Este o ipocrizie fără margini să vorbești despre democrație fără a eradica sărăcia.
Cel cu stomacul gol e mai amețit de aburul unei supe de fasole boabe, decât de evaluarea unor programe care nu-i schimbă radical viața. Și e scârbit de vorbele politicienilor. Și are toată îndreptățirea. Pentru el, demnitatea e un lux de nepermis, iar libertatea un elefant bând o țuică în livingul apartamentului sau o balenă galbenă tolănită pe pat.
O lume care nu oferă demnitate tururor cetățenilor nu are dreptul să se numească civilizată, nici democratică.
Lăsați-mă cu vorbele parșive, nu ține!