Calea ferată 409 Salva– Vișeu de Jos – Sighetu Marmației rămâne deschisă! Și în 2025, această secție de circulație va fi traversată de 5 perechi de trenuri care vor deservi relația Cluj Napoca – Beclean pe Someș – Salva – Vișeu de Jos – Sighetu Marmației! Anunțul a fost făcut și de deputatul Daniel Suciu, după ce, în prealabil, CFR SA anunțase închiderea acestei linii: ” De la jumătatea lui decembrie trenurile CFR Călători nu vor mai circula pe linia Salva – Vișeu – Sighetu Marmației, fiindcă, din cauza stării accentuate de degradare a infrastructurii feroviare din zonă, nu mai pot fi folosite în siguranță locomotivele Diesel de 2100 CP, scrie publicația Club Feroviar.
Până la urmă: Compania Națională de Căi Ferate „CFR” SA a confirmat deja oficial această decizie, anunțând că traseele detaliate pentru anul 2025 sunt în lucru și vor fi publicate odată cu schimbarea Planului de Mers al Trenurilor. Totodată, un alt operator de transport feroviar va efectua probe de parcurs pe această secție, ceea ce va aduce o creștere suplimentară a mobilității și accesului locuitorilor din această zonă.
Este una dintre cele mai frumoase linii feroviare din țară, însă vitezele, care nu au fost niciodată mari, au tot scăzut și majoritatea trenurilor au viteze medii de sub 33 km/h. În anii 80 și 90 erau și două accelerate pe linia 409, dar și viteza lor era de sub 40 km/h. Existau și vagoane directe spre Timișoara. În anii 80 au circulat cele mai rapide trenuri, care puteau face sub trei ore.
Pe 28 decembrie 2024 se împlinesc 75 de ani de la inaugurarea căii ferate Salva-Vișeu, cu o lungime de 61 km.
„Demarat pe 1 aprilie 1948, șantierul Salva-Vișeu a durat aproximativ un an și jumătate, pe 28 decembrie 1949, Vasile Luca, ministru de finanțe, tăind panglica la momentul inaugurării”, se arată în volumul ”Salva-Vișeu 1948: Atunci și acum”, editat de Olga Ștefan.
Conform wikipedia.ro, construirea aceste căi ferate s-a făcut din motive politice. În anul 1872 a fost pusă în funcțiune calea ferată Satu Mare–Sighetu Marmației. Astfel, Depresiunea Maramureșului a fost conectată, prin valea râului Tisa, la rețeaua de cale ferată. La acel moment, întreaga regiune era parte componentă a Regatului Ungariei din cadrul Imperiului Austro-Ungar. Construirea liniilor ferate Sighetu Marmației-Ivano-Frankivsk (1895) și Valea Vișeului–Borșa (1913) a dus la dezvoltarea și a altor zone din Maramureș. La sfârșitul primului război mondial Austro-Ungaria s-a destrămat. Prin Tratatul de la Trianon încheiat la sfârșitul Primului Război Mondial, Comitatul Maramureș a fost divizat între România și Cehoslovacia; partea de sud a devenit parte componentă a României, în timp ce partea de nord a ajuns pe teritoriul Cehoslovaciei.
Frontiera a fost astfel trasată, încât calea ferată Satu Mare–Sighetu Marmației s-a aflat în întregime pe teritoriul României. Ca urmare a stabilirii acestor noi granițe, căile ferate din partea românească a Maramureșului nu au mai avut nicio legătură cu restul rețelei feroviare a României. În perioada interbelică, Guvernul României a adoptat măsura construirii unei căi ferate care să lege nordul Transilvaniei de Maramureș, dar acesta nu a putut fi dus la capăt. La sfârșitul anilor ’30 ai secolului XX s-a început construirea unei linii, pe valea râului Sălăuța, din localitatea Salva de pe calea ferată Beclean pe Someș–Rodna Veche prin Pasul Șetref către Vișeu de Jos. În 1939 a fost pus în funcțiune un tronson lung de 15 km de la Salva la Telciu.
Continuarea căii ferate necesita construirea mai multor poduri și tuneluri, astfel încât s-a realizat inițial o singură cale ferată cu ecartament îngust, care pleca de la Telciu și se conecta cu Calea ferată Valea Vișeului-Borșa, în apropierea localității Moisei. Aceasta a fost deschisă în 1940.
Ca urmare a celor două dictate de la Viena din 1939/1940, nordul Transilvaniei și întregul Maramureș (adică atât partea română, cât și cea cehoslovacă) au fost cedate Ungariei, iar legătura între Salva și Vișeu de Jos și-a pierdut sensul. Autoritățile ungare au hotărât să nu mai continue finalizarea căii ferate cu ecartament normal.
Inaugurarea căii ferate Salva-Vișeu, pe 28 decembrie 1949
După cel de-al doilea război mondial, Maramureșul a fost divizat din nou la Conferința de Pace de la Paris (1947); partea de sud a revenit din nou României, în timp ce partea de nord a fost cedată nu Cehoslovaciei, ci Uniunii Sovietice. Astfel, proiectul interbelic care prevedea construirea unei legături feroviare între nordul Transilvaniei și Maramureș a căpătat iarăși importanță pentru România. În anii 1948 și 1949 a fost finalizat tronsonul lipsă între Telciu și Vișeu de Jos. A fost necesară construirea mai multor viaducte și a cinci tuneluri, dintre care tunelul de sub Pasul Șetref între Munții Țibleș și Munții Rodnei era cel mai lung cu cei 2.388 m ai săi. Ceremonia de deschidere a avut loc pe 28 decembrie 1949 în localitatea Dealul Ștefăniței.
