Potrivit datelor INS din octombrie 2024, România are peste 460.000 de șomeri, cam cât populația unui județ cum e Aradul. Există județe în care rata șomajului trece de 9% (Vasluiul) , iar în 11 județe șomajul depășește media pe țară (5,4%).
În Transilvania, mai precis în Regiunea de Nord-Vest, lucrurile stau în felul următor: cea mai mare rată a șomajului e în Sălaj, 6%, în timp ce în județul Cluj, șomajul este de 1,4% iar în Mureș de 2,9%. Nici Maramureșul nu stă rău: 2,4% în timp ce Bistrița-Năsăud are o rată a șomajului de 3,8%, mărișoară am putea spunea, dar aproape la jumătate față de Sălaj, județ cu care Bistrița-Năsăud este comparat mai tot timpul din punct de vedere al dezvoltării economice sau a salariului mediu câștigat de cetățeni.
De asemenea, județul Alba este apropiat ca rată de BN, 3,5%, în vreme ce Sibiul, respective Brașovul stau pe 2,7 și 2,5% șomaj. Cele mai ridicate cifre le avem în județele Harghita și Covasna, cu 5,1, respectiv 4,9% rată a șomajului.
Ce urmează? Perspectivele pieței muncii
Piața muncii va trebui să facă mai mult cu mai puțin – ne așteptăm la intensificarea presiunilor demografice care influențează oferta de muncă, arată un recent raport BRD.
În context mondial, potrivit FMI, până în 2030 creșterea ofertei de muncă la nivel mondial va fi de doar 0,3%. Țările care se bucură de un dividend demografic vor contribui la susținerea creșterii forței de muncă la nivel mondial, iar doi din trei oameni nou intrați pe piața muncii vor veni din India și Africa sub-sahariană, susține raportul BRD.
Noul „șerif” în oraș – Inteligența Artificială.
Potrivit „The Future of Jobs Report” lansat de Forumul Economic Mondial, peste 85% dintre firme spun că adopția tehnologiilor noi și extinderea accesului digital sunt tendințele viitorului, se mai spune în documentul citat.
Economiile avansate vor beneficia de inteligența artificială mai devreme decât economiile de piață emergente și în curs de dezvoltare. IA va spori locurile de muncă actuale, mai degrabă decât să le înlocuiască complet și va duce și la crearea de locuri de muncă complet noi. Cei care se pot adapta și învăța să folosească noile instrumente vor fi mai bine poziționați pentru a reuși.
FMI estimează că, în economiile avansate, inteligența artificială ar putea influența aproximativ 60% dintre lucrători, aproximativ jumătate dintre cei expuși obținând o productivitate mai mare și obținând venituri mai mari. Inteligența artificială ar putea afecta aproximativ 40% din locurile de muncă din economiile de piață emergente și 26% din locurile de muncă din țările cu venituri mici.
Joburile care vor dispărea treptat: secretare, casieri, servicii poștale, vânzători de bilete
Joburile care vor scădea treptat sunt cele care țin de secretariat, casierii, servicii poștale, vânzători de bilete și operatori care introduc date în computer. Cu toate acestea, este la fel de important să înțelegem limitările sistemelor de IA.
Angajatorii estimează că 44% din abilitățile lucrătorilor vor fi perturbate în următorii cinci ani și șase din 10 lucrători vor avea nevoie de programe de training. Cea mai mare prioritate pentru formarea de competențe este reprezentată de abilitățile cognitive – gândire analitică și creativă, urmate de AI și big data.
Munca hibridă va continua, fiind preferată și de angajatori și de angajați. Angajații mai ales percep multe beneficii asociate lucrului de acasă: economii de costuri (financiare, timp, energie), flexibilitate, spațiu de lucru personalizat și așa mai departe.
În prezent, România este prost adaptată pentru acest peisaj în schimbare din cauza multitudinii de slăbiciuni ale pieței muncii: rata ridicată de inactivitate a populației în vârstă de muncă, numeroși studenți lipsiți de un nivel adecvat de competențe de bază, o implicare slabă a populației adulte în învățarea pe tot parcursul vieții și o pondere scăzută a persoanelor care au abilități digitale de bază.
Rata de ocupare pentru grupa de vârstă 15-64 de ani a coborât la 63,3%. Gradul de ocupare a fost mai mare la bărbaţi (71,4% faţă de 55,1% la femei) şi la persoanele din mediul urban (68,9% faţă de 57,6% în mediul rural).
Sectorul privat a absorbit 82,8% din persoanele ocupate, sectorul public a concentrat 16,6% din ocuparea forței de muncă și 0,6% dintre persoanele ocupate lucrau în sectorul mixt. Din numărul total de persoane ocupate, 11,9% lucrau în sectorul agricol, 33,2% în industrie și construcții și 54,9% în servicii.
Rata ridicată a șomajului în rândul persoanelor cu vârsta sub 25 de ani rămâne îngrijorătoare (aproape 27%, față de media UE 14,5%), captând și atenția Băncii Naționale.
Persoanele în vârstă au o probabilitate de 5 ori mai mare de a rămâne în șomaj peste doi ani decât un tânăr de sub 25 de ani
Cu excepția celor de peste 50 de ani, la toate grupele de vârstă cei mai mulți stau circa 6-11 luni până să obțină un job nou. În cazul celor de 50+, durata șomajului este de peste doi ani. Sunt și din cei care își găsesc după o lună de așteptare, dar cazurile sunt puține (4%). „Grosul” (aproape o treime) așteaptă doi ani până să-și găsească un nou angajator.
Această trecere de la șomajul pe termen scurt la șomaj pe termen lung este deprimantă pentru cineva care dimp de 30 de ani a muncit fără întrerupere și care dintr-o dată se vede dat deoparte. Sunt peste 100.000 de români în această situație, potrivit datelor Statisticii.
Unii se văd în situația de a se pensiona anticipat tot sperând că se vor angaja.
Unii se văd în situația de a se pensiona anticipat tot sperând că se vor angaja. Ceea ce nici nu-și doreau și poate nici nu-și permiteau, spun experții din piața muncii.
Nici tinerilor nu le e mai ușor…
Primul motiv pentru care tinerii nu-și găsesc de lucru este pentru că nu își caută un job, fiind preocupați cu studiile (530.000).
Al doilea motiv pentru care tinerii nu-și găsesc de lucru este tocmai pentru că sunt tineri. Lucrătorii tineri de astăzi sunt mult sub-angajați, așa cum au fost sub-angajați în ultimii 30 de ani. Tocmai pentru că sunt tineri.
Al treilea motiv pentru care tinerii nu își găsesc de lucru este că au aceleași probleme pe care le întâmpină și ceilalți solicitanți de locuri de muncă în urma recesiunii profunde și a recuperării lente.
Un alt motiv este că o încetinire a consumului (la care asistăm în această perioadă) duce la o scădere a cererii agregate, care duce la o scădere a cererii de muncă în general. Iar lucrătorii tineri sunt afectați mai puternic decât cei în vârstă de astfel de variații ale cererii agregate.
Școala, eterna problemă
Peste jumătate dintre ”subocupați” au studii de nivel scăzut, iar alți 43,4% au un nivel mediu de educaţie. Pe lângă această categorie, a subocupaților, mai avem și emigrația, care reduce forța de muncă disponibilă din România și coboară rata șomajului.
Potrivit unui raport publicat de Banca Mondială, aproape 3 milioane de români în vârstă de muncă lucrează în străinătate.
Dintre românii plecați în străinătate, un sfert sunt dintre cei cu studii superioare. Exodul de creiere are consecințe grave pentru dezvoltarea viitoare a României, iar orașe ca București, Cluj, Iași și Timișoara resimt din plin această presiune de pe piața muncii.
Problema esențială la noi, este că numărul de locuri de muncă generate de economie – mai ales cele bine plătite și cu perspective de carieră – sunt reduse.
Numărul absolvenților români având studii superioare crește foarte mult, în timp ce numărul de locuri de muncă care solicită studii superioare crește mult mai lent
Potrivit unor specialiști pe piața muncii, numărul absolvenților români având studii superioare crește foarte mult, în timp ce numărul de locuri de muncă care solicită studii superioare nu crește atât de mult. Cu alte cuvinte apare un decalaj foarte puternic între ceea ce oferă economia reală și ceea ce vin să ofere generațiile care intră pe piața muncii și care au calificări tot mai înalte.
Teoretic, o rată scăzută se traduce prin faptul că salariații sunt capabili să-și poarte de grijă și că piața muncii e solidă, iar angajatorii și angajații au un bun comerț cu factorul de producție „muncă”.
Numărul salariaților plătiți cu salariul minim a crescut foarte mult în 2023, ajungând la 1,897 milioane. Practic, este o creștere de 52% comparativ cu 31 decembrie și reprezintă aproape o treime (28%) din totalul contractelor de muncă.
Economiștii tratează rata șomajului ca pe un indicator al presiunii din măruntaiele economiei.
Dacă mulți lucrători sunt subangajați, șomajul scăzut nu înseamnă nicidecum o piață a muncii puternică.
Faptul că salariații obțin și țin cu dinții de locurile de muncă plătite cu salarii proaste este un semn al unei oferte insuficiente de locuri de muncă.