Ziua Imnului Naţional al României – “Deşteaptă-te române!” a fost instituită în anul 1998, prin Legea nr. 99, care prevede că această zi va fi marcată de către autorităţile publice şi de către celelalte instituţii ale statului.
Așa cum se știe, autorul versurilor Imnul Național al României este poetul pașoptist Andrei Mureșanu care s-a născut la Bistrița. În acest context, Arhivele Naționale publică un foarte bun material dedicat istoriei imnului național și a statuiei poetului Andrei Mureșanu din Piața Centrală a orașului:
În numărul 25 din ” Foaie pentru minte, inima și literatură”, 21 iunie 1848, aparea pentru prima oară poezia “Răsunet” de Andrei Mureșanu, viitorul Imn al României – “Deșteaptă-te române!”.A fost cântat pentru prima oară în Parcul Zavoi din Rm. Vâlcea, la 29 iulie 1848, pe notele lui Anton Pann, așa cum rezultă din Raportul cu nr. 1184 din 30 iulie 1848, al comisarului extraordinar al districtului Vâlcea, D. Zăgănescu, către Ministerul Trebilor Dinăuntru al Țării Românești în care relatează desfășurarea festivității publice din 29 iulie în care s-au proclamat public principiile constituționale ale revoluției de la 1848.
A fost intonat în toate marile momente, în timpul Revoluției Pașoptiste, în timpul Războiului de Independenţă (1877-1878), în Primul Război Mondial şi la Marea Unire din 1918. A fost, de asemenea, cântată în cel de-al Doilea Război Mondial.”Deşteaptă-te române!” a fost interzis după instaurarea regimului comunist, timp de aproape o jumătate de secol. A fost cântat, însă, în timpul revoltei de la Braşov, din 15 noiembrie 1987 şi în timpul Revoluţiei din decembrie 1989. Imediat după Revoluţia din decembrie 1989, ”Deşteaptă-te române!” a fost ales Imn naţional al României, fiind consacrat prin Constituţia din 1991, modificată şi completată prin Legea de revizuire nr. 429/2003. Astfel, în forma actuală, Constituţia prevede, prin Articolul 12, că imnul naţional este ”Deşteaptă-te române!”, acesta fiind considerat simbol naţional, alături de drapelul tricolor, stema ţării şi sigiliul.Statuia lui Andrei Mureșanu din Bistrița
Încă din 1932, la Bistrița s-a organizat un Comitet privind colectarea donațiilor în vederea realizării și amplasării unei statui a poetului Andrei Mureșanu.Ceremonia punerii pietrei de temelie a avut loc la 15 septembrie 1935, în prezența autorităților, locuitorilor Urbei și a strănepoților poetului, în Piața Unirii, în fața Bisericii de la Coroana.De abia, trei ani mai târziu, statuia realizată de sculptorul Corneliu Medrea, a fost instalată pe soclu. Ceremonia de dezvelire a avut loc la 27 noiembrie 1938, în prezenta cardinalului (atunci episcop) Iuliu Hossu, a reprezentantului Regelui Carol al II-lea, a oficialităților și a unui numeros public.În vara anului 1940, în urma cedării Ardealului de Nord, datorită Dictatului de la Viena, statuia a fost evacuată la Sibiu, prin eforturile singulare ale capitanului Dudescu-Călărași.Universitatea din Cluj o preia și o instalează în fața Liceului de Fete “Domnița Ileana”.După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, populația Bistriței solicită autoritățiilor să facă demersurile necesare readucerii la Bistrița a statuii.În anul 1946, statuia a fost amplasată în Piața Centrală, în fața primăriei, iar la 1 martie 1947 a fost recepționată întreaga lucrare.
2 Comments
Legat de statuia lui Andrei Muresanu, trebuie stiut ca la 29 noiembrie 1938, în Piaţa Unirii, pe locul de unde in 1918 plecase spre Alba Iulia delegaţia bistriţenilor pentru a vota Unirea cu Ţara, a fost dezvelită statuia de bronz a poetului imnului national, in prezenta a peste 80.000 de bistriţeni, adunaţi pentru a cinsti marele eveniment, personalităţi ale culturii şi artei, urmaşi în linie directă ai poetului. Din pacate, după numai doi ani, în 1940 urmare a dictatului fascist de la Viena, statuia a trebuit să fie mutată la Sibiu, de unde a revenit în anul 1945, fiind aşezată de această dată in Piata Centrala, pe soclul pregatit de autoritatea maghiara pentru statuia lui Miklós Horthy, unde se afla si astazi. Acum in Piata Unirii se afla bustul lui Cuza pe care un primar incult l-a mutat aici in anul 2012 de la IJP, falsificand in mod inconstient istoria locului, desi piata Unirii nu are nici o legatura cu mica unire si nici cu domnitorul A. I. Cuza.
De aceea, ar fi cazul ca macar acum dupa centenarul Marii Uniri din 1 Decembrie, 1918 sa fie corectate ineptiile comise de primarul Cretu, adica bustul lui Cuza, sa fie mutat inapoi la IJP, acolo unde-i este locul, iar in Piata Unirii sa fie dezvelit un monument simbolizand legatura Bistritei cu Marea unire din 1918- Ziua Nationala a Romaniei.
Motto:
„ Înaintea ochilor mei stă ziua-noaptea PLEBEA, poporul cel de rând , de a cărui înaintare in cultură , bunăstare și înflorire materială și spirituală, m-aș bucura din adâncul sufletului și încă în aceeași măsură , în care mă întristez astăzi , văzându-l zăcând în noptaticul întunerec al minții, lipsit de tot feliul de cunoștință , atât în privire sufletească , cât si trupească , prin urmare, expus la râpa pierirei, ce în scurt timp poate să urmeze, el este – după puțin însemnătoarea mea părere – acea parte constitutivă la trupul unei nații, de la a cărei cultură sau orbire , însuflețire sau amorțire, viață sau moarte, atârnă pentru totdeauna apunerea sau rădicarea, înflorirea sau cotropirea întregii nații.”
(ANDREI MURESANU- Gazeta de Transilvania, VIII, 1845)
Andrei Mureșanu a lucrat ca profesor la Brașov și a început să publice poezii și articole în ”Foaie pentru minte, inimă și literatură”, o revistă românească având caracter cultural, apărută ca supliment al ziarului “Gazeta de Transilvania”. Intre acestea se numără poemul intitulat iniţial ,,RĂSUNET” apărut pentru prima dată în ,,Foaie pentru minte, inimă şi literatură” nr. 25 din 21 iunie 1848, după prima parte a Proclamaţiei de la Islaz, în alfabetul chirilic, specific perioadei respective.
Poemul cunoscut ulterior sub numele “Un răsunet”, a devenit ,,Deşteaptă-te române!” îndată ce i s-a găsit o melodie adecvată. Asadar, versurile lui Andrei Mureșanu au fost puse pe melodia anonimă a unui vechi imn religios (Din sânul maicii mele), de catre Gheorghe Ucenescu, un tânăr cântăreţ de mare talent, posesor al unui vast repertoriu de melodii laice şi religioase. Acesta a cântat mai multe cântece de probă printre care şi melodia din priceasna „Din sânul maicii mele” pe versurile din ,,Răsunetul” . Astfel ,,Deşteaptă-te române!” a devenit marșul revoluționarilor români din 1848 din Transilvania, fiind numit de Nicolae Bălcesu ”Marseilleza românilor”. Denumit ulterior ”Deșteaptă-te, române !”, poemul – alcătuit din 11 strofe – a devenit, din 1990, imnul de Stat al României, iar la ocaziile festive se interpretează doar strofele 1, 2, 4 și 11.
Ziua imnului naţional al României a fost instituită în anul 1998, prin Legea nr. 99/1998, care prevede că această zi va fi sărbătorită în fiecare an la 29 iulie, dată la care, în anul 1848, ”Deşteaptă-te române!” a fost cântat pentru prima dată oficial, în Parcul Zăvoi din Râmnicu Vâlcea.
Un răsunet / Deşteaptă-te, române!
de Andrei Mureșanu
1.
Deşteaptă-te, Române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soarte,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani!
2.
Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfători în lupte, un nume de Traian!
Înalţă-ţi lata frunte şi cată-n giur de tine,
Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne,
Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii!
4.
Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,
Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,
”Vieaţă-n libertate ori moarte!” strigă toţi.
Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate
Şi oarba neunire la Milcov şi Carpaţi!
Dar noi, pătrunşi la suflet de sânta libertate,
Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraţi!
O mamă văduvită de la Mihai cel Mare
Pretinde de la fiii-şi azi mână d-ajutori,
Şi blastămă cu lacrămi în ochi pe orişicare,
În astfel de pericul s-ar face vânzători!
De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Când patria sau mama, cu inima duioasă,
Va cere ca să trecem prin sabie şi foc!
Ne-ajunse iataganul barbarei semilune,
A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim;
Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!
Ne-ajunge despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm;
Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,
Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm!
Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri!
Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată
Prin întrigă şi silă, viclene uneltiri!
11.
Preoţi, cu crucea-n frunte, căci oastea e creştină,
Deviza-i libertate şi scopul ei prea-sfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost’ pământ!
(21 iunie, 1848 – În “Foaie pentru minte, Inimă și literatură”)