Duminica a 26-a după Rusalii –Bogatul căruia i-a rodit țarina

Must Read

Accident rutier terifiant în Pasul Tihuța. Trei oameni decedați. La fața locului au intevenit și salvatorii bistrițeni

Nenorocirea s-a produs în această noapte în Pasul Tihuța, dar în zona de intervenție a ISU Suceava, echipajul  SMURD...

Primăria Bistrița a început demersurile pentru clasificarea fostului spital de pe Independenței ca monument istoric. Din acest moment, clădirea nu mai poate fi dărâmată....

Primăria municipiului Bistrița a anunțat că intenționează să achiziționeze clădirile de pe strada Independenței, care au găzduit câteva secții...

Cine sunt tinerii care au murit în accidentul din Pasul Tihuța? Unul este bistrițean…

Un teribil accident de circulație a avut loc în noaptea de sâmbătă spre duminică în Poiana Stampei. Un autoturism Maserati...
Luca 12, 16-21Zis-a Domnul Pilda aceasta: unui om bogat i-a rodit ţarina şi se gândea în sine, zicând: ce voi face, căci nu am unde să-mi strâng roadele mele? Dar şi-a zis: aceasta voi face: voi strica hambarele mele şi mai mari le voi zidi; şi voi strânge acolo toate roadele mele şi bunătăţile mele. Apoi voi zice sufletului meu: suflete, acum ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te. Însă Dumnezeu i-a zis: nebune, în această noapte vor cere de la tine sufletul tău; iar cele ce ai strâns tu ale cui vor mai fi? Aşa se întâmplă cu cel care-şi adună comoară pentru sine însuşi, şi nu în Dumnezeu se îmbogăţeşte.”
Desigur că, la momentul zbaterii economice de acum nici nu se poate Evanghelie mai atent-vestitoare de mântuire ca aceasta pe care, în final de noiembrie, la vreme de Post al Naşterii Domnului, Biserica ne-a aşezat-o în suflete. Un bogat cu şansă, cu roade în ţarină, pe care n-a muncit-o el, după ce-şi umple hambarele îşi umple şi gândurile cu sămânţa mândriei şi a nebuniei: vorbindu-şi sieşi, sufletului său vorbeşte că de-acum e vremea lenevirii din prea plin. E timpul lui: „Odihneşte, mănâncă, bea, te veseleşte” (Lc 12, 15). Pe motivul siguranţei abun­denţei „pe mulţi ani”.
Unui astfel de om Dumnezeu i Se face cunoscut prin certarea: „Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul; şi lucrurile pe care le-ai pregătit ale cui vor fi?” (Lc 12, 20). Parcă niciodată n-a vorbit Dumnezeu Creatorul astfel cu cel pe care l-a creat pentru mai mult decât bucuria hambarelor. Veţi spune, şi într-un fel veţi avea dreptate, că ni s-a pus dinainte această Evanghelie la vremea postului, ca să înţelegem că suntem mai mult decât „jupâni” ai burţii, mai mult decât stomac. Că a sta în Hristos nu înseamnă numai cunoaştere (mistică), ci şi tainică asceză, rânduită postire pentru a vedea mai mult din bogăţia sufletului… Aşa este, dar dincolo de toate suntem îndemnaţi să aflăm că, în nemurirea lui, sufletul nostru e mai presus decât orice bucurii consumiste. Că a mânca şi a bea, dincolo de Liturghie, unde mâncarea şi băutura sunt mântuitoare, ţin mai mult de lutul din noi, decât de partea de cer pe care Dumnezeu a dăruit-o, boltă de asemănare cu cerul în care-Şi odihneşte Chipul.Teribilă pagină contra consumismului modern, în care e om doar cel care consumă, e important (pentru stat, pentru instituţii) doar acela care consumă produsul propus pe galantarele lumii acesteia în putrejune şi destrămare.Teribilă pagină evanghelică împotriva propriului nostru consumism spiritual, în care gândim ca bogatul acesta înnebunit de orgoliul lui „a avea”. Şedem pe tezaurul de lucrare, scrisă şi nescrisă, al Ortodoxiei, pe tot ceea ce au legat înaintaşii – inclusiv Hristos, Apostolii, Părinţii, Fraţii, ceilalţi Dragi toţi – şi „dormim” convinşi că simpla posesie este mântuitoare. Ah! Câtă asemănare cu propria noastră ignoranţă în raport cu tezaurul de credinţă pe care Dumnezeu ne-a fundamentat Biserica!
 Există în fiecare din noi taina aceasta a „uitării” de Dumnezeu şi de tradiţia vie, plină de har, care ţine, ca un izvor freatic, toată înflorirea de-acum a Bisericii. Câtă asemănare cu triumfalismul „adormitor” în care – fie pe sondaje publice, fie pe propria noastră vedere –cădem, liniştiţi că ne sunt bisericile pline şi că, totuşi, oamenii-şi fac cruce pe stradă!… Or fi, oare, suficiente acestea toate în raport cu adâncul conţinut de credinţă pe care ni l-au lăsat cei care mai înainte de noi şi-au trăit Ortodoxia?
Pe de altă parte, mai înainte de orice fel de analiză a ceea ce se întâmplă în jurul nostru,Evanghelia ne arată că trebuie să începem orice schimbare, orice încercare de aşezare în Hristos, cu propriul nostru suflet.
Suflet care nu poate avea valoare decât dacă îl creştem într-a­-tât încât orice înfrumuseţare trupească ne-o „amendează”. Ne îndeamnă astfel Hristos Domnul să ne îmbogăţim în Dumnezeu, arătându-ne, a câta oară?, că omul nu valorează decât ca trup şi suflet, adică întreg. Un întreg care să se dea pe deplin lui Dumnezeu, căci a-L adora pe Dumnezeu fără ca între tine şi El să existe un schimb, o prietenie, nu are sens. Nu se împlineşte bucuria pentru care Dumnezeu S-a făcut Om.
Aici e cheia evanghelică a bucuriei. În a-ţi chema, ca la vremea Postului Mare, sufletul să-ţi sprijine pocăinţa, nevoia de Dumnezeu. Foamea şi setea de Înviere. De-aceea, în loc de hambare, să zidim lui Dumnezeu adânc în inima noastră preaplinul dragostei de El, făcându-ne boabă de grâu, prescură de bucurie.
Evanghelia ne atrage atenția și asupra bogăției în credință;în credința noastră ortodoxă atât de atacată în ultimii ani-aici și acum cu îngăduința dvoastră voi recita din marele Adrian Păunescu:
În veci, ortodocși
de Adrian Păunescu

De mic, sunt ortodox, ca toţi ai mei
aceasta e credinţa mea creştină,
am învăţat cu tălpile să calc,
cum am aflat că mâna se închină.
Atunci am înţeles că sunt dator
să nu cedez cumva vreunei noxe,
ci să rămân, cu neamul meu cu tot,
fidel pe veci credinţei mele ortodoxe.
Ai mei puteau muri şi n-ar fi dat
credinţa lor pe nici un fel de bunuri,
nici dacă ar fi fost crucificaţi,
nici dacă s-ar fi tras în ei cu tunul.
În anii dogmei, mi-am păstrat şi eu
în fiece istorică furtună,
credinţa-n Dumnezeu, cum mi L-a dat,
prin toţi ai mei, Biserică străbună.
Şi m-am opus căderii în neant
şi celor care dărâmau altare
şi clopote-n Ardeal am construit
şi calendare pentru fiecare.
Şi ‘Noul Testament de la Bălgrad’
eu l-am crezut aducător de leacuri
şi m-am zbătut că să apară iar,
la Alba, dup-aproape patru veacuri.
Şi-am fost convins că nici un leninism
credinţa ortodoxă n-o ajută
ci, dimpotrivă, ateismul crunt
ar vrea să o transforme-n surdomută.
Dar dintr-o data ce mi-e dat să simt?
A început la Bucureşti să crească
un demonism bogat şi indecent,
ce-ameninţă credinţa strămoşească.
Nevolnicii lovesc pe ortodocşi,
îi tot mânjesc şi culpabilizează,
îi fac răspunzători de bolşevism,
îi umplu de lehamite şi groază.
E clipa când mă simt dator să spun
că nu ne poate frânge vijelia,
că nu sunt bunuri pe acest pământ,
ca să ne cumpere Ortodoxia.
Noi nu putem să devenim mormoni
sau, altceva, conform unei reţete,
noi suntem ortodocşi definitiv
oricât ar vrea cu droguri să ne-mbete.
Eu n-am crezut că, într-o zi, s-aud,
această fărădelege epocală:
‘Ortodoxia naşte comunism!’
Deci, să fugim de ea ca de o boală.
Dar nu există-n lume avantaj
cu care ar putea să ne îmbie
catolici, evanghelici, protestanţi,
să ne retragem din Ortodoxie.
Precum nici noi pe nimeni nu silim
să fie ortodox când nu o simte,
noi suntem pe vecie ortodocşi,
cu leagăne, cu vieţi şi cu morminte.
Că nu ne poate nimeni mitui
s-o părăsim pe mamă în etate
din tragicul motiv că pe pământ
există alte mame mai bogate.
Ci noi, cu toate-acestea, chiar acum,
când ni-i credinţa însăşi în pericol,
îi salutăm pe ceilalţi fraţi creştini,
că harul de-a iubi nu e ridicol.
Şi îi iubim pe toţi aceşti creştini
ce, dincolo de orice paradoxe,
la rândul lor, respectă şi iubesc,
pe credincioşii turlei ortodoxe.
Dar, vai, se-ntâmplă zilnic un complot,
o comedie pare tragedia,
e în pericol cultul ortodox,
se deromânizează România.
Fii, Doamne, lângă noi, măcar acum,
când sumbre acuzaţii se adună,
ia-n mână crucea de la Est,
ai grijă de biserica străbună.
Şi dă-ne dreptul de-a ne apăra
chiar dacă de la fraţi asediul vine,
permite-ne să fim în veci creştini,
ca ortodocşi urmându-Te pe Tine.
 
 
- Advertisement -
- Advertisement -

Latest News

Accident rutier terifiant în Pasul Tihuța. Trei oameni decedați. La fața locului au intevenit și salvatorii bistrițeni

Nenorocirea s-a produs în această noapte în Pasul Tihuța, dar în zona de intervenție a ISU Suceava, echipajul  SMURD...

Primăria Bistrița a început demersurile pentru clasificarea fostului spital de pe Independenței ca monument istoric. Din acest moment, clădirea nu mai poate fi dărâmată....

Primăria municipiului Bistrița a anunțat că intenționează să achiziționeze clădirile de pe strada Independenței, care au găzduit câteva secții ale Spitalului Județean de Urgență...

Cine sunt tinerii care au murit în accidentul din Pasul Tihuța? Unul este bistrițean…

Un teribil accident de circulație a avut loc în noaptea de sâmbătă spre duminică în Poiana Stampei. Un autoturism Maserati a ieșit de pe carosabil,...

Încă două accidente în această dimineață: La Năsăud, o mașină a intrat într-un stâlp, iar la Joseni un autoturism s-a răsturnat în afara carosabilului

Terifiantul accident din Pasul Tihuța a fost urmat în această dimineață de alte două evenimente rutiere. Primul a avut loc la Năsăud, în jurul...

CRONICA SPORTIVĂ: CFR Cluj învinge Craiova și se poate pregăti de câștigarea campionatului

Aseară, în cel de-al doilea meci din etapa a opta din play-off-ul Ligii 1 Casa Pariurilor, CFR Cluj a învins-o pe Univ. Craiova, în...
- Advertisement -

More Articles Like This

- Advertisement -