Acasă BECLEAN NICOLAE MOLDOVAN: ”Tata!…” …Nu știu când l-am strigat prima oară așa. Ceea...

NICOLAE MOLDOVAN: ”Tata!…” …Nu știu când l-am strigat prima oară așa. Ceea ce știu e că până la moartea mea voi păstra în suflet ecoul acestui cuvânt și întreg chipul grijii și iubirii ce ni le-am purtat.

0
La moartea celui care a fost părintele lui Nicolae Moldovan și Ioan Deneș, omul Nicolae Moldovan, vizibil afectat de mutarea la cele veșnice a tătălui său, scrie un text de o rară sensibilitate, plin de emoție și tristețe:
NICOLAE MOLDOVAN:Tata!…” …Nu știu când l-am strigat prima oară așa. Ceea ce știu e că până la moartea mea voi păstra în suflet ecoul acestui cuvânt și întreg chipul grijii și iubirii ce ni le-am purtat.
Om fiind, i-a venit și lui rândul. Tata s-a mutat în cer!… Lăsându-ne mai săraci și mai împovărați ca niciodată în suferința pierderii lui trupești. Însă, dacă stau și mă gândesc bine, atât de bogați în amintiri și speranțe.
Noroc cu familia ce și-a zidit-o cu ajutorul lui Dumnezeu puternică precum o casă cu pereții din piatră tare de râu, greu de doborât. De la tăria ei am primit și eu putere.
Noroc cu Dumneavoastră, toți aceia care ne-ați fost alături întărindu-ne cu prezența și sincerele mesaje și gesturi de compasiune. De la Dumneavoastră am dobândit convingerea că în suferința pierderii cuiva drag nu ești cu adevărat nicicând singur, că, fără să îți dai seama, te poartă peste durere ajutorul atâtor alți oameni. Oameni care, și ei, cândva, au trăit sau vor trăi clipele grele ale pierderilor care dor nespus…
În afara unui ”Vă mulțumesc din tot sufletul!”…orice altceva aș mai spune nu cred că ar adăuga prea multe la sentimentul de recunoștință ce vi-l port.
Bunul Dumnezeu să vă dea sănătate iar tatălui meu odihna binemeritată!
Recunosc, mi-e greu!…Noroc că CEI DRAGI NU MOR!… Trăiesc prin noi mai departe…

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Exit mobile version