Sâmbătă 7 septembrie, vom trece printr-un ceas al încercării, la întâlnirea literară de la Chiochiș, unde sunt așteptați toți cei care au și vor să-și exprime părerea și ideile despre ce este, cine este și ce este poezia.
Nu știu câți autori vor fi prezenți. Știu însă că majoritatea poeților scriu poezia din pix, cu autoadorație și nu au nimic în comun cu fiorul pur, creator de bine și putere, care este înăuntrul unui poet.
Eu cred cu încăpățânare în poezia scrisă din suflet și spirit, dătătoare și purtătoare de frumusețe, speranță și pace. Și mai cred că poezia poate să fie o idee de destin: calm, sigur și biruitor în numele Celui care a creat cuvântul și care a pus, în noi, mari surse de zăcăminte spirituale. Problema noastră este dacă știm să le oferim lumii. Iar împlinirea viselor înseamnă tocmai să oferi cititorului, prin poezie, tot ce este mai curat și mai bun în tine.
Prin întâlnirea de la Chiochiș, cu scriitorii, vreau să clarificăm câteva idei despre poezie, care sunt cu atât mai importante cu cât peste 70% din ceea ce se scrie/publică este în contradicție cu ideea de poezie. Este anti-poetic.
Așa cum un copil este învățat să meargă, să facă primii pași, doar înainte (nu am văzut niciodată o mamă care să își învețe copilul să meargă înapoi), așa și poezia este un îndemn precis de speranță spre înainte, spre lumină, spre Dumnezeu. De aceea, este important să ne măsurăm și să ne analizăm fiecare cuvânt. Căci, pe lângă partea estetică, poezia trebuie să fie etică și morală. Vedeți cât de important este acest rol, de a fi autor de poezie, câtă responsabilitate poartă cel care dorește să calce pe urmele lui Homer?
Nu sunt de acord și nu susțin poezia/poeții care scriu fără discernământ, obsedați de faimă, aroganți, vrând ca prin tot ce publică să manipuleze, să intimideze și să obțină tot felul de foloase emoționale de imagine.
Desigur, fiecare om, fiecare scriitor are părerile lui despre lume și viață, despre poezie. Faptul că ideea mea nu are mulți adepți, că nu este susținută de “marii” scriitori, nu înseamnă că nu este una dintre cele mai bune și corecte. Înseamnă mai degrabă că înțelepciunea și iluminarea nu sunt componente ale învelișului lor spiritual.
Mai sunt pentru cuvântul, pentru poezia care eliberează, nu pentru cele care încătușează. Dimineața când ne trezim, toți vrem să fim fericiți și liberi, nu? Iar acestea sunt posibile doar în urma unei ordini/discipline din viața ta și societate. Și cu poezia este la fel. Tot ceea ce transmite trebuie să zidească, nu să distrugă cititorul. Să fie un balsam care ne ajută să devenim mai buni și mai fericiți.
Mai precizez că scriitorii aceștia la modă, cei care au prins “ciolanul” recompensării financiare – a apucăturilor lor literare – și se cred superiori, și-au pierdut, cred eu, sensul vieții.
În concluzie, a scrie poezie este o responsabilitate mare și serioasă. O luptă aș putea spune, împotriva unui inamic trafaș, viclean și puternic. Dar biruința este al celui care luptă în Numele Domnului, al adevăratei iubiri.
P.S.:
Iubitorii de poezie din zonă – și nu numai – sunt așteptați sâmbătă, 7.09.2024, orele 16, în comuna Chiochiș, BN, la “Cooperativă”.
Mirela Duma
