Pentru acest an, 2025, rugăciunile și reflecțiile pentru Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creștinilor au fost pregătite de frații și surorile din comunitatea monahală din Bose, în nordul Italiei.
Anul acesta se împlinesc 1.700 de ani de la Întâiul Sinod Ecumenic creștin, care a avut loc la Niceea, lângă Constantinopol, în anul 325 d.Hr. Această comemorare oferă o ocazie unică de a reflecta și celebra credința comună a creștinilor, exprimată în Crezul formulat în timpul acestui Sinod; o credință care rămâne vie și rodnică în zilele noastre. Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creștină 2025 oferă o invitație de a ne baza pe această moștenire comună și de a pătrunde mai profund în credința care îi unește pe toți creștinii.
Anul 2025 marchează un moment unic în istoria creștinismului: 1700 de ani de la Sinodul de la Niceea, primul sinod ecumenic care a stabilit bazele unității doctrinare a Bisericii. Tot în acest an aniversar, creștinii din întreaga lume – atât din Orient, cât și din Occident – vor sărbători Paștele la aceeași dată, pe 20 aprilie. Această coincidență simbolică reafirmă semnificația evenimentelor mântuitoare pe care creștinii le celebrează împreună și reprezintă un pas simbolic spre unitatea credinței apostolice.
La Niceea, în 325 d.Hr., sub patronajul împăratului Constantin, s-au pus bazele fundamentale ale credinței creștine. Textul aprobat al Crezului de la Niceea exprimă credința la persoana întâi plural („Noi credem…”), a unit comunități diverse sub o mărturisire comună și a clarificat aspecte esențiale, precum natura lui Hristos și calcularea datei Paștelui. Totuși, în secolele ce au urmat, interpretările diferite au dus la celebrarea Paștelui la date distincte în Răsărit și Apus. Anul 2025 marchează o excepție, o sărbătoare comună care evidențiază ceea ce creștinii împărtășesc dincolo de diferențe.
Această dublă ocazie – aniversarea Sinodului de la Niceea și celebrarea comună a Paștelui – este un prilej de reînnoire spirituală și de reafirmare a moștenirii vii a credinței apostolice. Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor din 2025 devine astfel o chemare la rugăciune comună și la o aprofundare a fundamentelor scripturistice care au unit Biserica în trecut și care pot îndruma creștinii în diversitatea lumii contemporane.
Sinodul de la Niceea nu a fost doar un eveniment istoric, ci o piatră de temelie pentru creștinismul universal. În 2025, creștinii sunt invitați să recitească și să trăiască împreună credința apostolică prin aprofundarea spiritului de unitate, rugăciune și comuniune care definește această tradiție milenară.
În acest sens, a fost ales textul biblic călăuzitor – Ioan 11:17-27. Tema săptămânii, „Crezi tu aceasta”? (v. 26), pornește de la dialogul dintre Iisus și Marta, atunci când Iisus a vizitat casa Martei și a Mariei din Betania, după moartea fratelui lor Lazăr, așa cum este relatat de Evanghelistul Ioan.
La începutul capitolului, Evanghelia spune că Iisus îi iubea pe Marta, Maria și Lazăr (v. 5), dar când a fost informat că Lazăr era grav bolnav, Iisus a declarat că boala lui „nu va duce la moarte”, ci că Fiul lui Dumnezeu va fi „slăvit prin ea” (v. 4), și a rămas acolo unde era încă două zile. Când Iisus a ajuns în cele din urmă în Betania, deși fusese avertizat de riscul de a fi omorât cu pietre (v. 8), Lazăr „era deja în mormânt de patru zile” (v. 17). Cuvintele Martei adresate lui Iisus își exprimă dezamăgirea față de sosirea sa târzie, conținând poate și o notă de reproș: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit” (v. 21). Cu toate acestea, această exclamație este urmată imediat de o mărturisire de credință în puterea salvatoare a lui Iisus: „Dar şi acum ştiu că oricâte vei cere de la Dumnezeu, Dumnezeu îţi va da.” (v. 22). Când Iisus o asigură că fratele ei va învia (v. 23), ea răspunde prin afirmarea credinței sale: „Știu că va învia la înviere, în ziua de apoi” (v. 24). Iisus o conduce un pas mai departe, declarându-și puterea asupra vieții și a morții și dezvăluindu-și identitatea ca Mesia. „Eu sunt învierea și viața; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri în veac” (v. 25-26). După această declarație uimitoare, Iisus o provoacă pe Marta cu o întrebare foarte directă și profund personală: „Crezi tu aceasta?” (v. 26.)
La fel ca Marta, primele generații de creștini nu au putut rămâne indiferente sau pasive atunci când cuvintele lui Iisus le-au atins și le-au cercetat inimile. Ei au căutat cu ardoare să dea un răspuns inteligibil întrebării lui Iisus „Crezi tu aceasta?” Părinții de la Niceea s-au străduit să găsească cuvinte care să cuprindă întreaga taină a întrupării și a patimii, morții și învierii Domnului lor. În așteptarea întoarcerii sale, creștinii din întreaga lume sunt chemați să mărturisească împreună această credință în înviere, care este pentru ei sursa speranței și a bucuriei, pentru a fi împărtășită tuturor popoarelor.
Biroul Media al Protopopiatului
1 Comment
Anul 2025 este an jubiliar dedicat speranței în Biserica Catolică de către Sfântul Părinte Papa Francisc, iar pentru România a fost instituit drept „Anul Cardinalului Iuliu Hossu” printr-o lege adoptată de Parlament la finele anului trecut.
Episcopul greco-catolic Iuliu Hossu, este cel care la 1 decembrie 1918, proclama, în faţa celor peste 100.000 de români adunaţi la Alba-Iulia, Declaraţia Unirii: “Astăzi, prin hotărârea noastră, se înfăptuiește România Mare, una și nedespărțită, rostind fericiți, toți românii de pe aceste plaiuri: Ne unim pe veci cu Țara-Mamă, România!” A fost mare bucuria românilor atunci. A fost mare bucuria tânărului ierarh care proclama: „A biruit dreptatea! Acesta-i ceasul bucuriei noastre, bucuria unui neam întreg pentru suferințele veacurilor, purtate de un neam cu credință în Dumnezeu și cu nădejdea în dreptatea Lui”. În 1930 Eparhia de Gherla devine de Cluj-Gherla, mutându-şi centrul în oraşul Cluj, Iuliu Hossu devenind Episcop de Cluj-Gherla. Aici îl prinde perioada de ocupaţie horthystă (1940-1944) şi începutul regimului comunist.
Martiriul Episcopului Iuliu Hossu a început după 30 de ani de la Marea Unire, pe 28 octombrie 1948, când fost arestat alături de ceilalți episcopi greco-catolici, iar Biserica sa a fost interzisă la 1 decembrie a aceluiași an. Mai întâi a fost dus la mănăstirea ortodoxă Dragoslavele, apoi la Mănăstirea Căldăruşani, iar în 1950 la Penitenciarul din Sighetul Marmaţiei. În 1955 ajunge la Curtea de Argeş, în 1956 la Mănăstirea din Ciorogârla, apoi din nou la Căldăruşani, unde a stat izolat până la sfârşitul vieţii. La 28 aprilie 1969 este numit „Cardinal in pectore”, de către papa Paul al VI-lea. Cardinalul Iuliu Hossu a trecut la cele vesnice în 28 mai 1970, la Spitalul Colentina din București, ultimele lui cuvinte fiind: „Lupta mea s-a sfârşit, a voastră continuă”. La căpătâiul său s-a aflat episcopul Alexandru Todea.
Papa Francisc a oficiat slujba beatificării sale si a încă 6 episcopi martiri greco-catolici, în data de 2 iunie 2019, pe Câmpia Libertății din Blaj, după ce, conform canoanelor, pe data de 19 martie 2019 papa a autorizat Congregația pentru Cauzele Sfinților să promulge decretul de recunoaștere a martiriului episcopilor greco-catolici români Valeriu Traian Frențiu, Vasile Aftenie, Ioan Suciu, Tit Liviu Chinezu, Ioan Bălan, Alexandru Rusu și Iuliu Hossu, „uciși din ură față de credință în diverse locuri din România între 1950 și 1970”, deschizându-se calea pentru beatificarea acestora.