Miercuri, 9 octombrie, ora 16.00, Muzeul Național de Artă al Moldovei, vă inaugura expoziția personală a artistului plastic Marcel Lupșe- Descânt.
Marcel Lupșe face parte din generația artiștilor români pentru care moștenirea și creația plastică se împletesc într-un firesc ce precedă modernul fără să-l piardă și asumă tradiția prin greutatea emoției imateriale. Pictura sa este un cânt prin care poetica versificată rodește în mentalul colectiv ca energie a unui descânt, pe care îl păstrezi în profunzimea sufletului fără să-l devoalezi.
Florile de leac sunt efigia artistului, dar cred că pentru contemporani au dobândit demult aura icoanelor, iar atunci când privirea le întâlnește în lumea modernă devin declanșatorul unor conexiuni directe cu leagănul nașterii și creșterii noastre. În zorii credinței formele reprezentate aveau un limbaj cifrat pe care inițiatul îl asuma cu altă simțire decât cei neavizați. Privind florile pictate de Marcel Lupșe ai sentimentul că trebuie să-i descifrezi dimensiunea adevărată, să le răsucești buchetul pe mai multe fețe, să-l recompui în mănunchiul unei coloane, în crucea unei cununi ori într-o rugăciune a gândului. Poate că anii de fier ai comunismului ateu au produs germinația în care granițele închise de regim au deschis uși și ferestre interioare cu perspective și înțelegeri la vedere, pe de o parte, dar și perspective tainice și nevăzute, pe de altă parte, prin care s-a manifestat puterea rezistenței prin cultură.
Marcel Lupșe iubește spațiul blândei încrederi și îl figurează ca atare, o înțelepciune nedefinită, dar simțită prin fibra convingătoare a corpului, te inundă pe măsură ce zăbovești în fața lucrărilor. Simți că se manifestă o sfințenie nesfințită prin dogme, dar mereu prezentă și însoțitoare într-o liniște primenită și fără cuvinte necuviincioase. Sunt sensuri și semnificații la care simpla rostire le pierde valoarea, iar reprezentarea în hotarul vizibilului, fără sensibilitatea cuvenită, riscă să le formalizeze, este o lume din care cu discreția prezenței intuite s-a desprins și stilistica acestor incantații laice ce-l însoțesc pe omul recent.
Compozițiile sunt echilibrate după o dominantă ce marchează un centru de interes focusat pe o formă simbol prin care se impune o percepție statică, atemporală și metafizică, dar la care constatăm o intensificare a solemnului prin procesul așteptărilor. Evocarea unei prezențe prin absență generează mental intuiția existenței divine, ca un supranatural cu o aură senzorială, dar fără nevoia reprezentării. Culoarea cristalizează tonuri abstractizate cu prestanță în care albul purifică, aurul înalță, roșul este regal, violetul imperial, iar verdele se prezintă în haina de duminică. În ultima perioadă formele împlinite ale vegetalului sunt înlocuite în opera artistului de o energie înmugurită, de o dinamizare a creșterii după ritmul lui Fibonacci în care naturalul ascunde geometricul, iar structura rigorii devine substanța prospețimii instantanee.
La Marcel Lupșe pictura este o nobilă sărbătoare care are ceva din cinstirea bunicilor și bucuria așezării la masă a copiilor și a nepoților, din gândurile curate care îi ocrotesc pe cei dragi peste veacuri și ne adună pe toți de o simțire sub semnul bunei cuviințe, este o metaforă a frumuseții vieții și o viziune a înălțării.
Florile de leac sunt efigia artistului, dar cred că pentru contemporani au dobândit demult aura icoanelor, iar atunci când privirea le întâlnește în lumea modernă devin declanșatorul unor conexiuni directe cu leagănul nașterii și creșterii noastre. În zorii credinței formele reprezentate aveau un limbaj cifrat pe care inițiatul îl asuma cu altă simțire decât cei neavizați. Privind florile pictate de Marcel Lupșe ai sentimentul că trebuie să-i descifrezi dimensiunea adevărată, să le răsucești buchetul pe mai multe fețe, să-l recompui în mănunchiul unei coloane, în crucea unei cununi ori într-o rugăciune a gândului. Poate că anii de fier ai comunismului ateu au produs germinația în care granițele închise de regim au deschis uși și ferestre interioare cu perspective și înțelegeri la vedere, pe de o parte, dar și perspective tainice și nevăzute, pe de altă parte, prin care s-a manifestat puterea rezistenței prin cultură.
Marcel Lupșe iubește spațiul blândei încrederi și îl figurează ca atare, o înțelepciune nedefinită, dar simțită prin fibra convingătoare a corpului, te inundă pe măsură ce zăbovești în fața lucrărilor. Simți că se manifestă o sfințenie nesfințită prin dogme, dar mereu prezentă și însoțitoare într-o liniște primenită și fără cuvinte necuviincioase. Sunt sensuri și semnificații la care simpla rostire le pierde valoarea, iar reprezentarea în hotarul vizibilului, fără sensibilitatea cuvenită, riscă să le formalizeze, este o lume din care cu discreția prezenței intuite s-a desprins și stilistica acestor incantații laice ce-l însoțesc pe omul recent.
Compozițiile sunt echilibrate după o dominantă ce marchează un centru de interes focusat pe o formă simbol prin care se impune o percepție statică, atemporală și metafizică, dar la care constatăm o intensificare a solemnului prin procesul așteptărilor. Evocarea unei prezențe prin absență generează mental intuiția existenței divine, ca un supranatural cu o aură senzorială, dar fără nevoia reprezentării. Culoarea cristalizează tonuri abstractizate cu prestanță în care albul purifică, aurul înalță, roșul este regal, violetul imperial, iar verdele se prezintă în haina de duminică. În ultima perioadă formele împlinite ale vegetalului sunt înlocuite în opera artistului de o energie înmugurită, de o dinamizare a creșterii după ritmul lui Fibonacci în care naturalul ascunde geometricul, iar structura rigorii devine substanța prospețimii instantanee.
La Marcel Lupșe pictura este o nobilă sărbătoare care are ceva din cinstirea bunicilor și bucuria așezării la masă a copiilor și a nepoților, din gândurile curate care îi ocrotesc pe cei dragi peste veacuri și ne adună pe toți de o simțire sub semnul bunei cuviințe, este o metaforă a frumuseții vieții și o viziune a înălțării.
Istoric de artă, Vasile Duda
Artistul plastic Marcel Lupșe, născut în 1954, la Dej, România, este absolvent al Academiei de Arte Plastice Ion Andreescu din Cluj-Napoca. Doctor în arte vizuale.
Membru al Uniunii Artiștilor Plastici, președinte al Consiliului de Onoare al Uniunii Artiștilor Plastici din România.
Marcel Lupșe debutează cu o expoziție personală în anul 1979 la Galeriile Tribuna, Cluj și până în prezent organizează peste șaizeci de expoziții personale în țară: Brașov, Târgu-Mureș, București, Bistrița, Cluj-Napoca, Oradea, Bacău, Dej, Timișoara, Alba Iulia, Ploiești și în străinătate: Paris, Besançon, Le Pradet-Toulon, Franța; Luxemburg; Veneția, Viterbo, Italia; Aachen, Naumburg-Kassel, Nuremberg, Munchen, Germania; Bruxelles, Belgia; Kerckraade, Olanda; Budapesta, Ungaria; Alicante, Spania etc.
Începând cu anul 1989 participă la numeroase expoziții de grup din țară, dar și din străinătate: Bulgaria, Ungaria, Canada, Japonia, Turcia, Franța, Venezuela, Polonia, Germania, Coreea, Estonia ș.a.
Artistul a fost distins cu: Premiul pentru pictură, Saloanele Liviu Rebreanu, Bistrița, 1997; Ordinul Național Serviciul Credincios în rang de Cavaler, 2000; Premiul pentru pictură, Saloanele Moldovei, Chișinău / R. Moldova, 2001; Premiul pentru pictură, Bienala Lascăr Vorel, Piatra Neamț, 2005, 2009; Premiul pentru pictură, Municipiul Bistrița, 2010; Premiul pentru pictură, Filiala Interjudețeană UAP Cluj-Bistrița, 2017; Premiul Ion Andreescu al Academiei Române, 2022; Premiul de Excelență OPERA OMNIA, Bienala Internațională de Artă, Arad, 2023; Cetățean de Onoare al Municipiului Bistrița, 2013; Cetățean de Onoare al județului Bistrița-Năsăud, 2014.
Lucrările artistului se regăsesc în muzee și colecții particulare: în România, Austria, Belgia, Canada, Danemarca, Elveția, Franța, Germania, Italia, Israel, Japonia, Luxemburg, R. Moldova, Olanda, Polonia, SUA, Suedia, Turcia, Ungaria, Bulgaria.
Membru al Uniunii Artiștilor Plastici, președinte al Consiliului de Onoare al Uniunii Artiștilor Plastici din România.
Marcel Lupșe debutează cu o expoziție personală în anul 1979 la Galeriile Tribuna, Cluj și până în prezent organizează peste șaizeci de expoziții personale în țară: Brașov, Târgu-Mureș, București, Bistrița, Cluj-Napoca, Oradea, Bacău, Dej, Timișoara, Alba Iulia, Ploiești și în străinătate: Paris, Besançon, Le Pradet-Toulon, Franța; Luxemburg; Veneția, Viterbo, Italia; Aachen, Naumburg-Kassel, Nuremberg, Munchen, Germania; Bruxelles, Belgia; Kerckraade, Olanda; Budapesta, Ungaria; Alicante, Spania etc.
Începând cu anul 1989 participă la numeroase expoziții de grup din țară, dar și din străinătate: Bulgaria, Ungaria, Canada, Japonia, Turcia, Franța, Venezuela, Polonia, Germania, Coreea, Estonia ș.a.
Artistul a fost distins cu: Premiul pentru pictură, Saloanele Liviu Rebreanu, Bistrița, 1997; Ordinul Național Serviciul Credincios în rang de Cavaler, 2000; Premiul pentru pictură, Saloanele Moldovei, Chișinău / R. Moldova, 2001; Premiul pentru pictură, Bienala Lascăr Vorel, Piatra Neamț, 2005, 2009; Premiul pentru pictură, Municipiul Bistrița, 2010; Premiul pentru pictură, Filiala Interjudețeană UAP Cluj-Bistrița, 2017; Premiul Ion Andreescu al Academiei Române, 2022; Premiul de Excelență OPERA OMNIA, Bienala Internațională de Artă, Arad, 2023; Cetățean de Onoare al Municipiului Bistrița, 2013; Cetățean de Onoare al județului Bistrița-Năsăud, 2014.
Lucrările artistului se regăsesc în muzee și colecții particulare: în România, Austria, Belgia, Canada, Danemarca, Elveția, Franța, Germania, Italia, Israel, Japonia, Luxemburg, R. Moldova, Olanda, Polonia, SUA, Suedia, Turcia, Ungaria, Bulgaria.
