CRĂCIUNUL a fost și altfel ÎN JUDEȚUL BISTRIȚA- NĂSĂUD  – Ioan Pop Reteganul – „Amintirile unui școlar de altădată”

Must Read

Fără Adrian Chivu, povestea Monicăi Csenger și ale medaliilor  ei de aur nu putea fi spusă acum…

Monica Csengeri (25 de ani),  din România, un fost om al străzii din Bistrița  a reușit o super performanță...

Tenis de masă: 5 medalii la Campionatul Național Individual de Juniori pentru sportivii bistrițeni

La acest final de săptămână,  Bistrița a găzduit  Campionatul Național Individual juniori  I la tenis de masă. Sportivii CSM...

49 de cazuri noi la 162 de teste. Incidența e puțin peste 4 la Bistrița și de 2,46 la nivel județean

Doar 49 de cazuri noi au fost raportate astăzi, din 17 martie și până acum fiind înregistrate 10.893 de...
[…] După Crăciun, cum merg cu ciubotele cele nouă, îmi țin nouă-nouțe, o săptămână-ntreagă, adecă până-n dumineca cea mai apropiată. Atunci după biserică, prânzăsc și hai la săniuță. Făcusem în grădina învățătorului B. Mureșan un săniuș bun, unde mă dam cu fetele și băieții d-sale.
Grădina mergea cu un capăt în râu și era printre pomi înclinată binișor spre râu. Acolo mergeam dumineca și în sărbători, luam săniuța învățătorului, cu care ducea servitoarea ciubărul cu apă, și toți ne încărcam pe ea claie peste grămadă…eu mă postam chiar dinainte, luam funia săniuții în mână, cum un cociș priceput ia hamurile cailor, îmi crăceam picioarele înainte și-mi înțepeneam călcâiele în omăt, până se urcau ceilalți, ținându-se unul de altul, cel dinapoi cu mîinile pe pieptul celui dinaintea lui. Atunci cl din urmă striga „ gata” și eu îmi călcâiele din omăt și dam vânt săniuții care mergea repede pe săniuș la vale. …
[…]Ce deosebire între ieri și astăzi! Ieri toată ziua numai plăcinte și fripturi și azi nici fasole, numai mălai gol!În ziua cea dintîi în post nu fierbea mama nimic, ci trăiau căsenii cu mălaiul gol, dacă nu voiau să mănânce ceapă, curechi murat ori silvoiz (miere de prune).
Astăzi după ce și și-a curățit mama casa, se pune pentru a întocmi toate pentru adevărata prindere de post, , căci ieri fu lăsatul dulcelui(fruptului), zice ea, dar azi e prinderea postului. De aceea nu e de mirare că nu are vreme să facă mâncare. Și cum ar face, că doar vasele sunt înfruptate!Acum trebuie să facă leșie, să leșieze blidele și talgerile (farfuriile), și lingurile, și oalele, și furculițele, și cuțitele. Numai fedeiele (coperișele oalelor) nu le leșiază. Acelea le pune pe foc și arde unsoarea din ele, iar ele rămân ca nouă…[…]
[…]Nu face nimic, postim și colindăm cât e ziulica de mică, că în postul Crăciunului, trebuie să știți, și prin Reteag, sunt zile scurte iar, seara, după ce se adună căsenii în casă, apoi cei mari spun povești până adorm cei mai mici.
[…] A doua zi era să fie Crăciunul ungurilor. Pe înserate vedeai cete de colindători, tot trei patru laolaltă, intrând și ieșind de la vecinii unguri. Eu ascultam de la noi de pe prispă cum strigau copii de la fereastra badii Dani, unii: szabad kántálni? (e voie de cântat ?), care colindători erau unguri, iar colindătorii români întrebau: lăsa-i-ți sfântul Crăciun în casă?La care vorbe badea Dani răspundea: la unii szabad, la alții lăsa.Apoi colindătorii începeau a colinda.De însemnat e că ungurii de la noi au datinele românilor de Crăciun, adică și ei umblă a colinda, primesc colindători, numai că ungurii de la noi, foștii iobagi, adică neștiind ungurește, colindă românește, precum și horesc când îi lovește dorul și precum chiuiesc în joc și vorbesc în casă. Nu știu altă limbă.
Așa mă înțelegeam și eu cu copiii lor…
Destul că în vecini începu colindatul. […]
[…] Într-o bună dimineață, când mă sculai, aflai în casă două coveți mari și la fiecare câte o muiere cernând fărina de grâu. Pricepui numaidecât că iar se gată mama pentru ceva festivitate.
[…] Pe când era ziua bine se scoase un rând de colăcei din cuptor, apoi altul și altul;până acolo ce bate toaca de vecernie erau gata; Mama încă rea ocupată cu moașa(buna ) cu tot, ele așezau curechiul într-o oală, ca de o mierță, tot un rând de curechi, altul de carne și altul de găluște. Curechiul Crăciunului!Acum nu mai încăpea nici o îndoială că doar nu ar fi ajunul de Crăciunul cel românesc.
Verișoara aprinde lumina, tata intră în casă cu un butan mare în brațe, butanul Crăciunului, acela trebuie pus pe foc să țină foc toată noaptea, că doar cine să se culce spre o zi mai mare ca ziua de crăciun? […]
[…] Astfel, toată noptița o ceată de colindători intră. Alta iasă: aici ceterași, acolo cu steaua, dincolo cu colinda până ce se face ziuă. Atunci se trage oala cea mare cu curechi de-o parte, se mătură vatra, că doară toată noptița s-a strâns cenușă de atâta foc, ce a ars, se curăță casa, apoi se schimbă căsenii și… ian tăceți parcă aud clopotele! O să intre diecii în biserică;au mare slujbă la o sfântă zi ca asta! […]
[…]Pe unele locuri umblă în sărbătorile Crăciunului și Irozii sau Craii. Aceștia de regulă sunt juni care umblă la școală ori au umblat, deoarece au de învățat roluri cam lunguțe, care anevoie le-ar învăța numai din auzite. Ei sunt opt la număr:Irod împăratul, craii Valtazar, Melchior și Gașpar. Aceștia toți patru au pe cap coroane împărătești din hârtie aurită, au haine pistrițe peste ale lor, au săbii de lemn, îmbrăcate în hârtie argintată și știu ținea dispută întreolaltă. Lângă acești patru crai este un cuvios părinte, cu barbă de brebeni. Rar se întâmplă să aibă reverendă, molitvelnic, dar barba nu-i lipsește. […]
Unul din cei mai se seamă ținători de crai este îngerul. Acesta nu e făcut din ceva fetiță, ci din fecior și, mai ales, foarte aurit. El e îmbrăcat în haine albe și alese are și coroană împărătească…Cel mai original decât toți este ciobanul. El nimerește mai bine ca toți, deoarece portul lui: opinci, cojoc și căciulă, sunt mai potrivite iernii noastre. […]
Astfel prăznuiam noi sărbătorile Crăciunului în Reteag, la casa părintească și astfel se prăznuiesc acelea și astăzi:în veselie și în bucurie!În veselie să le prăznuim toți și în anul acesta, o poftesc tuturor românilor de pe rotogolul pământului. […]”
Mulțumiri doamnei Cornelia Vlașin și Arhivei Naționale Bistrița-Năsăud
Ion Pop Reteganul, Amintirile unui școlar de altădată, ediția a III-a, revăzută și îngrijită de Cornel Cotuțiu, Ed. Eikon, Cluj-Napoca, 2013
Fotografiile din Colecția ” Dumitru Nacu”
- Advertisement -
- Advertisement -

Latest News

Fără Adrian Chivu, povestea Monicăi Csenger și ale medaliilor  ei de aur nu putea fi spusă acum…

Monica Csengeri (25 de ani),  din România, un fost om al străzii din Bistrița  a reușit o super performanță...

Tenis de masă: 5 medalii la Campionatul Național Individual de Juniori pentru sportivii bistrițeni

La acest final de săptămână,  Bistrița a găzduit  Campionatul Național Individual juniori  I la tenis de masă. Sportivii CSM Bistrița au câștigat 5 medalii...

49 de cazuri noi la 162 de teste. Incidența e puțin peste 4 la Bistrița și de 2,46 la nivel județean

Doar 49 de cazuri noi au fost raportate astăzi, din 17 martie și până acum fiind înregistrate 10.893 de îmbolnăviri cu Sars-Cov 2. Încă...

VIDEO- EPISODUL 1: Pădurea Codrișor plină de gunoaie și tratată cu spatele de bistrițeni

”Pădurea” Codrișor a ajuns un fel fe hazna a unora și esta tratatp cu spatele de foarte mulți dintre noi. Nu este prima dată...

Pr. Ioan Aurel Rus- Cospect duminical: Duminica a 4-a din Postul Mare, a Sfântului Ioan Scărarul

  „În vremea aceea a venit un om la Iisus, zicându-I: Învăţătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care are duh mut. Şi, oriunde-l...
- Advertisement -

More Articles Like This

- Advertisement -