„It’s a Long Way to Tipperary” este un cântec britanic de music hall, ajuns, după Marele Război cîntec al soldaților britanici. Era de știut că, englezii vin la București să câștige nu să viziteze Muzeul Național de Istorie, că, și așa, era fără coif. Aseară, s-a demonstrate, one more time, că bugetul și cotele valorice individuale contează, că, mai contează și diferența dintre Superligă și Premier League.
FCSB, eu cam o țin langa cu Steaua, eu dinamovist, noah, deci FCSB-ul lui Gigi a jucat bine și determinat în prima repriză, jucătorii lui Charalambous fiind chiar arțăgoși, sudând un joc bun. Popescu a jucat la sacrificiu, Tănase, de câte ori prindea mingea o ținea bine de tot iar Dawa a dovedit ce bun atlet e.
Cu toate acestea, și cu Tîrnoveanu de strajă lângă inima din piept, că fără el, era și mai greu, FCSB a jucat legat și cu forță cam 45 de minute, față de englismani-i ce și-au dus meciul până la capăt: 90 de minute jucate efectiv.
Cert și potrivit statisticilor UEFA, englezii au avut 68% posesie și 42 de atacuri, mai mult decât dublul celor 18 atacuri ale FCSB: au atacat mai tot timpul și tot au anunțat cele două goluri, cu trei -patru faze înainte –
Repetitio mater studiorum est. Așa au marcat…
„It’s a Long Way to Tipperary”. Englezii au tot venit și au tot venit, combinând la rece, misiunea fiind cea a golului. Toate șuturile spre poarta lui Târnovanu au fost de aproape, ca un fel de presiune continua, un fel de junghi de care nu mai poți scăpa. Revin la Repetitio mater studiorum est (Repetiția este mama învățăturii): a revenit, obsesiv pentru fundașii FCSB schema cu pasă: mingea precum o fantomă trece printre ”jaloane” și este întoarsă rapid în fața porții. O data, de două ori, de trei ori. Pe urmă le-a ieșit.
Așa a marcat Dalot, de la 3 metri, și Mainoo, de la 10 metri, după combinații și de la o distanță unde se înscrie la handbalul lui Pera. Englishman-ii au jucat în viteza și densitatea handbalului. FCSB a reușit un joc onest, correct, doar că intensitatea și viteza lui erau mult mai redusă, mai balcanică.
Cum am văzut meciul?
Pe Arena Naţională, Mihai Popescu a trimis puţin pe lângă bară reluând balonul venit dintr-o lovitură liberă, în minutul 11, pentru ca minutul 15 să aducă şi prima şansă a englezilor, Târnovanu prinzând şutul lui Mainoo, după ce acesta a fost jenat de Mihai Popescu în momentul execuţiei. Portarul bucureştenilor a respins un minut mai târziu şi şutul lui Eriksen. Mainoo a trimis peste poartă în minutul 18. În partea secundă Ruben Amorim i-a introdus în joc pe Garnacho şi Amad Diallo, iar Garnacho a lovit bara în minutul 49. A mai urmat o bară a lui Bruno Fernandes, zece minute mai târziu, iar în minutul 60 Dalot a deschis scorul din pasa lui Mainoo. Bucureştenii au replicat prin bara lui Bîrligea, din minutul 63, dar Mainoo a înscris al doilea gol al oaspeţilor în minutul 68, din pasa lui Garnacho. Bayindir a respins şutul periculos al lui Băluţă, din minutul 83. Bruno Fernandes a trimis pe lângă poartă în minutul 89, iar Bayindir a scos lovitura de cap a lui Bîrligea, un minut mai târziu şi meciul s-a încheiat cu succesul englezilor, FCSB – Manchester United 0-2, a doua înfrângere europeană pe teren propriu pentru bucureşteni în această ediţie a cupelor europene.
La meci au asistat 50.121 de spectatori.
FCSB: Târnovanu – V. Creţu (Al. Băluţă 66), Ngezana, M. Popescu, Dawa, Radunovic – Miculescu (Al. Musi 77), Şut, Edjouma (Baba Alhassan 46), Fl. Tănase (M. Ştefănescu 77) – Bîrligea. ANTRENOR: Elias Charalambous
MANCHESTER UNITED: Bayindir – Mazraoui, De Ligt, Lisandro Martinez (Leny Yoro 71) – Dalot, Collyer (Amad Diallo 46), Mainoo, Malacia (Garnacho 46) – Eriksen (Casemiro 71), Rasmus Hojlund (Zirkzee 80), Bruno Fernandes. ANTRENOR: Ruben Amorim
Cartonaşe galbene: Al. Băluţă 73, Dawa 88, Baba Alhassan 90+1 / Malacia 9
Arbitri: Harm Osmers – Dominikl Schaal, Stefan Lupp – Florian Exner
Arbitri VAR: Benjamin Brand – Patrick Hanslbauer (toţi din Germania)