miercuri, octombrie 28, 2020
2.8 C
Bistrița
More

    CONSPECT DUMINICAL: Duminica XXXIV-a după Rusalii,a Fiului Risipitor-

    Must Read

    AUTOSTRADA NORDULUI, asumată și de PNL. Robert Sighiartău spune că liberalii au votat pentru legea inițiată de Ionuț Simionca

    Deputatul Robert Sighiartău, secretarul general al PNL, a anunțat cu puțin timp în urmă că, și PNL a votat...

    Victorie uriașă a deputatului Ionuț Simionca: Construcția ”Autostrăzii Nordului” este obligatorie prin lege. Aprobarea s-a făcut grație alianței dintre PSD și PMP

    Camera Deputaților a adoptat, marți, în calitate de for decizional, proiectul de Lege pentru aprobarea obiectivului de investiţii "Autostrada...

    Bistrița a intrat în SCENARIUL ROȘU: De mâine, purtarea măștii de protecție este obligatorie în toate spațiile publice deschise

    Municipiul Bistrița intră de mâine dimineață în scenariul roșu, incidenţa acumulată a cazurilor de îmbolnăviri cu CoVid-19 fiind mai...

    Pilda fiului risipitor este deosebit de bogată .Ea se află în inima spiritualității creștine și a vieții noastre în Hristos; ea îl prinde pe om de fiecare dată când acesta Îi întoarce spatele lui Dumnezeu, uitându-L, pentru a-și urma propria cale într-un tărâm părăginit, unde el crede că va afla viață din abundență.
    -Această pildă nu este pur și simplu povestea unui simplu păcat. Ni se dezvăluie însuși adâncul păcatului și puterea sa nimicitoare.
    -Dacă ne oprim pentru un moment să vedem ce vor să spună cu adevărat cuvintele, vom fi cuprinși de groază. Această simplă expresie: „Tată, dă-mi…”, înseamnă: „Tată, dă-mi, aici și acum, ceea ce oricum va fi al meu după ce vei muri. Vreau să-mi trăiesc viața, tu-mi stai în cale; nu pot aștepta ca tu să mori, voi fi prea bătrân atunci pentru ca să mă bucur de ceea ce bogăția și libertatea îmi pot dărui. Deci mori! Tu nu mai exiști pentru mine, acum sunt om matur, nu am nevoie de nici un tată! Nu vreau decât libertate și toată roada vieții și a muncii tale! Mori și lasă-mă să plec!” .
    -Oare nu este aceasta chiar esența păcatului? Oare nu ne adresăm și noi lui Dumnezeu la fel de direct precum fiul mic din Evanghelie, dar cu aceeași cruzime naivă, pretinzând de la Dumnezeu tot ceea ce ne poate El dărui: sănătate, putere trupească, inspirație, minte sclipitoare, tot ceea ce putem fi și tot ceea ce putem avea, pentru a primi acestea de la El și a le risipi, uitând cu totul de El și părăsindu-l?
    – Oare nu cumva și noi, din nou și din nou, săvârșim această crimă spirituală împotriva atât a lui Dumnezeu, cât și a aproapelui nostru – copii și părinți, soți și soții, prieteni și rude, colegi de școală și de serviciu? Oare nu cumva ne purtăm de parcă Dumnezeu și aproapele sunt aici doar pentru scopul de a ne sluji și a ne da roadele vieții lor, da, chiar ale vieții lor, deși ei nu au nici o importanță pentru noi?
    -După ce intră în posesia întregii averi pe care moartea tatălui a revărsat-o asupra lui, fără măcar să privească înapoi, cum fac tinerii ușuratici, tânărul părăsește siguranța plicticoasă a căminului său și, cu pas iute, se grăbește către tărâmul unde nimic nu-l împiedică să fie liber: liber de orice constrângere, de orice legături morale, el poate acum să se predea fără nici o rezervă tuturor impulsurilor inimii sale neînfrânate. 
    – Este înconjurat de prieteni, este centrul lumii, viața este orbitoare și încă nu bănuiește că ea nu-și va ține făgăduințele. Își închipuie că noii săi prieteni îl îndrăgesc; adevărul e că se comportă cu dânsul așa cum și el s-a comportat cu propriul tată – nu există, decât în măsura în care este bogat.
    -Dar i vine vremea când îl trădează și când totul dispare și nu mai rămâne nimic pentru prietenii săi decât el însuși. Conform legii implacabile a lumii seculare și spirituale (Mt. 7,2: „cu măsura cu care măsurați, vi se va măsura”), ei îl părăsesc, fiindcă niciodată nu au văzut vreun rost pentru persoana sa, iar soarta lui o oglindește pe cea a tatălui său.
    -Prietenii îl părăsesc, fiindcă niciodată nu au văzut vreun rost pentru persoana sa, iar soarta lui o oglindește pe cea a tatălui său: el nu mai există pentru ei, este singur și sărac. Îi este foame, îi este sete, frig, se simte singur și respins. Este lăsat singur așa cum și el l-a lăsat singur pe tatăl său, dar pentru a se confrunta cu o nefericire infinit mai mare: nimicnicia sa lăuntrică. În timp ce tatăl său, deși abandonat, era bogat și avea o nebiruită iubire față de aproapele, acea iubire care l-a făcut să-și pună viața pentru fiul său, să accepte repudierea, pentru ca fiul său să o poată apuca liber pe drumul pe care îl dorește.
    -Părăsit de toți prietenii , respins din toate părțile, rămâne față către față cu sine însuși, și pentru prima dată privește înăuntru. Eliberat de orice atracție și ademenire, de toate minciunile și capcanele pe care le socotea libertate, își aduce aminte de copilăria sa, de timpul când avea un tată, când nu era orfan, când încă nu devenise un vagabond lipsit de inimă sau de casă. El înțelege, totodată, că crima morală pe care a săvârșit-o nu l-a ucis pe tatăl său, ci s-a ucis singur; înțelege că tatăl și-a dăruit viața cu o iubire atât de deplină încât aceasta îi permite să nădăjduiască, și atunci se ridică, își părăsește viețuirea-i silnică și pornește spre casa tatălui, hotărât să se arunce la picioarele lui și să-i implore mila. Nu doar amintirea casei sale, a focului din sobă și a mesei pline de mâncare îl face să pună un nou început.
    -Îîși aduce aminte că iubirea tatălui îi era dăruită gratis și că toate lucrurile bune din viața sa izvorau din ea. (Hristos a spus: „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și toate celelalte vi se vor adăuga” –  Mt. 6,33) ; primul cuvânt al spovedaniei sale nu este „iartă”, ci „tată”.
    -Fiul risipitor se întoarce acasă fiindcă amintirea tatălui său îi dă curaj să se întoarcă, iar spovedania izvorăște din sufletul său; ea este curajoasă și deplină: „Tată, am greșit la cer și înaintea ta;…. Fă-mă ca pe unul din argații tăi”. (Lc. 15, 18-19)
     Cum îl va primi tatăl? „Tată, am păcătuit…” Dar tatăl nu-l lasă să-și afirme calitatea de fiu, de parcă i-ar spune: „Prin faptul că te-ai întors acasă, mi-ai dăruit din nou viața. Când ai încercat să mă ucizi, pe tine însuți te-ai ucis. Și acum, fiindcă sunt din nou viu pentru tine, ai înviat și tu, la rândul tău!”.
    -Și întorcându-se către slugile sale, tatăl strigă: „Aduceți degrabă haina lui cea dintâi și-l îmbrăcați și dați inel în mâna lui și încălțăminte în picioarele lui”(Lc. 15,22)
    -Celălalt fiu intră în scenă, fiul care a fost dintotdeauna un bun muncitor în casa tatălui său și care a dus o viață fără de prihană, dar care nu a înțeles niciodată că factorul crucial în relația tată-fiu nu este munca, ci inima, nu datoria, ci iubirea. El a fost credincios în toate lucrurile, dar nu a avut niciodată un tată și nu a fost niciodată un fiu, decât pe dinafară. Și nici nu a avut vreun frate.
    -Iar fiul cel mare se mânie și refuză să intre în casă. Tatăl iese și-l roagă să binevoiască a intra în casă, însă el răspunde: „Iată, de atâția ani îți slujesc”…
    -Vă amintiți de paragraful de la sfârșitul Evangheliei după Matei în care Hristos le spune ucenicilor săi să se întoarcă în Galileea? Ei tocmai trecuseră prin cele mai cumplite zile din viața lor. L-au văzut pe Domnul înconjurat de ură, L-au văzut trădat, ei înșiși L-au trădat prin slăbiciunea lor. S-au predat somnului în Grădina Măslinilor și au fugit când Iuda și-a făcut apariția.
    -Hristos îi trimite înapoi în Galileea: „Mergeți înapoi acolo unde M-ați întâlnit prima dată, acolo unde ne-am descoperit unul pe celălalt în intimitatea vieții de zi cu zi, unde încă nu era nici o durere, nici o suferință, nici o trădare. Întoarceți-vă la vremea în care totul era nevinovat, cu posibilități nemărginite. Întoarceți-vă în trecut, adânc în trecut. Mergeți și învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, învățându-le ceea ce Eu v-am învățat”. (. Mt. 28, 19-20)
    -Ne putem întoarce la Tatăl. Ne putem întoarce cu încredere, de vreme ce El este pecetea demnității noastre. El este Cel care vrea să ne mântuiască. El este Cel care nu cere de la noi decât un singur lucru.
    „Fiule, dă-mi inima ta; toate celelalte ți se vor adăuga ție”, ( Pilde 23, 26)
    - Advertisement -
    - Advertisement -

    Latest News

    AUTOSTRADA NORDULUI, asumată și de PNL. Robert Sighiartău spune că liberalii au votat pentru legea inițiată de Ionuț Simionca

    Deputatul Robert Sighiartău, secretarul general al PNL, a anunțat cu puțin timp în urmă că, și PNL a votat...

    Victorie uriașă a deputatului Ionuț Simionca: Construcția ”Autostrăzii Nordului” este obligatorie prin lege. Aprobarea s-a făcut grație alianței dintre PSD și PMP

    Camera Deputaților a adoptat, marți, în calitate de for decizional, proiectul de Lege pentru aprobarea obiectivului de investiţii "Autostrada Nordului". S-au înregistrat 211 voturi...

    Bistrița a intrat în SCENARIUL ROȘU: De mâine, purtarea măștii de protecție este obligatorie în toate spațiile publice deschise

    Municipiul Bistrița intră de mâine dimineață în scenariul roșu, incidenţa acumulată a cazurilor de îmbolnăviri cu CoVid-19 fiind mai mare decât 3/1000 de locuitori.În...

    Direcția Tehnică a Primăriei Bistrița – focar Covid-19! Și la Resurse Umane s-a format un cluster

    Informația a fost confirmată de dr. Anca Andrițoiu, managerul Direcției de Sănătate Publică Bistrița-Năsăud. Este vorba de nouă cazuri de infecție cu noul coronavirus la...

    Nicolae Moldovan începe în ”forță și în formă” mandatul 2020-2024 – Trei mari proiecte de mobilitate durabilă se desfășoară în acest moment în urbea...

    Primarul orașului Beclean, Nicolae Moldovan a convocat astăzi o conferință de presă la sediul GAL-ului ”Ținutul Haiducilor” de la Băile Figa, scopul acestei întâlniri...
    - Advertisement -

    More Articles Like This

    - Advertisement -