Băsescu era din popor şi ne explica cum se bea whisky-ul cu gheaţă, că el la asta se pricepea de minune. N-a prea rămas ceva bun în urma lui, deşi avea mintea “brici” şi nu se prezenta nicăieri nepregătit. Ne aducem aminte celebrul episod cu MTO-ul şi Victor Ponta.
Din păcate, acum nu mai avem nici măcar oameni politici autentici, care aspiră la preşedinţie. Cocoţaţi în funcţii, având armate de partid şi grămezi de bani publici la dispoziţie, viitorii candidaţi se cred specialişti în toate. Unul dintre ei, care abia leagă două fraze coerente, cică scrie o carte autobiografică şi asta îl face prezidenţiabil în faţa unui popor care abia ştie citi subtitrările greşite de la clipurile de pe tik-tok. Celălalt e, mai nou, specialist în toate, mai nou în medicină şi în “malprasi”, vajnic apărător al sportivilor şi comediant.
De câteva zile, cei doi, care sunt în coaliţie, dar şi în lupta pentru preşedinţia ţarii, îşi tot transmit mesaje pe Facebook, cu ironii subtile, scrise de consultanţi.
Pe româneşte, marii oameni de stat ai ţării, se bagă în seamă pe subiectele importante ale zilei, fără a rezolva problemele din domeniile respective, deşi asta le-ar fi menirea, prin funcţiile pe care le ocupă. Ei fac glumiţe şi transmit mesaje motivaţionale, în timp ce oamenii tot mor în spitale, avem doar trei bazine olimpice omologate, bugetele agenţiilor şi ale direcţiilor sportive se împart pe cumetrii, cu salarii mari pentru funcţionari şi e sărbătoare naţională dacă ne calificăm la câte un turneu final.
În condiţiile date, chiar merită să fim optimişti. Ca să fac şi eu o glumă.
1 Comment
Motto:
„Fiecare popor are conducătorii pe care îi merită”.
(Nicolae Iorga)
După Revolutia din decembrie 1989, poporul român nu a avut o mână bună în alegerea conducătorilor. Totul a început “cu stângul” prin confiscarea revolutiei de către esalonul 2 din PCR care a actionat pentru restaurarea unui “comunism cu fața umană”. Deturnarea idealurilor revolutiei s-a produs efectiv din acel 20 mai 1990 în „Duminica orbului” când au avut loc primele alegeri considerate libere, iar Ion Iliescu, a castigat alegerile prezidentiale cu 85 la sută din voturi iar FSN cu 67,02 la sută, ceea ce a permis neocomunistilor să conducă România timp de 6 ani, intârziind reformele economice si sociale atât de necesare in acele vremuri, reforme de care au beneficiat din plin tări precum Polonia, Cehia sau Ungaria.
Ion Iliescu se considera pe sine un „om sărac si cinstit” dar în timpul cât a condus România a lăsat să se dezvolte o adevărată caracatită a coruptiei.
După Iliescu a urmat Emil Constantinescu, cunoscut sub numele de „Ţapu”, cu un mandat de 4 ani (1996-200), care nu a mai candidat pentru al doilea mandat deoarece l-a învins securitatea după cum singur a recunoscut.
In anul 2000 a revenit din nou Ion Iliescu pentru încă un mandat de 4 ani la cârma „statului securist” lăsat de Emil Constantinescu.
In 2004 a venit Traian Băsescu până in 2014 pentru 2 mandate de 5 ani, la urma cărora a declarat că România a ajuns un „stat mafiot”.
Ultimul dar si cel mai detestat presedinte este Klaus Iohannis care în primul mandat de 5 ani din 2014 până în 2019 a dormit la Cotroceni fără să facă nimic, pe motiv că nu l-a lăsat PSD-ul. Cu toate astea Iohannis a fost reales in 2019 pentru al doilea mandat de 5 ani si se află la cârma ţării, până la alegerile de la finalul anului 2024. Inafară de excursii costisitoare si inutile pe banii statului Iohannis nu lasă în urmă nimic. Ba, dimpotrivă, chiar si de programul său de suflet “România educată” s-a ales praful, astfel că acesta vorbea nu demult despre România ca despre „un stat eșuat”.
Așa cum spunea Octavian Goga în testamentul său : “Ce va fi de Ţară în vâltoarea care vine, nu ştiu, dar cred în puterile sufleteşti ale neamului.”
Prin urmare, la mai bine de 32 de ani de la revolutia din 1989, cu forma de guvernământ REPUBLICA, “decepţiunea a urmat după decepţiune” , cum ar spune Mihai Eminescu.