Citim în Pateric : Aşa l-a îndemnat Ava Dorotei pe fratele Dositei ,aflat bolnav pe pat : „Roagă-te! Roagă-te!” Şi în fiecare zi venea: „Înalţă-te dincolo de lume, dincolo de durerile lumii, dincolo de patimile ei! Înalţă-te!” Dupa câteva zile însă, venind şi privindu-l în suferinţa lui, totuşi îl vede cu faţa mai senină, liniştită: „Dositei, Dositei! Înalţă-ţi inima, cugetul!”. Şi Dositei a putut răspunde, tremurând: „Nu mai e nevoie să mă înalţ. Nu mă mai înalţ eu, pentru că a coborat El la mine”. Şi din înălţimea Lui a coborât, aşa cum a făcut Dumnezeu totdeauna, şi mai ales în Fiul Său a coborât, „căci aşa a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său L-a dat ca toţi cei ce cred în El să nu piară ci să aibă viaţă veşnică ’’Ioan 3,16.
Suferința-I biruință
În glasul calvarului
Când iubirea-ți dă credință
Din suflarea harului……
