Înălțarea Domnului este una din sărbătorile cu dată mobilă. Se celebrează întotdeauna la 40 de zile de la Înviere, cade într-o joi, iar în 2023 pică pe 25 mai. Popular, poartă numele de Ispas după un cioban care a fost martor pe muntele Măslinilor la momentul în care Iisus a fost ridicat la Cer de un nor alb. Tradiția spune că Ispas a stat ascuns după niște pietre, urmărind în tăcere evenimentul, iar mai apoi a povestit plin de uimire, tuturor cunoscuților, cele întâmplate.
Există însă referințe precreștine la o sărbătoare populară dedicată unui personaj mitic cu același nume. Acesta era „patronul casei”, un personaj perceput ca un om plin de viață, mai tot timpul vesel și binevoitor. De aceea, se crede că este bine ca în această zi să încercăm să ne concentrăm pe ce ne aduce bucurie în viață.
Tradiții și obiceiuri de Înălțarea Domnului
V-ați obișnuit deja ca zilele de sărbătoare să fie asociate cu momente prielnice riturilor magice. Ispasul nu face excepție. Iată care sunt cele mai populare tradiții și obiceiuri de Înălțare.
Se crede că de Înălțare, alături de Iisus s-au ridicat la cer și sufletele morților. Se presupune că unele suflete, în căutarea de hrană, se pot se pot rătăci în drumul lor spre cer, devenind strigoi pe pământ și provocând rele oamenilor și animalelor. De aceea, se dă pomană (mai ales brânză, ceapă verde, pâine caldă și rachiu) și se fac slujbe de pomenire la biserică. La polul opus, se crede că cine moare de Ispas ajunge în Rai.
Fiind o zi asociată cu Paștele, este ultima zi când se mai pot mânca ouă roșii – simbolul răstignirii lui Iisus. Creștinii se salută în această joi cu „Hristos S-a Înălțat!” / „Adevărat că S-a înălțat!”.
Pentru protecție, se poartă la brâu frunze de nuc pentru că există credința că și Iisus ar fi avut în momentul Înălțări. Tot pentru a fi ferit de boli și rele, oamenii se „bat” cu leuștean. Animalele din ogradă sunt și ele bătute cu leuștean ca să se îngrașe, să fie sănătoase și protejate de magie. Se invoca abundența, tăind păr din vârful cozilor de la vite, care mai apoi se îngroapă într-un mușuroi de furnici, cu urarea: „Să dea Dumnezeu să fie atâția miei și viței câte furnici sunt în acest furnicar!”.
Ritualurile de protecție erau aplicate extins la nivelul întregii comunități, astfel că prin sate se cânta la bucium sau cetele de călușari făceau jocuri de purificare.
Tot în această zi era strict interzis să se împrumute sare (element de protecție) și foc (simbolul energiei vitale), pentru a evita furtul sporului casei.
Pentru vindecătorii cu plante de leac, aceasta este ziua în care ele „se sfințesc”. Leușteanul, paltinul, alunul sau nucul capătă de acum puteri magice.
Bătrânii spun că, pentru a avea recoltă bogată, semănătorile se fac până în ziua de Înălțare, în special la porumb. Din acestă zi, se duc și vitele la munte unde iarba abia răsare.
Pentru a celebra pe veselul Ispas cum se cuvine, în această zi în satul tradițional se fac nedei sau târguri de fete, la care participă întreaga comunitate.
Se mai spune că de Ispas este și Paștele Cailor. Legenda spune că Maica Domnului, supărată pentru că atunci când se pregătea să-l nască pe Iisus caii au tropăit și mâncat fânul din iesle, i-ar fi blestemat să nu se sature „decât un ceas”, în ziua Înălțării Fiului său. Așa că, expresia „la Paștele Cailor”, nu are sensul de „niciodată”, ci de doar o oră dintre cele aproximativ 8760 dintr-un an.
