Un vechi obicei, preluat de la germani, se mai păstrează şi astăzi în oraşele şi satele din Bistriţa-Năsăud în a doua zi de Paşte, zi numită şi Lunea Albă. În această zi, toate femeile sunt stropite cu parfum de bărbaţii care se adună încă de la primele ore ale dimineţii şi pornesc la udat, dar nu înainte de a-şi achiziţiona parfumuri, care de care mai deosebite.
Bărbaţii sunt aşteptaţi cu ouă roşii, prăjituri şi băutură, sunt ospătaţi pentru onoarea de a trece pragul şi de a uda doamnele şi domnişoarele din gospodării.
“Un obicei care se respectă în a doua zi de Paşte, este obiceiul udatului. Acest obicei se respectă încă în tot Ardealul, însă interesant este faptul că în Bistriţa-Năsăud în trecut nu se mergea cu parfum la udat, se mergea cu găleata de apă şi fetele erau udate din cap până în picioare, sănătos… Dar nu se supărau, primeau tinerii în casă cu prăjituri pe masă, cu bucate alese şi cu un pahar de ţuică şi se spunea că e vai de acea acasă unde este o domnişoară şi nu este vizitată, nu este udată. Acest obicei aduce noroc în casa în care intră feciorii şi însemna că acea fată era bine văzută de flăcăi”, ne-a povestit Menuţ Mximinian, etnolog și jurnalist.
În funcţie de zonă, poezia cu care bărbaţii cer voie gazdei să ude fetele este diferită.
„Am auzit că aveţi o floare/O floare frumoasă în grădina dumneavoastră/ Şi tare am vrea să crească şi să înflorească/ Pe mine să mă iubească/ De aceea vă rugăm să ne lăsaţi să o udăm”, spun udătorii în faţa părinţilor fetei.
Tot aici se crede că fetele care vor fi udate vor avea noroc tot anul, iar băieţii care uită de acest obicei vor fi urmăriţi de ghinion.
La Joseni Bârgăului udătorii au alte versuri:
„Sunt un grădinar vestit/ De la Bucureşti venit/ Şi am auzit aseară în sat/ Că aveţi o floare de udat/ Şi am venit să vă întrebăm/ Ne daţi voie să o udăm?”.
Tradiţia zonei spune că în în a doua zi de Paşte, în Lunea Albă, se stropeşte casa cu agheazmă şi se dă de băut la rude, iar femeile dau pomană pasca rămasă de la Paşte.
