Jurnalistul și publicistul Zorin Diaconescu, cunoscut om de radio, a ieșit public și a cerut o transparentizare a cheltuirii banului public în cultura locală. Este o dorință firească, asta, și în condițiile în care, în ultimii ani, nu au existat rapoarte sau motivări bine fundamentate asupra folosirii banului public în diferite acțiuni culturale. Evident, scrisoarea deschisă a lui Zorin Diaconescu vine și în contextul noii organigrame și a viitorului buget pe care primăria Bistrița îl va aloca Centrului Cultural Municipal, acolo unde, primarul Lazany a făcut primele restructurări de personal, din cele 68 de posturi rămânînd doar 30.
Dragi prieteni,
întâmplările din ultimele luni arată că ar trebui să fim mai activi în dialogul cu autoritățile locale. Nu este normal să așteptăm ca unele chestiuni să se rezolve de la sine.
Mă refer concret la investițiile în cultură din bugetul local, buget la care contribuim cu toții, deci avem cel puțin autoritatea morală de a veni cu propuneri în fața consiliului local. Tăcerea în acest caz ar însemna lipsă de interes, cu alte cuvinte le dăm mână liberă decidenților, dar în acest caz nemultumirile noastre se manifestă după si nu înainte de luarea deciziilor cu consecințele care decurg de aici.
Propun să luăm inițiativa unor sugestii adresate consiliului local în ideea de a face deosebirea dintre impresariat și management culturlal.
Ar fi util să amintim autorităților locale că în artă nu există un clasament ca în sport, în consecință palmaresul artiștilor invitați nu este un argument managerial.
O instituție publică are în mod normal o agendă stabilită în rezonanță cu publicul în serviciul căruia se află, managerul nu are rolul de a decide ce e bine pentru public (aceasta a fost atribuția CCES – a consiliilor pentru cultură și educație socialistă – desființate în 1990).
O consultare a celor dedicați actului cultural este o condiție primară pentru stabilirea unui caiet de sarcini utilizabil cel puțin la următorul concurs pentru ocuparea postului de manager al Centrului cultural municipal.
În absența unui demers în acest sens e posibil să ne trezim cu un nou management bazat pe confuzia (convenabilă – dar pentru cine?) dintre o instituție publică si o fundație.
Confuzia este contraproductivă deoarece fundațiile se străduiesc să vină în întâmpinarea donatorilor în timp ce instituția publică este finanțată prin legea bugetului, dar banul public nu este un cec in alb.
Coagularea unui grup de inițiativă este primul pas spre normalitate. În acest sens am scris prezentul mesaj.