Este o zi în care, în Ardeal și aproape în toată Transilvania, gândul ne zboară spre cei plecați dintre noi.
Un moment de reculegere și de amintire pentru cei care au fost și au zidit, prin viața și efortul lor, ceea ce suntem astăzi.
Multitudinea problemelor de peste zi, sărăcia, abundența taxelor și grijile cotidiene ne apasă mereu și ne răpesc timpul de a ne gândi la cei care nu mai sunt. Dar ziua aceasta este a lor – ziua în care, cu pioșenie, trebuie să ne amintim.
Să aprindem o lumânare, oriunde am fi. Pentru că ei, de acolo, de sus, se vor bucura la vederea luminii trimise cu drag.
Este ziua în care uităm puțin de noi și ne gândim la voi.
Chiar și neînțelegerile se topesc, iar când ne întâlnim în cimitir, îi cinstim pe cei adormiți și ne dăm seama cât de repede zboară timpul și cât de zadarnice sunt invidia, egoismul și revolta.
Cimitirele sunt pline de oameni minunați care, la vremea lor, au clădit cu dăruire și credință.
E bine să nu-i uităm și să nu credem că noi suntem singurii care am descoperit „apa caldă”.
Uitați-vă în jur, prețuiți-i pe cei care au fost înaintea voastră, aprindeți o lumânare și încercați să fiți mai buni cu cei din jur.
Nimeni nu este veșnic.
Și cât de bine va fi, peste ani, când cineva va așterne o floare sau va aprinde o lumânare pentru noi – pentru că am fost oameni buni, pentru că am vrut binele celor de lângă noi.
Astăzi, în cimitirele din Ardeal, s-au aprins luminile – lumini de drag, de dor, de iubire și de speranță.
Dorel Cosma
