Am învățat de-a lungul anilor să trăiesc respingerea și succesul, fără murmur și să le prețuiesc pe ambele, ca pe un valoros zăcământ al ființei mele. Acceptarea și trăirea respingerii, am învățat-o de la Hristos. Iar gestionarea succesului, tot de la El. Și pe măsură ce relatez lucruri și întâmplări legate de acestea, credința și arta mea devin tot mai puternice.
La propriu și figurat, am trăit luna August la Roma, înconjurată de căldura soarelui dar și de cea a dragostei prietenești, relevată din arta cuvântului trăit, rostit și scris, de cei pe care Duhul Sfânt îi unește la ceasuri potrivite, în cuget, simțiri și locuri alese. De data aceasta, locul ales a fost Episcopia Ortodoxă Română a Italiei aflată în cârmuirea părintelui episcop Siluan, Ambasada Republicii Moldova în Italia – care îl are ca ambasador pe domnul Anatol Urecheanu și mânăstirea Sfântul Ilie Tesviteanul din Rignano – Flaminio Roma, chivernisită de părintele Ștefan. După ce am fost primiți în aceste sanctuare – și înconjurați de dragoste – prietenul nostru scriitor, Marius Balo, a prezentat cartea lui Păturica roz – carte citită și achiziționată de peste zece mii de oameni, până acum. Atmosfera a fost una de invidiat chiar și pentru cei care “compun” elita scriitoricească, la modă. Iar bucuria și onoarea de a însoți și vorbi despre o astfel de carte au fost pe măsura ecoului ei. Artiștii prezenți, pe care îi menționez – Mariana Dudnic, Liuba Croitoru, Camelia Merinescu, Lăcrămioara Maricica Niță, Daniela Mihu, Roxana Lazăr, Valeriu Barbu, Simon Salca și Alina Butnar-Salca, Sorin Grecu, au sporit miracolul acestor întâlniri. Iar celor care au fost la pupitrul de comandă al evenimentelor: Tatiana și Vitalie Ciobanu, Marcela și Gheorghe Ciobanu, li se cuvine toată lauda, cinstea și binecuvântarea Celui de Sus și a noastră.
Subiectele atinse în aceste “pelerinaje” m-au mișcat profund, ele fiind legate de importanța dragostei față de Dumnezeu și, implicit, de semeni.
Dacă te lași cuprins de vârtejul acestei lumi, pierzi ritmul cu Divinitatea, cu emoțiile unei trăiri armonioase și autentice, de aleasă calitate.
Colegul nostru, scriitor, Marius Balo, a rezistat unor astfel de încercări în anii de tortură și chin din pușcăria chinezească tocmai pentru că nu și-a uitat rădăcinile – sau chiar dacă a experimentat o perioadă de rătăcire – el și-a amintit sursa din care este creat și s-a întors, asemeni fiului rătăcitor, în casa Tatălui. Putem înțelege, așadar, că Dumnezeu a rămas înmagazinat în memoria tânărului teolog, asemeni unei coloane sonore care dă tonul unui film de mare succes. O muzică sublimă, preluată dintr-un cor îngeresc și care îți indică traiectoria și drumul spre biruință.
Din rostirea lui Marius Balo am simțit o dragoste și o înțelegere a lucrurilor, care întrece priceperea multora care sunt intitulați scriitori. Un discurs ca o eliberare. Eliberarea din adânca pușcărie lumească. Iar felul în care interacționează cu cititorul este de mare compasiune și înțelepciune. Calde îmbrățișări frățești, stări intense de emoție și bucurie au sporit în noi sentimentul de dragoste întru artă și Dumnezeu, înțelegând din nou că arta nu este o competiție între cei care o promovează, ci, este o luptă etică, estetică și morală împotriva a tot ceea ce distruge sufletul și viața. A fi artist, a fi om nu înseamnă a accepta orice “valoare”.
Am părăsit Roma convinși fiind că “frații mereu vor fi frați”, iar dragostea în care suntem legați este cea a Păcii și a dreptei Uniri.
