Anul 2025 începe cu mai multe întrebări decât răspunsuri. Mai mult de jumătate din populaţia globului a votat deja în 2024 şi acum este timpul să vadă ce politici o aşteaptă. Ce impact vor avea agendele celor care au câştigat? Cât de departe va merge imprevizibilitatea lui Donald Trump odată revenit la Casa Albă? Va fi Trump un factor real de schimbare sau mai degrabă o sursă de agitaţie şi focuri de artificii politice? În 2025 se va vorbi de încetare a focului, dar nu de pace. Ofensiva diplomatică va câştiga teren în Ucraina, în timp ce căderea regimului sirian al lui Bashar al-Assad deschide o tranziţie politică incertă, arată o analiză a Centrului pentru Afaceri Internaţionale din Barcelona (CIDOB).
Aceste mişcări vor pune la încercare un sistem internaţional incapabil să rezolve cauzele structurale ale conflictelor, scrie Centrul pentru Afaceri Internaţionale din Barcelona.
Frica
Lumea va avea de-a face cu postura noilor lideri, cu peisajele schimbătoare care redefinesc conflicte de lungă durată şi cu rivalitatea chino-americană, care s-ar putea transforma într-un război comercial şi tehnologic în viitorul apropiat.
Frica, un element de dinamică ce impregnează politicile atât în domeniul migraţiei, cât şi în relaţiile internaţionale va câştiga teren în 2025, previzionează CIDOB.
2025 va fi un an al mahmurelii post-electorale. Lumea şi-a exprimat acum votul şi a făcut-o, în multe cazuri, din furie, nemulţumire sau teamă. Peste 1,6 miliarde de oameni au mers la urne în 2024 şi, în general, au făcut-o pentru a pedepsi partidele aflate la putere. Lista conducătorilor învinşi este lungă: democraţii americani, conservatorii britanici, „macronismul” din Franţa, stânga portugheză. Chiar şi cei care au rezistat furtunii au fost slăbiţi, după cum o arată eşecul electoral al partidului de guvernământ al lui Shigeru Ishiba în Japonia sau coaliţiile necesare în India lui Narendra Modi sau în Africa de Sud a lui Cyril Ramaphosa.
Superciclul electoral din 2024 a lăsat democraţia un pic mai rănită. Ţările care se confruntă cu un declin net al performanţei democratice sunt mult mai numeroase decât cele care reuşesc să progreseze. Conform raportului The Global State of Democracy 2024 (Starea globală a democraţiei în 2024), patru din nouă state se află într-o situaţie mai proastă decât înainte în ceea ce priveşte democraţia şi doar unu din patru a înregistrat o îmbunătăţire a calităţii.
2025 este anul revenirii lui Donald Trump la Casa Albă şi al unui nou parcurs instituţional în Uniunea Europeană (UE), susţinut de un sprijin parlamentar extrem de slab. Volatilitatea democratică a Occidentului se ciocneşte cu hiperactivitatea geopolitică a Sudului global şi cu virulenţa focarelor de conflict armat.
Acesta este motivul pentru care anul 2025 începe cu mai multe întrebări decât răspunsuri, argumentează studiul CIDOB.
Premisele de la care pornește 2025
Chiar dacă Statele Unite sunt astăzi o putere în retragere, iar puterea s-a extins la noi actori (atât publici, cât şi privaţi) care contestă de ceva timp hegemonia Washingtonului, revenirea lui Donald Trump la preşedinţie înseamnă că lumea trebuie să se reajusteze. Echilibrele geopolitice globale şi diversele conflicte care fac ravagii – în special în Ucraina şi în Orientul Mijlociu -, precum şi lupta împotriva schimbărilor climatice sau nivelurile de imprevizibilitate ale unei ordini internaţionale în schimbare ar putea depinde de noul titular de la Casa Albă.
De asemenea, trăim într-o lume încă împovărată de impactul COVID-19. La cinci ani de la pandemia de coronavirus, multe ţări continuă să se confrunte cu datoriile pe care şi le-au asumat pentru a combate pagubele economice şi sociale ale acestei crize sanitare globale. Pandemia ne-a lăsat o lume mai îndatorată, mai digitalizată şi mai individualistă, în care vocile discordante ale marilor puteri globale au câştigat teren; în care obiectivele climatice, economice şi geopolitice devin tot mai divergente. Este o lume în care nu numai politicile se ciocnesc, ci şi discursurile. Vechile falii sociale şi culturale au devenit mai evidente: de la războaiele culturale la lupta pentru controlul asupra informaţiilor şi bulele umflate algoritmic pe reţelele sociale.
Alegerile din Statele Unite, Pakistan, India, România, Moldova sau Georgia sunt o ilustrare clară a puterii destabilizatoare a naraţiunilor „alternative”, notează analiza CIDOB.
Prin urmare, mahmureala alegerilor din SUA nu va fi de tipul celor care se vindecă cu odihnă şi un borş. Trump însuşi se va ocupa de intensificarea discursului politic, odată cu întoarcerea sa în Biroul Oval, începând cu 20 ianuarie.
Cu toate acestea, dincolo de zgomotul retoric, este greu de distins ce răspunsuri vor fi puse în aplicare, în ce măsură intrăm într-un an care va consolida şi mai mult barierele şi retragerea care au întors societatea spre interior şi au fragmentat hiperconectivitatea globală. Sau dacă, pe de altă parte, vom asista la apariţia unei determinări încă timide de a imagina politici alternative care să ofere răspunsuri la cauzele reale ale nemulţumirii şi să încerce să reconstruiască consensuri din ce în ce mai fragile.
Ego-politica
2025 este anul atitudinii şi al personalităţii. Vom asista la apariţia nu doar a unor noi conduceri, ci şi a unor noi actori politici. Intrarea în campanie a magnatului Elon Musk şi noua administraţie a lui Donald Trump personifică această schimbare în exercitarea puterii. Cel mai bogat individ din lume, cu cel mai puternic megafon într-o societate digitalizată, intră la Casa Albă pentru a fi mâna dreaptă a preşedintelui. Musk este o „putere globală”, deţinătorul unei agende politice şi al unor interese private pe care multe guverne democratice nu ştiu cum să le negocieze.
În această schimbare de putere (atât publică, cât şi privată), industria criptomonedelor a reprezentat aproape jumătate din toţi banii pe care marile corporaţii i-au plătit comitetelor de acţiune politică (PAC) în 2024, potrivit unui raport al ONG-ului progresist Public Citizen.
Ultimul ciclu politic – din 2020 până în 2024 – a fost caracterizat de „negaţionismul electoral”: un candidat sau un partid perdant a contestat rezultatul. S-a întâmplat într-un caz din cinci. În 2025, acest negaţionism a ajuns în Biroul Oval. Mitul narcisistului triumfător a fost consolidat de urnele de vot. Este triumful ego-ului asupra carismei. Unii o numesc „ego-politică”.
Tot mai multe voci contestă statu quo-ul democraţiilor în criză. Anti-politica prinde rădăcini în faţa partidelor principale care se îndepărtează tot mai mult de alegătorii lor tradiţionali. Trump însuşi crede că este liderul unei „mişcări” (Make America Great Again sau MAGA) care transcende realitatea Partidului Republican. Aceste noi figuri anti-establishment au câştigat treptat teren, aliaţi şi profeţi.
Amprenta social-media. Călin Georgescu
De la fenomenul mediatic iliberal al preşedintelui argentinian Javier Milei – care se va confrunta cu primul său mare test la alegerile parlamentare din octombrie – la Călin Georgescu, candidatul de extremă dreapta la preşedinţia României, care şi-a făcut loc împotriva tuturor obstacolelor, fără să aibă sprijinul unui partid în spate, dar graţie unei campanii anti-establishment destinată tinerilor pe TikTok. El este cel mai recent exemplu al unui 2024 care a văzut, de asemenea, sosirea în Parlamentul European a personalităţii spaniole din social media Alvise Pérez şi a platformei sale Se Acabó la Fiesta („Petrecerea s-a terminat”), care a obţinut peste 800.000 de voturi, sau a youtuberului cipriot Fidias Panayiotou, printre ale cărui realizări de până acum se numără faptul că a petrecut o săptămână într-un sicriu şi a reuşit să îmbrăţişeze 100 de celebrităţi, inclusiv Elon Musk, arată analiza CIDOB.
Motorul franco-german s-a gripat
Toate acestea au un impact şi asupra unei Europe a liderilor slabi şi a parlamentelor fracturate, cu motorul franco-german al integrării europene mai slab ca niciodată. Într-adevăr, hiper-prezidenţialismul lui Emmanuel Macron, care a îmbrăţişat, de asemenea, ideea mişcării En Marche de a dezmembra sistemul de partide tradiţionale al celei de-a cincea Republici, va trebui să navigheze în 2025 ca o raţă şchioapă, fără posibilitatea de a convoca din nou alegeri legislative până în iunie.
Germania, între timp, se va prezenta la urne în februarie cu un model economic aflat în dificultate, o nemulţumire socială generalizată şi îndoieli cu privire la garanţiile de claritate şi forţă politică ce ar putea fi oferite de alegerile în care partidul de extremă dreapta Alternativa pentru Germania (AfD) ocupă locul al doilea în sondaje.
Conflicte în creștere
În mod similar, desfiinţarea instituţiilor şi a normelor democraţiei a afectat spaţiile de protest ale societăţii civile, fie în Statele Unite, fie în Georgia sau Azerbaidjan. Între timp, violenţa politică a afectat Mexicul, unde se crede că 30 de candidaţi au fost ucişi în perioada premergătoare alegerilor prezidenţiale din 2024, iar demonstraţiile au fost interzise în Mozambic. Anul 2024 a fost un an tumultuos la nivel global, marcat de violenţe în mai multe regiun. Nivelul conflictelor la nivel mondial s-a dublat din 2020, cu o creştere de 22 % numai în ultimul an.
Spaţiul pentru pace se micşorează. În 2025, UE va încheia diverse misiuni de formare sau de consolidare a păcii în Mali, Republica Centrafricană sau Kosovo, în timp ce numărul misiunilor de menţinere a păcii ale Organizaţiei Naţiunilor Unite va scădea, de asemenea, în Africa. În mod similar, dacă nu va fi reînnoit, mandatul prelungit al Forţei Interimare a Naţiunilor Unite în Liban (UNIFIL) se va încheia la 31 august. Aproximativ 10 000 de căşti albastre din 50 de naţiuni sunt desfăşurate în sudul ţării şi au fost atacate de Israel în timpul incursiunii împotriva Hezbollah.
Toate aceste mişcări reflectă atât schimbările ample în curs de desfăşurare în sistemul internaţional de securitate, cât şi criza de legitimitate a operaţiunilor ONU de menţinere a păcii. Chiar şi aşa, în mai 2025 va avea loc cea de-a opta reuniune ministerială de menţinere a păcii privind viitorul acestor operaţiuni şi revizuirea pe cinci ani a arhitecturii internaţionale de consolidare a păcii, într-un moment în care organizaţia încearcă să îşi restabilească o parte din relevanţă în ţări afectate de violenţă precum Haiti sau Myanmar.
