24 IANUARIE, Mica Unire. 24 Ianuarie este data la care sărbătorim, an de an, din 1859 încoace, un mare eveniment al istoriei poporului român, şi anume Unirea Principatelor, cunoscută ca „MICA UNIRE„. Unirea Principatelor reprezintă unificarea vechilor state Moldova şi Tara Românească şi este strâns legată de personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza şi de alegerea sa ca domnitor al ambelor principate la 5 ianuarie 1859 in Moldova si la 24 ianuarie 1859 in Tara Romaneasca.
Totusi, unirea a fost un proces complex, bazat pe puternica apropiere culturala si economica intre cele doua tari. Procesul a inceput in 1848, odata cu realizarea uniunii vamale intre Moldova si Tara Romaneasca, in timpul domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu. Deznodamantul razboiului Crimeii a dus la un context european favorabil realizarii uniriIoan Votul popular favorabil unirii in ambele tari, rezultat in urma unor Adunari Ad-hoc in 1857 a dus la Conventia de la Paris din 1858, o intelegere intre Marile Puteri prin care se accepta o uniune mai mult formala intre cele doua tari, cu guverne diferite si cu unele institutii comune. La inceputul anului urmator, liderul unionist moldovean Alexandru Ioan Cuza a fost ales ca domnitor al Moldovei si Tarii Romanesti, aducandu-le intr-o uniune personala. In 1862, cu ajutorul unionistilor din cele doua tari, Cuza a unificat Parlamentul si Guvernul, realizand unirea politica. Dupa inlaturarea sa de la putere in 1866, unirea a fost consolidata prin aducerea pe tron a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, iar constitutia adoptata in acel an a denumit noul stat Romania.
Recunoasterea internationala a Unirii
Actul istoric de la 24 ianuarie 1859 reprezenta primul pas pe calea infaptuirii statului national roman unitar. Impusa sub o puternica presiune populara, cu deosebire la Bucuresti, alegerea ca domn al Tarii Romanesti a lui Alexandru loan Cuza avea sa-si gaseasca o confirmare deplina la marea manifestare prilejuita de sosirea alesului natiunii in capitala munteana, scrie juristpedia.ro.
Cea mai stringenta problema era recunoasterea internationala a alegerilor. Faptul implinit la 24 ianuarie 1859 era considerat de Poarta si de Austria drept o incalcare a Conventiei de la Paris. Situatia creata in cele doua Principate urma sa faca, de altfel, obiectul unei noi Conferinte internationale, care se deschidea la Paris, la 26 martie/7 aprilie – 25 aug./6 sept. Misiuni speciale, conduse de persoane apropiate lui Alexandru IOAN Cuza, au vizitat capitalele Marilor Puteri garante si au reusit sa castige sprijin pentru cauza romaneasca. Inca in a doua sedinta a Conferintei (1/13 aprilie) Franta, Rusia, Anglia, Prusia si Sardinia au recunoscut dubla alegere. Imperiul Otoman si Austria insa tergiversau; mai mult, se afla ca se punea la cale o interventie militara peste Dunare. Alexandru IOAN Cuza raspunse energic. La 20 aprilie, la Floresti, intre Ploiesti si Campina, armata moldo-munteana era concentrata spre a face fata oricarei situatiIoan Dupa alte amenintari, sub presiunea celorlalte puteri garante, Poarta a acceptat oficial, odata cu Austria, in a 3-a sedinta a Conferintei de la Paris (25 august/7 septembrie), sa recunoasca, la randul ei, dubla alegere. Detensionarea situatiei, atat in relatiile cu Imperiul Otoman, cat si cu cel Habsburgic, il determina pe domn sa ordone inchiderea taberei de la Floresti (1 septembrie 1859).
Astfel implinita recunoasterea situatiei de fapt, impusa la 24 ianuarie, obiectivul imediat urmator era acceptarea de catre puterile garante a Unirii depline. Fara a astepta verdictul altor reuniuni internationale, Alexandru IOAN Cuza a trecut la unificarea aparatului de stat, remediind din mers consecintele hotararilor adoptate prin Conventia de la Paris. Misiunile diplomatice ale Principatelor la Constantinopol erau reunite inca in cursul anului 1859 (martie), cu Costache Negri, recunoscut chiar de catre Poarta, drept unic reprezentant al celor doua tarIoan Unificarea armatei incepea cu deplasari de unitati militare moldovene, la Bucuresti si muntene, la Iasi; tabara de la Floresti s-a bucurat de o comanda unica. In cursul anului 1860, statele majore, instructia, administratia si intendenta au fost asezate sub o singura autoritate, iar aceeasi persoana – generalul Ion Emanoil Florescu – a fost numita in functia de ministru de razboi in ambele tarIoan La serviciul telegrafului moldovean si muntean este numit ca inspector general Cezar Librecht.
La Focsani, nu fara dificultati, isi incepuse activitatea Comisia Centrala care, potrivit Conventiei de la Paris, trebuia sa elaboreze legile, comune celor doua tarIoan In cei trei ani de activitate (1859- 1862) din proiectele sale au fost aprobate de Adunarea, electiva si promulgate de domn doar cele referitoare la Curtea de Casatie si la domeniul funciar (care traducea in fapt principiul egalitatii fiscale). Proiectul de Constitutie nu a fost aprobat insa de domnitorul Cuza, Comisia Centrala din Focsani fiind desfiintata in februarie 1862.
Raporturile cu acele puteri garante care se aratau ostile unirii sau care jucasera, in trecut, un rol important in viata Principatelor (Rusia, in anii „protectoratului”) au fost bazate, inca din primii ani ai domniei lui Alexandru IOAN Cuza, pe respectarea nestirbita a autonomiei tarii nou-constituite. Astfel, prezenta militarilor otomani va fi categoric interzisa, iar Poarta va fi obligata, in vara anului 1860, sa renunte la pasapoartele sale solicitate calatorilor romani, in mai multe situatii supusii Imperiului fiind retinuti pentru ca au produs diverse neoranduielIoan Austria, vehement dusmanoasa, a trebuit sa accepte ca legile statului roman sunt valabile si pentru locuitorii cezaro-craiesti aflati aici cu afacerIoan Maghiarii si polonezii, care voiau sa ramana in Principate sau sa tranziteze spre alte regiuni, sunt protejati de guvern si de domn in spiritul dreptului la azil politic, oferindu-li-se la plecare chiar mijloacele necesare.
Franta, apoi Rusia, Italia si Prusia erau de acord cu unirea deplina. Alexandru IOAN Cuza astepta hotararea Conferintei de la Constantinopol convocata in acest scop. Cum era de asteptat, inca din prima sedinta Poarta a cerut dreptul de interventie in Principate, in cazul unor noi incalcari ale Conventiei de la Paris, iar Austria a admis unirea doar pe durata domniei lui Alexandru IOAN Cuza. La inceputul lunii noiembrie 1861 firmanul Unirii era prezentat, dar in conditii considerate, in tara, inacceptabile.
Fermitatea lui Alexandru IOAN Cuza, reactia energica Camerelor si a guvernelor, pozitia intransigenta a lui C. Negri si atitudinea favorabila a majoritatii Marilor Puteri garante si-au facut in cele din urma efectul. La capatul Conferintei, Poarta a elaborat un nou firman (4/16 decembrie 1861) prin care a renuntat la conditiile anterior solicitate, Austria pastrandu-si vechea pozitie.
Sirul de reforme initiate de Cuza si venirea mai apoi pe tronul Principatelor Unite a domnitorului Carol I, care se bucura atat de sprijinul Frantei cat si cel al Prusiei, a facut ca actul de la 1859 sa fie ireversibil. Din 1866, potrivit Constitutiei promulgate la 1 iulie, Principatele Unite incep sa se numeasca oficial Romania.
2 Comments
Motto:
„Îi plâng pe proști și proștii mă înving.”
(Ana Blandiana- Eclipsă)
La Bistrita un exemplu de prostie se găseste în Piata Unirii, unde încă din 2012, fostul primar Ovidiu Cretu a mutat bustul domnitorului Alexandru Ioan Cuza, din fața sediului Inspectoratului de Poliție Județean (IJP), fără să stie că numele pietei se trage de la Marea Unire din 1918 si nu are nimic in comun cu „Mica Unire”. Dar, după mintea cea proastă a lui Cretu, Unire să fie, nu conteaza dacă-i Mare sau Mică. Bustul a fost comandat de IJP pentru că Alexandru Ioan a pus bazele Poliţiei moderne în România si a fost dezvelit initial în anul 2004 în fata sediului Politiei, aducând în plus o nota de vizibilitate asupra clădirii care seamănă mai mult cu un bloc de garsoniere din perioada comunistă. De atunci în fiecare an la 24 ianuarie în Piata Unirii politicienii bistriteni se adună ca oile lângă bustul lui Cuza pentru a rosti niste discursuri penibile pline de formalism, fără să respecte adevărul istoric legat de Unirea Principatelor din 1859 . Iata ce spunea marele savant Nicolae Iorga în cartea sa intitulată „Neamul românesc in Ardeal si Tara Ungurească la 1906”:
„Pe la 1870 romanii n-aveau deloc „inteligenţa” in Bistrita şi credincioşii se închinau la bisericuta de lemn din capatul târgului. Dar, necontenit a crescut apoi bogaţia, însemnatatea, numarul suburbienilor din Maierişte şi din Stupini, cari traiesc din lucrul câmpului si din pomărit, al celor din „Hrube” unde cărămidarii gătesc cel mai bun material de clădire din Podeni, unde din iobagi (căci aceasta înseamna „podeni”, podani) s-au ales zidari neantrecuţi. Bisericuţa a fost strămutată în satul de luptă cu saşii al Lechinţei, iar în loc s-a căpătat de la catolici biserica de astăzi unde slujeste un PROTOPOP UNIT”. Este vorba de Biserica greco-catolica din piata Unirii din Bistrita, cunoscuta si sub numele de “Biserica de la Coroana”. Reamintim ca in 1893 biserica (fosta a minoritilor) impreuna cu ansamblul manastiresc nefolosit la vremea respectivă, fusese cumpărate de Biserica Greco-catolică, cu suma de 35.000 de florini avand in vedere ca la acea vreme romanii nu aveau voie sa isi construiasca biserica in interiorul orasului. Dupa cumparare, au fost efectuate ample lucrari de reabilitare interioara si de adaptare la nevoile cultului greco-catolic. De asemenea, porticul vestic a fost refacut in stil gotic si a dobândit aspectul actual în perioada interbelică.
În 1948 regimul comunist a desfiinţat Biserica Greco-catolică, drept urmare şi lăcaşul de cult impreună cu toate bunurile sale au fost preluate de către ortodocşi.
Prin urmare Piata Unirii din Bistrita este locul care are cele mai profunde legaturi cu Marea Unire de la 1 Decembrie, 1918. De aici a plecat spre Alba Iulia delegatia romanească din partea Comitatului Bistrita-Năsăud participantă la Marea Adunare Nationala convocată de către Marele Sfat Național Român, prin Consiliul Național Român Central de la Arad, dupa ce “Credentionalele” fuseseră sfintite in Biserica Romana Unita din Bistrita.
De aceea, bustul lui Cuza din Piata Unirii trebuie sa fie mutat înapoi la IJP, unde se mai află încă soclul de marmură de pe care a fost dislocat în 2012 de către fostul primar Ovidiu Cretu, iar in locul lui din Piata Unirii sa fie ridicat un monument evocator al Marii Uniri din 1 Decembrie 1918 .
Acest „Monument al Unirii” ar putea fi realizat sub in forma de obelisc având înăltimea totală (soclul + obeliscul propriuzis) de 1918 cm . Obeliscul propriuzis de la soclu până în vârf ar trebui sa aiba 1600 cm (anul primei uniri sub Mihai Viteazul), iar împreuna cu soclul de la baza de 3,18 m sa se ridice la 1918 cm (anul Marii Uniri).
Pe trei dintre laturile obeliscului s-ar putea amplasa efigiile din bronz ale domnitorilor Mihai Viteazul, Alexandru Ioan Cuza si Regele Ferdinand, iar pe cea d-a 4-a latura ar putea fi trecute numele delegatilor din Comitatul Bistrita-Nasaud participanti la Marea Adunare din 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia, dând astfel o personalizare locală Monumentului Unirii.
De asemenea, pe soclul monumentului s-ar putea monta un basorelief din bronz executat după imaginea fotografică a Marii Adunari de la Alba Iulia, avandu-i in prim plan pe episcopii Iuliu Hossu si Miron Cristea .
Ar fi cazul ca primarul Ioan Turc care a început bine mandatu său cu inlăturarea strutilor si merelor de plastic de pe străzile orasului să continue corectarea tuturor aberatiilor din perioada administratiei Cretu, care au adus orasului Bistrita „faima” nefericită de Caracalul Ardealului.
(Vezi: http://www.catavencii.ro/bistrita-orasul-unde-s-a-rasturnat-carul-cu-peisagisti-tembeli/)
Unirea Principatelor Române, din ianuarie 1859 numită impropriu „Mica Unire”, a fost primul pas important pe calea înfăptuirii statului naţional unitar român. Astfel, pe 5 ianuarie 1859, Adunarea electivă de la Iaşi a ales ca domn al Moldovei pe candidatul Partidei naţionale, Alexandru Ioan Cuza. Apoi, Adunarea electivă de la Bucuresti care şi-a deschis lucrările pe 22 ianuarie 1859, a avut loc sub presiunea a mii de oameni, mobilizaţi de tinerii unionişti, ce se adunaseră în faţa clădirii unde avea loc Adunarea. Această atmosferă incendiară a susţinut totodată pe reprezentanţii partidei naţionale care au convocat o şedinţă la hotelul „Concordia”, unde au hotărât să propună Adunării ca domn al Ţării Româneşti tot pe Alexandru Ioan Cuza, domnul Moldovei. În dimineaţa zilei de 24 ianuarie, reprezentanţii Partidei naţionale au propus convocarea unei şedinţe secrete pentru desemnarea candidatului, care a fost acceptat în unanimitate, deputaţii conservatori fiind nevoiţi să cedeze voinţei poporului. Trecându-se la vot, toate cele 64 de buletine purtau numele celui ales la 5 ianuarie în Moldova, realizând astfel una din cele mai importante file din istoria românilor. Astfel, Alexandru Ioan Cuza devine domnitor al ambelor Principate, respectiv Moldova si Tara Românească. Au urmat apoi trei ani de complicate actiuni diplomatice externe pentru recunoasterea Unirii Principatelor. Abia in 1862 Principatele Unite ale Moldovei si Valahiei au primit recunoastere internatională cu sprijinul nemijlocit al Frantei, respectiv al lui Napoleon al III-lea. In acelasi an 1862, când Principatele Unite au primit numele de „România”, Mihail Kogălniceanu avea să rostească memorabila frază „Unirea naţiunea a făcut-o”. Punând bazele României moderne, Unirea Principatelor din anul 1859 a însemnat o etapă esenţială pe drumul realizării unităţii naţionale, a cărei întregire deplină avea să se înfăptuiască la Alba Iulia, prin Marea Unire pe 1 Decembrie în anul 1918.