Acolo se temeau de frică unde nu era frică, pentru că Dumnezeu este cu neamul drepților. Neamul Drepților. A celor care se îmbracă cu lumina învierii ca și cu o haină, a celor care saturează dreptatea și rațiunea cu iubire, că Dumnezeu, coborând la iad, ne-a descălțat de moarte și ne-a lăsat în inima goală. Când am ieșit cu făclia în fața CeleiMaiFrumoase mi s-a agățat de stihar David, ăla micul din neamul lui Pop, și îi zic David, ai auzit vestea cea mare? Și el, cu o sclipire dumnezeiască în ochi, da, că a înviat, a înviat! A fost un fel de anastomoză temporală, m-am trezit drept în Ierusalim, acum două milenii și restul calculați voi că sunteți mai tineri. Să ne bucurăm. E viu și moartea, pur și simplu, a făcut atac de inimă și-a murit.
Și mai e ceva. Azi noapte, când am ridicat făclia și am strigat din siflet că a înviat Hristos, vă priveam chipurile. Vă știu pe toți, pe toți. V-am botezat, pe voi și copiii voștri. V-am îngropat părinții și v-am vorbit de veșnicie. Vă știu unde vă e aragazul în bucătărie și câte rate mai aveți la bancă. Și oftaturile vă știu. Voi, care veniți la biserică doar de Paști. Care stați pe trotuar, cu o lumânărică pleznită de vânt în căușul palmei, care îmi răspundeți că e adevărat. Noaptea asta e singurul timp în care poți răscumpăra toate vremurile în care n-ați venit la Hristos. E ceasul al unsprăzecelea, și cel ce vine la urmă, după legile iubirii lui Dumnezeu, e îmbrățișat ca cel care a venit din primul ceas. Nu vă temeți. Acolo s-au temut de frică, unde nu era frică, pentru că Dumnezeu este cu neamul drepților. Cu trei cuvinte puteți să vă răscumpărați anul, inima și veșnicia.
Adevărat a înviat!
