Asistăm ca niște spectatori “cuminți” la filmul de foarte lung și sofisticat metraj al vieții, fără însă a ne mișca prea mult – sau poate chiar deloc – mesajele acestuia.
Suntem angrenați în treburile noastre cotidiene și nu am învățat încă să înțelegem semnificația luminii și bezna nopții. Privim neputincioși la tot ce se petrece în jurul nostru și nu pricepem care este “sursa” acestor evenimente triste: războaie, viol, crime, imoralitate și o stare a sănătății fizice și psihice, în declin. Ziua de astăzi și ziua de mâine ne înspăimântă. Ne vom confrunta cu Ziua morților, cu hallowen și cu alegerile parlamentare și prezidențiale. La orizont, nicio urmă de bine, de speranță de bucurie. Și nimeni nu zice nimic. Se fac glume și bășcălii pe facebook, la televizor și pe stradă. Bătrânilor le grăbim trecerea în lumea de dincolo de zare iar copiii îi lăsăm în voia IA.
Ce fel de oameni suntem noi?
Îmi vine în minte sfatul unei femei bătrâne – vecina mea din Chiochiș – care, înainte de a merge la facultate, la Cluj, mi-a dat multe sfaturi. Unul dintre ele a fost: dragul lelii, nu-ți da niciodată cinstea pe rușine. A fost greu, încă mai este, dar încerc din toate puterile ca, prin tot ceea ce fac, să urmez acest sfat. Onestitatea este, până la urmă, una dintre cele mai de preț virtuți ale omului. Și poate de aceea, acum, la începutul acestui sfârșit de toamnă calendaristică – dar și istorică – mă pot bucura de ziua de azi și de ziua de mâine, care nu mă înspăimântă.