Camil Petrescu, unul dintre marii prozatari români, publica în 1930 un roman care surprindea prin forță și mesaj, critica literară și veșnica ei autosuficiență – ”Ultima noapte de dragoste, Întâia de război”. Așa s-a întâmplat marți la Arhivele Naționale și o mai spun încă o data: Dacă nu ar fi existat Arhivele Naționale, acestă instituție trebuia inventată, asta pentru că, Iorga zicea: ”Istoria își bate joc de cei care nu o cunosc, repetându-se.”
Ultimele zile de comunism, primele zile ale Revoluției din Decembrie 1989
De data asta, tot marți, a fost vorba de ” ultimele zile de communism, primele zile ale Revoluției din Decembrie 1989”, mai ales că, pe 22 decembrie 2024, se vor împlini 35 de ani de la căderea regimului Nicolae Ceaușescu și a desființării Republicii Socialiste României. Interesant și cutremurător este modul cum istoria face dreptate: în 30 decembrie 1947 , Regele Mihai abdica la presiunea comuniștilor și era instaurată Republica Populară Română- pe 30 decembrie 1989, Republica Socialistă România dispărea în meandrele istoriei, iar România redevenea țară europeană.
De altfel, chiar directoarea Arhivelor Naționale Bistrița-Năsăud, dr. Cornelia Vlașin, a vorbit de ce este nevoie de o asemenea expoziție: ” E vorba și de evoluție. Dacă ne uităm la fotografii, vedem evoluția societății, începând de la îmbrăcăminte, la comportament, la asigurarea celor necesare vieții zilnice. Se uită destul de repede că, pentru a cumpăra un kilogram de carne, se stătea câte 2-3 ore la o coadă, cașcavalul, dacă îl vedeai, îl vedeai foarte rar, apa caldă se dădea câte o oră la două zile, lumina se lua la ora 18.00 și era înfricoșător mai ales pentru copiii care stăteau pe afară cu cheia la gât pentru că părinții lucrau nu opt ore, ci 10-12, ca să își plătească România datoria externă”.
De la Cățelul de porțelan la ”Omagiu”, grupul Savoy, un magnetofon și niște uniforme ale ”fostei” Securități
De altfel, pe ”simezele” Arhivelor Naționale, obiectele ”totem” ale realismului socialist, depun încă mărturie ale unor vremuri pe care și subsemnatul le cunoaște destul de bine. Cert, nu poți trece indiferent pe lângă propria copilărie și tinerețe, văzută și trăită: în hol, un televizor alb-negru pe care l-am văzut și pe Nicolae Ceaușescu dar și filme western sau desene animate cu ”Sindbad Marinarul, uite, un radio ”Gloria” aud și acum, ”Aici Radio Europa Liberă” , un alt apparat radio cu lămpi, iată uniforma de pionier, cravata, tresele dar și drapelul, roșu cum altfel, al unui detașament de pionieri. Cărți vechi, manual pentru școală, un volum căutat în mediile colecționarilor ”Omagiu”, alte lucrușoare: bibelouri, macrameuri, pești din porțelan, pahare de la ”Sticla” Bistrița, fabrică dispărută în marea privatizare din anii 90-2000, o butelie, cam galbenă pentru vremurile alea destul de căcănii, că, astea ar fi imaginea mai idilică a comunismului. Trecând la ”lucrurile mai serioase”, cu ajutorul unuia dintre cei mai mari colecționari din Transilvania, dr. Florean Coșoiu, pot fi văzute uniforme care au aparținut unor ofițeri ai fostei Securități: două de colonel și una ce a aparținut unui locotenent -colonel și încă o uniformă de parade, un birou pentru anchete cu veioza lui special, scaune de ”inventar” dar și o haină de piele (maro) purtată de ofițerii vechii Securități 1948-1964 (n.red.- nu știu dacă există Securitate veche sau nouă).
Totuși, totuși, zic eu, piesele de rezistență ale expoziției sunt: un portret al lui Nicolae Ceaușescu, pictat de un cunoscut și mare pictor bistrițean (n.red.- vă spun în particular despre cine este vorba), un cufăr de lemn, geamantan pentru armată, al meu a rămas la Târnăveni, o mașină de scris (n.red.- apropos, să știți că toate mașinile de scris mecanice și electrice, erau înregistrate la Securitate), un magnetofon ”Maiak”, o bandă magnetică ”Orwo” , made in DDR (Deutschland Democratische Republick). Din expoziție nu lipsește faimoasa carpetă ”Răpirea din serai”, covorul din iută, un pom de Crăciun auster cu o ladă în care au fost puse câteva mere, iar, așa cum a spus Cornelia Vlașin, s-a mai încercat îndulcirea tonului, ”fiindcă au fost și momente frumoase ale copilăriei noastre.
La vernisaj au fost prezenți primarul Gabriel Lazany, viceprimarul Ștefania Stere, vicepreședintele CJ BN, Claudiu Tămaș, reprezentanți ai instituțiilor de forță.
În loc de epilog
Pentru că e vorba de ultimele zile ale comunismului și primele ale Revoluției din Decembrie 1989, expoziția are și colțul lui ”DECEMBRIE 1989” cu poze și documente dar, pe care, vă las să mergeți să le vedeți singuri… Au trecut deja 35 de ani…
