuia o familie de struţi. Mulţi, domnule, e mulţi dar struţi. Era o zi călduroasa , iar struţii stăteau în parc. În parc nu era nimeni, nici vînători, nici schiori. Doar un alb ce vorbea finlandeza şi care avea o bicicletă galbenă.
Struţii se uitau la alb şi albul la struţi. În cele din urmă, albul s-a suit pe bicicleta galbenă şi i-a spus unuia dintre struţi: Truţi, truţişorul meu, komm du, schnella, schnella, zum Siebenburger, nach Bistritz.
Arbeit macht frei, glăsui struţul cel colorat, dar albul spuse: La Românica doar stai, de unde şi proverbul sudanez, struţul nu stă de două ori la sapă.
Îhî, măcăni Truţi, după care lua o gură de mixtură asfaltică, se îmbrăcă, după care se găti singur şi îşi importă trupu-i costeliv nach Siebenburger cu peron pe partea care o vreau autorităţile.
Cum Siebenburgerul nu poate fi confundat din punct de vedere meteo, dar nici din altele puncte cu Riviera franceză, Congo unde ar fi mers Bombo şi nici cu palatul de vară a lui Mobutu Seseseko Kuku Waza Banga, lui Truţi nu-i plăcu că nu găsi Wonderlandul, aşa că muri, decedă, bilbicută, mai precis se oţărî la viaţă. Că şi viaţa prea multă, cică dăunează sănătăţii. Cert, de bătrâneţe, de frig sau pur şi simplu de nervi, acesta şi-a dat duhul, reducându-şi la zero valoarea de inventar. De aici povestea este năpădită de o groază de personaje, comisii de anchetă, doctori, consilieri, politicieni, toţi în timpul serviciului, deci plătiţi să scrie mai departe povestea struţului. Unul din membrii comisiei, tot împleticindu-se printre cuştile animalelor, stă de vorbă cu bârfitoarea de maimuţă, care-i spune că deşi pare o crimă, struţul a murit de oftică, pe motiv că locul lui e la ferma animalelor.

PS

În ultimii 15 ani, ne-au invadat struții, care s-au cocoțat în jilțurile Puterii, ocupând, astfel, cu tupeu, locurile care se cuveneau adevăraților bărbați de stat (…). Nu-i de mirare, așadar, că România merge de-a-ndoaselea: când e vreun moment greu struții își ascund iute capul în nisip și așteaptă să treacă primejdia. Apoi, se uită cu inocență bine dozată în stânga și-n dreapta, ca și cum nu ei ar fi fost de vină pentru nenorocirile produse.

Şi astfel, au trăit fericiţi, fugind unul după altul până la adânci bătrâneţi

 

Exit mobile version