Au apărut până acum nu mai puțin de 18 sondaje de la mai multe case de sondare a opiniei publice. Evident că sunt diferite metodele de culegere a datelor (CATI, PAPI, CAWI – față în față, telefonic sau online) și posibilele interese în a le face publice (pentru că în realitate s-au făcut mult mai multe cercetări care sunt pentru uzul intern al partidelor și candidaților), dar prin ele aflăm un trend.
Studenții de la SNSPA sub coordonarea profesorului Cătălin Stoica au analizat cele 18 sondaje și că prezentăm mai jos concluziile lor. Important și necesar de citit este și analiza datelor sondajelor agregate.
”ESTIMĂRI SCORURI PENTRU CANDIDAȚII AFLAȚI ÎN SONDAJE PE PRIMELE 5 LOCURI
(18 sondaje realizate de institutele CURS, INSCOP, SOCIOPOL, Avangarde-INSOMAR, BCS, AtlasIntel, Verifield, CIRA in perioada 10 octombrie -13 noiembrie, 2024):
Marcel Ciolacu = 27,20%
George Simion = 17,95%
Nicolae Ciucă = 14,36%
Elena Lasconi = 13,65%
Mircea Geoană = 11,21%”
ESTIMĂRI ACTUALIZATE ALE SCORURILOR DIN ȚARĂ LA PREZIDENȚIALE
”Am postat în urmă cu peste 10 zile o serie de estimări ale scorurilor la primul tur al prezidențialelor. Așa cum am scris atunci, împreună cu studenții și studentele de la cursul „Metodologia anchetei sociologice și a sondajelor de opinie,” monitorizăm sondajele privind primul tur al alegerilor prezidențiale de la noi. Studenții și studentele introduc datele publicate ale acestor sondaje, iar eu încerc să pun la punct o metodă de a recalcula scorurile candidaților ținând cont de (a) experiența institutelor de sondare; (b) metoda de intervievare (față-în-față, telefonic sau online); (c) perioada de timp rămasă până la alegeri.
Între timp, au mai fost publicate alte 9 sondaje (dublu față de numărul inițial) iar eu am încercat să recalibrez metoda de estimare a scorurilor pentru a spori calitatea estimărilor. Am încercat alte formule de ponderare folosind aceiași factori (experiența institutului, metoda și perioada de realizare a sondajului) și vă prezint mai jos rezultatele.
PRECIZĂRI IMPORTANTE:
Mă bazez pe date ale unor sondaje așa cum au fost ele date publicității; se spune că, în unele cazuri, candidații sau partidele lor dau în presă date „coafate” astfel încât să nu își demobilizeze susținătorii și să îi liniștească pe sponsori că banii pe care i-au donat (legal dar cel mai adesea ilegal) au produs rezultate. Pornesc de la premisa că nu s-a întâmplat așa ceva.
Presupun că cifrele din presă reflectă date ale unor sondaje realizate efectiv și că nu sunt inventate ori puse din burtă într-un Excel cu grafice și difuzate apoi prin mass-media cu pretenția că au în spate un sondaj real (când, de fapt, el nu a fost făcut).
Lăsând la o parte distorsiunile intenționate (și ne-etice), sondajele de opinie în toată lumea asta se pot „înșela” din motive care țin de logica cercetării sociale. În prezentarea sondajelor de la alegerile din SUA, The New York Times își avertiza cititorii că este normal ca sondajele să se înșele. Doar noi cerem de la sondaje PRE-ELECTORALE o precizie mai mare chiar decât măsurarea cu șublerul. Până și șublerele au o marjă de eroare (toleranță a măsurării). Sondajele (cercetări selective, adică cercetări care operează cu o selecție/felie dintr-o populație) produc rezultate care pot fi extrapolate cu o anumită marjă de eroare asumată (+/-3%, de regulă), la un anumit nivel de încredere (uzual, 95%). Lucrăm cu probabilități, nu cu certitudini; numai idioții au certitudini.
Rezultatele agregărilor mele nu pot fi mai bune decât materia primă (sondajele) pe care m-am bazat. La limită, vorba aia: gunoi bagi, gunoi iese (garbage in, garbage out, în engleză). Sau: „Am lucrat cu materialul clientului”.
Agregările mele pot fi influențate de așa-numitul efect al comportamentului de turmă al institutelor de sondare. Acest efect (herding effect) a fost discutat de celebrul statistician american Nate Silver cu ocazia alegerilor din SUA.(* El se referă la tendința institutelor de sondare de a da publicității rezultate care sunt asemănătoare cu cele ale altor institute; sondajele ale căror estimări se abat de la ceea ce a apărut deja în spațiul public, deși ar putea să fie corecte, sunt de obicei ascunse în sertar (nu se dau publicității) sau modelele estimative sunt prelucrate până când se apropie de cele ale altor sondaje date publicității, mai ales din punctul de vedere al predictiilor privind participarea la vot. Acest lucru se datorează incertitudinii inerente în cercetarea socială. Când un sondaj are rezultate care ies din tiparul celor mai multe alte sondaje realizate de competitori, apare îndoiala: Dacă am greșit noi? Presupunând că acest comportamentul de turmă al institutelor de sondare este prezent și în acest caz, atunci este posibil ca o agregare a datelor folosind simpla medie aritmetică a estimărilor să fie la fel de „exactă” precum cea propusă de mine (dar posibil diferită de ceea ce se va petrece în realitate la urne).
Estimările din sondajele pe care le-am inclus în analiză pot fi și sunt afectate de o serie de alte distorsiuni. Unul dintre ele este efectul spiralei tăcerii, identificat și teoretizat de Elisabeth Noelle-Neumann încă din anii ’70: tendința oamenilor de a-și ascunde opiniile (intențiile de vot) dacă le percep ca fiind minoritare, din teama de izolare sau dezaprobare socială. Foarte probabil acest efect s-ar fi înregistrat cu o amploare mai mare în cazul Dianei Șoșoacă, dar ea nu se mai află în cursă. Este posibil ca el să fie prezent cel puțin în cazul unui candidat rămas în cursă, dar amploarea lui să fie oarecum mai redusă.
SĂ NU IGNORĂM DIASPORA:
Modelele propuse se bazează pe sondaje ale căror reprezentativitate se referă la situația VOTULUI DIN ȚARĂ. Nu există sondaje care să fi fost făcute în diaspora sau care să includă estimări ale modului în care votul diasporei va influența scorurile finale. Este posibil ca în seara primului tur, exit poll-urile să arate o cvasi-egalitate între acei candidați care se vor situa pe locurile 2 și 3. Diferența o vor face voturile ce vor veni din străinătate. Aici aveți libertatea să speculați. Ați putea lua în calcul performanțele de la alegerile europarlamentare ale unor formațiuni politice; aici pare-se că AUR poate produce surprize mai ales în condițiile în care PNL-ul pare să fi renunțat la diaspora; nu a reușit nici sa depună liste de candidați pentru Camera Deputaților în diaspora la alegerile parlamentare. Așadar, eventualele comparații cu modelul meu se vor putea face luând în calcul doar scorurile oficiale DIN ȚARĂ.