Am aşteptat să văd dacă This is the end, beautiful friend , da, am văzut că aşa a fost. Am citit tot felul de amintiri legate de tine, cu tine, despre legenda ta, despre tine, despre o mare parte din prietenii tăi şi, pe care îi cunoşteam şi eu.
Amintiri cu tine? He, Sapi, of, multe de tot, pentru că ne cunoaştem de mult de tot. Poate tu nu mai ţii minte, eu da, era în martie 1984, de 1 martie în 1984. Venisem, eu puştiul, la discoteca din parc, la „Groapă” Fugisem de la consultaţii la mate . Aveam 14 ani şi nu aveam toţi banii să intru acolo, de 1 leu mi-am cumpărat ţigări, „Carpaţi fără”, unde mi-am dorit atît de mult să ajung. Nu am înţeles niciodată de ce ai vorbit cu Soni şi cu Gigă să mă lase înăuntru, iar cei doi m-au lăsat. Nici atunci, şi, nici în alte dăţi nu mi s-a părut că ai fi un bad guy, adică un tip rău la suflet. Vorba lui Utki, rockul nu se învaţă ca la şcoală, el se fură, se simte, se ascultă cu bere, vin, vodcă poloneză, uneori cumpărată din „coleta” din parc, alteori, eh, alteori, no, ştii tu… de unde bani.
Alte vremuri, alte obiceiuri, alţi oameni, nişte metaliferi şi ei pe acolo. Cu pescarii tăi, cu Zoly, cu Piere, cu Bozo, cu alţii, de parcă toate astea au fost ieri, şi tu, şi ei, şi balurile de la Monor sau Gledin, cu Iris, Riff, Compact sau Semnal M. Mai ţii minte, aia cu Rock şi Libertate… Cocert Riff, decembrie 1988, cu Otonel vocal.
Salută-l pe Merca din partea noastră, pe Lemmy, pe Dio, pe John Lord, pe toţi greii care sunt pe acolo, uite, aşa vei vorbi şi tu cu ei, mai pe îndelete, acum că aveţi o eternitate la dispoziţie.
Păi, ce să îţi mai spun, acum că te vei duce să te dai pe role prin alte parcuri şi să pescuieşti în Styx, că, uite, mi-am amintit să le spun tuturor ce croitor tare erai, ce haine îţi făceai, te-am invidiat întodeauna, şi, trebuie să recunosc că mi-ai făcut rost şi mie de o pereche de blugi, hm, nu mai ştiu cum i-am plătit, poate cumva, cumva, deşi eu ştiu că nu am avut niciodată bani să cumpăr haine aşa cum aveai tu.
Ne-am mai văzut şi după Revoluţie, după care anii au început să ne strângă din spate, aşa pentru că toate-s vechi şi nouă toate. Am povestit de multe ori, tot felul de lucruri, niciodată de moarte că ea oricum ne caută.
Of, ultima dată am vorbit pe pietonal. Erai singur la o masă şi am stat de vorbă câteva minute. Ceva mai ştiam şi eu, ceva mi-ai spus şi tu. Când am dat mâna, mi-ai zis: Băă, Croco, e cam naşpa cu mine!
Odihneşte-te în pace!
https://youtu.be/JSUIQgEVDM4
