Peste 800.000 de români îşi sărbătoresc onomastica de Sfântul Nicolae. Peste 500.000 de bărbați și aproape 300.000 de femei poartă numele de Nicolae, Nicoleta sau derivatele acestora. Povestea sfântului Nicolae este o combinație de istorie și mit, de generozitate și violență și de deznădejde transformată în speranță. Puțini sfinți au fost atât de iubiți și puțini poartă atât de multe tradiții, credințe și legende.
Este vorba despre 509.294 de bărbaţi şi 294.732 de femei, informează Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, citat de Agerpres.
Sfântul Nicolae a trăit în timpul împăraţilor romani Diocleţian (284-305) şi Maximian (286-305), în cetatea Patara din Asia Mică.
Părinţi săi erau de bun neam, dreptcredincioşi şi bogaţi. Tatăl său se chema Teofan, iar mama sa Nona. Pentru viaţa lor închinată lui Dumnezeu şi pentru multele milostenii şi faceri de bine, această binecuvântată pereche a născut dumnezeiescul prunc, pe care l-a numit Nicolae, adică “biruitor de popor”; arătându-se cu adevărat biruitor al răutăţii.
După naştere, mama sa, Nona, nu a mai avut alt copil până la dezlegarea din legăturile cele trupeşti, mărturisind însăşi firea că nu este cu putinţă a se mai naşte alt fiu ca acela.
Iubind virtutea, viaţa curată şi dăruindu-se cu totul slujirii aproapelui, Sfântul Nicolae a fost hirotonit preot, apoi episcop al cetăţii Mira din ţinutul Lichia (astăzi localitatea Demre din Turcia, aflată pe malul Mării Mediterane).
A fost întemniţat în timpul persecuţiilor împotriva creştinilor decretate de împăraţii romani Diocleţian şi Maximilian. În urma Edictului de la Milan din 313 dat de Sfântul Împărat Constantin cel Mare, care acorda libertate deplină creştinismului, Sfântul Nicolae s-a întors în scaunul episcopal din cetatea Mirei.
Întorcându-se la scaunul său din Mira, îl aşteptau la poarta cetăţii cu făclii aprinse în mâini mii de credincioşi: săraci, bolnavi şi văduve.
A participat la primul Sinod ecumenic de la Niceea din 325, dovedindu-se puternic apărător al credinţei creştine împotriva ereziei ariene. Pentru cele două palme pe care Sfântul Nicolae i le-a dat ereticului Arie, împăratul Constantin a luat de la el omoforul şi Evanghelia pe care o ţinea în mâini. Le-a primit pe amândouă înapoi de la Hristos şi de la Maica Domnului, iar Sinodul Sfinţilor Părinţi a apărat dogma Sfintei Treimi şi a dat anatema asupra lui Arie.
Sfântul Nicolae a făcut multe minuni aşa cum arată istoria vieţii sale.
A izbăvit de la moarte trei bărbaţi învinuiţi pe nedrept. Când aceştia erau în închisoare au aflat că vor fi omorâţi şi au chemat pe sfânt în ajutor; i-au pomenit şi de binefacerile pe care le făcuse cu alţii, cum izbăvise de moarte pe alţi trei bărbaţi din Lichia.
Sfântul Nicolae, cel grabnic spre ajutor şi gata spre apărare, s-a arătat în vis împăratului şi eparhului; pe eparh l-a mustrat pentru că a defăimat împăratului pe cei trei bărbaţi, iar împăratului i-a arătat şi i-a dovedit ca bărbaţii aceia sunt nevinovaţi şi că din pizmă au fost pârâţi că au uneltit împotriva lui. Şi aşa i-a izbăvit Sfântul Nicolae de la moarte.
A păstorit dumnezeieşte poporul ortodox şi ajungând la adânci bătrâneţi, s-a mutat către Domnul.
