Duminica a VI-a după Rusalii-Vindecarea slăbănogului din Capernaum

Must Read

Casa în care și-a trăit ultimii ani din viață Matei Eminescu va deveni un centru al colecțiilor și documentelor de patrimoniu

Consiliul Judeţean Bistrița-Năsăud a aprobat în luna martie a anului 2019  elaborarea documentaţiei pentru realizarea Casei Colecţiilor şi a...

BLOCAJ la Centrul de vaccinare al SJU Bistrița-Năsăud. Sistemul de validare nu a fost funcțional dar acum lucrurile merg mai bine

În lipsa unei comunicări eficiente și transparente, în condițiile unei campanii lipsite de orice empatie, promovarea vaccinării se îndreaptă...

Bistrițenii care au încercat să se înscrie pe RoVaccinare nu au avut nicio șansă. Consilierul PNL Cristian Munthiu trage un semnal de alarmă: ”Am...

Zeci de bistrițeni au încercat vineri să se programeze pentru a efectua vaccinul anti CoVid-19. Mulți dintre ei s-au...
În vremea aceea, intrând în corabie, Iisus a trecut marea înapoi şi s-a întors în oraşul Său. Şi iată că I-au adus pe un slăbănog, care zăcea în pat. Şi Iisus, văzând credinţa lor, a zis slăbănogului: îndrăzneşte, fiule; ţi se iartă păcatele tale. Atunci unii dintre cărturari au zis în sinea lor: Acesta săvârşeşte blasfemie. Dar Iisus, ştiind gândurile lor, le-a zis: pentru ce cugetaţi cele rele în inimile voastre? Căci ce este mai lesne a zice: ţi se iartă păcatele tale, sau a zice: scoală-te şi umblă? Ca să ştiţi însă că putere are Fiul Omului pe pământ a ierta păcatele, atunci a zis slăbănogului: scoală-te, ia-ţi patul tău şi te du la casa ta. Şi, sculându-se el, şi-a luat patul şi s-a dus la casa sa. Iar mulţimile, văzând acestea, se minunau şi slăveau pe Dumnezeu, Care a dat o putere ca aceasta oamenilor.”
 
 Lumea întreagă este o mărturie elocventă despre puterea şi mărirea lui Dumnezeu. Contemplând frumuseţile naturii, admirând ordinea şi armonia din univers, Îl putem înţelege pe „Domnul Cel tare şi puternic” Ps. 23, 8.
 În Evanghelia de astăzi, Îl vedem pe Mântuitorul apropiindu-Se cu milă de slăbănogul din Capernaum, pe carel-a întărit cu puterea Sa tămăduitoare. Acesta, spre uimirea tuturor, s-a ridicat îndată şi a plecat acasă sănătos, spre a fi o binecuvântare pentru familie, pe care de mult timp o împovărase prin neputinţa lui .Mt. 9, 6-8.
Prin minunea săvârşită, Hristos Domnul dovedeşte că a fost trimis de Dumnezeu în această lume, pentru ca să ierte şi să vindeceDacă pe pământ a avut această putere, cu atât mai mult o are acum, când El este preamărit de-a dreapta Tatălui. Această minunată putere divină o revarsă în noi pentru binele nostru sufletesc şi trupesc.
 În timp ce ştiinţa care studiază energia solară este în dezvoltare, noi, care suntem creştini, am putea să ne bazăm pe un alt gen de energie: puterea Fiului lui Dumnezeu, despre Care Sfânta Scriptură ne spune că este în cer chiar acum şi este „mai presus decât toată Începătoria şi Stăpânia şi Puterea şi Domnia şi decât tot numele ce se numeşte, nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor” –Efes. 1, 21
 Înţeleptul Solomon Îi spune: „Tu, pururea ai putere nemărginită” (Înţ11, 21), iar dreptul Iov mărturiseşte: „Ştiu că eşti atotputernic; nu este nici un gând care să n-ajungă pentru Tine faptă” (Iov 42, 2).
De fiecare dată când recitim vindecările pe care Domnul Hristos le dăruiește firii umane pentru a-i reconstrui încrederea, pare că sunt departe tare. Astăzi auzim de boli, pandemii ori moarte ca și cum totul ar fi pierdut.
Deranjații de creștinism, ca să nu-i mai numim dușmani, aduc ca argument al inexistenței lui Dumnezeu tocmai aceste valuri de tzunami legat de boală și moarte. Or, Mântuitorul nu vindecă doar oameni ori organe ale unor oameni. El vindecă Omul, comunitate umană, iar Capernaumul e una dintre astfel de locații preferate; mentalitatea umană – și ce răbdare a avut cu fariseii și cărturarii. Pentru că tocmai pentru aceasta a venit! Să dăruiască vindecarea ca arvună Învierii
Să facă din Înviere moarte morții.
-De aici și dimensiunea firească a definirii creștinismului drept credință în Dumnezeu și încrederea în Dumnezeu. Credința, frica de Dumnezeu, pocăința și plânsul ce se înmulțesc pe măsura înmuierii inimii pentru dragostea lui Dumnezeu sunt pași comuni oricărei vindecări și, mai cu seamă, celei pline de Har a Învierii.
Hristos vindecă pentru a face să izvorască Iubirea, pentru a reîmprospăta în fibrele firii umane tocmai iubirea, dragostea care sporește toată înțelepciunea, sfârșitul pozitiv al oricărei cunoașteri și viața nesfârșită. Precum spunea Părintele Sofronie: „În dragostea pentru Hristos iubim și cunoaștem pe Tatăl; prin Hristos cunoaștem dragostea Duhului Sfânt; prin ea intrăm în Viața dinlăuntrul Dumnezeirii Treimice”, după ce mai înainte lămurise inimii noastre: „Nu este nefericire mai mare decât a nu cunoaște adevăratul Dumnezeu. Iar noi, cunoscându-ne cum eram înainte, recunoaștem în darul pocăinței un nemeritat dar al cerului; și nu semeția se arată înlăuntrul nostru, ci smerita mulțămită Domnului și mâhnirea împreună-pătimitoare pentru cei care rămân mai departe în întunerecul necunoașterii. Mare este cinstea de a fi creștin! A simți Dumnezeirea și a afla în sine puterea de a-i urma chemarea Părintelui Luminilor!”
E unul dintre sensurile vindecărilor care ne urmăresc și azi sporul duhovnicesc .Pentru a ne redescoperi încrederea în dumnezeirea Mântuitorului. Pentru că El nu vindecă doar pentru a vindeca, ci ca arvună a Învierii! Și aceasta îl deosebește de toți cei care s-au dat dumnezei. Suntem vindecați mereu de sincretisme ieftine, prin apelul la smerita cugetare la dumnezeirea Domnului. Vindecarea noastră!
Omul suferind sparge prin cuvânt acoperişul de paie al acestei lumi prea indolentă pentru a auzi strigătul lui de disperare. Este un prototip al ieşirii din uzual. La Hristos nu poţi intra decât cu asalt, din toată inima, risipind zidurile ridicate de alţii în jurul Lui.
Orice om poate ajunge la Dumnezeu, dacă sparge acoperişul propriei delăsări, dacă sfărâmă zidul ruşinii, al banalităţii leneşe, al obişnuinţei cu nimicnicia, al scufundării în suferinţă şi în auto-victimizare. Deconstrucţia de care vorbea Derrida trebuie însă întotdeauna însoţită de zidirea interioară în mâna Arhitectului iubirii veşnice.Pentru Dumnezeu nicio casă, clădire, aşezământ, nu este mai preţ decât sufletul omenesc, zăcând în paralizia păcatului şi molipsind trupul cu nefiinţă. Hristos a venit să dărâme tavanul propriei noastre victimizări, să spargă hotarele pe care noi le-am pus între El şi noi, din pricina neasemănării noastre cu Cel preacurat.
Pentru a fi auziţi, Hristos aşteaptă de la noi strigăt de disperare, plângere neîncetată, rugăciune cu străpungerea inimii, urlet de durere şi chemarea Tatălui ceresc, aşa cum pruncul plânge până primeşte sânul hrănitor de viaţă. 
Cel veşnic respinge programarea la nemurire, tabelele de prioritate a mîntuirii, ierarhizarea valorilor sufleteşti, elitismul absurd al apropierii de rai. În rai să dea Dumnezeu să vedem câţi oameni lipsiţi de orice proprietate, demnitate sau respect omenesc intră lesne, pentru că seamănă izbitor de bine cu Hristos, Cel ce nu avea unde să-şi plece capul Său. Cei dispreţuiţi, huliţi de majoritate, nedreptăţiţi de soartă, cei săraci şi mulţumitori, cei plini de bube ca Lazăr din Evanghelie vor inversa în mod paradoxal şi dumnezeiesc categoriile valorice ale acestei lumi putrede de convenţionalitate şi de făţărnicie. 
Acolo, la judecata veacurilor, nu mai este împărat sau ostaş, bogat sau sărac, demnitar sau amărăştean, ministru sau şomerci mai toţi sunt îngrozitor de săraci în fapte bune, aşteptând în lacrimi milostivirea lui Dumnezeu.
Acoperişurile pe care ni le înălţăm deasupra noastră pentru a ne izola de cer şi pentru a ne hrăni iluzia de auto-suficienţă nu vor putea niciodată să extirpeze din noi dorul sfâşietor de raiul pierdut. Proprietăţile lumii acesteia nu vor putea niciodată alina durerea pierderii cetăţeniei cereşti, din pricina păcatului luciferic
Plăcerile dulci ale acestui veac nu se vor putea niciodată compara cu dulceaţa vorbirii cu Mirele cel veşnic, în răcoarea de taină a cămării de nuntă a raiului. Bunătăţile pământului nu vor putea niciodată să ne îndulcească aşa cum o făceau odinioară pomii raiului, adică, după cum spune marele Maxim, ideile lui Dumnezeu.
Postul este tocmai această spargere a tavanului propriei dependenţe de materie, este dărâmarea suficienţelor de sorginte animalică şi intrarea noastră în zodia raiului, acolo unde se vede cerul în toată splendoarea lui şi putem auzi de aproape glasul cel preadulce al Mirelui inimii noastre: Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale!
- Advertisement -
- Advertisement -

Latest News

Casa în care și-a trăit ultimii ani din viață Matei Eminescu va deveni un centru al colecțiilor și documentelor de patrimoniu

Consiliul Judeţean Bistrița-Năsăud a aprobat în luna martie a anului 2019  elaborarea documentaţiei pentru realizarea Casei Colecţiilor şi a...

BLOCAJ la Centrul de vaccinare al SJU Bistrița-Năsăud. Sistemul de validare nu a fost funcțional dar acum lucrurile merg mai bine

În lipsa unei comunicări eficiente și transparente, în condițiile unei campanii lipsite de orice empatie, promovarea vaccinării se îndreaptă către un eșec catastrofal. Cei programați...

Bistrițenii care au încercat să se înscrie pe RoVaccinare nu au avut nicio șansă. Consilierul PNL Cristian Munthiu trage un semnal de alarmă: ”Am...

Zeci de bistrițeni au încercat vineri să se programeze pentru a efectua vaccinul anti CoVid-19. Mulți dintre ei s-au chinuit câteva ore, dar nu...

Senatorul Ioan Deneș susține că Executivul pregătește o nouă taxă care vizează mașinile mai vechi de 10 ani. ”Care este logica pentru care vor...

Senatorul PSD Ioan Deneș susține că Guvernul Câțu pregătește o nouă taxă și care ar viza proprietarii de mașini mai vechi de 10 ani....

VIDEO: Prefectul STELIAN DOLHA a explicat cum s-a dat sporul de 30% angajaților din INSTITUȚIA PREFECTULUI

Prezent aseară într-o emisiune pe Info Bistrița, prefectul Stelian Dolha a explicat cum au ajuns angajații Prefecturii să primească un spor de 30% anti...
- Advertisement -

More Articles Like This

- Advertisement -