Scriitorul albanez Ismail Kadare, unul din cei mai mari scriitori europeni, autor al unei opere monumentale sub dictatura comunistă a lui Enver Hogea, a murit luni dimineață, scrie AFP.
Ismail Kadare a murit în urma unui atac de cord, a anunțat oficial spitalul din Tirana. Scriitorul a ajuns la spital „fără semne vitale” și medicii i-au făcut masaj cardiac, fără succes însă. Kadare „a murit în jurul orei 06:40 GMT” (8:40 ora locală), a precizat spitalul, o informație confirmată și de editorul scriitorului, scrie AFP.
Romancier sarcastic care a alternat între grotesc și epic, Ismail Kadare a explorat miturile și istoria țării sale pentru a diseca mecanismele unui rău universal, totalitarismul, scrie AFP.
Albania a trăit zeci de ani sub dictatura lui Enver Hogea, una dintre cele mai represive din lume.
„Infernul comunist, ca orice alt infern, este sufocant”, a declarat scriitorul pentru AFP într-unul dintre ultimele sale interviuri, în octombrie. „Dar în literatură, acest lucru se transformă într-o forță vitală, o forță care te ajută să supraviețuiești, să învingi dictatura cu capul înainte”, a spus el.
Literatura „mi-a dat tot ce am astăzi, a fost sensul vieții mele, mi-a dat curajul de a rezista, fericirea, speranța de a depăși totul”, a explicat el, deja slăbit, de la domiciliul său din Tirana, capitala Albaniei.
O operă vastă
Imensa operă a lui Kadare, care cuprinde aproximativ cincizeci de cărţi – romane, eseuri, povestiri, poezii şi piese de teatru – a fost tradusă în 40 de limbi, scriitorul fiind nominalizat de mai multe ori la premiul Nobel pentru literatură.
Născut la Gjirokastër (ca Hogea), „orașul său de piatră” (1970) din sudul Albaniei, Kadare a publicat primul său roman în 1963, „Generalul armatei moarte”. Subiectul: un ofițer italian merge în Albania pentru a-și exhuma compatrioții uciși în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Dar Kadare a început să scrie încă din copilărie, când a descoperit în biblioteca familiei „Macbeth” de Shakespeare, unul dintre eroii săi alături de Eschil, Cervantes, Dante și Gogol, notează AFP.
La începutul anilor 1960, Kadare a studiat la Institutul Maxime Gorki din Moscova, o pepinieră a realismului sovietic, un gen literar pe care îl detesta pentru că „nu exista mister, nu existau fantome, nimic”.
El povestește despre această ucenicie în „Amurgul zeilor stepei” (1978). Decizia lui Hogea de a rupe legăturile cu URSS-ul lui Nikita Hrușciov l-a adus pe Ismail Kadare înapoi în Albania.
Această ruptură a dat naștere cărții „Marea iarnă” (1973), în care apare Hogea.
Cartea era mai degrabă favorabilă Tiranei, dar cei mai fervenți adoratori ai tiranului au considerat-o insuficient de laudativă și au cerut capul scriitorului „burghez”.
În 1981 a scris „Palatul Viselor”, un roman interzis de regim.
Sub presiunea regimului
Hogea, care se mândrea că este un iubitor de literatură, i-a sărit în ajutor. În memoriile sale, văduva sa, Nexhmije Hogea, povestește cum soțul ei, adesea exasperat, l-a salvat de mai multe ori pe Ismail Kadare, când acesta a fost pentru scurt timp deputat la începutul anilor 1970.
Protejat de faima sa în timp ce alţii erau condamnaţi la muncă silnică sau chiar executaţi, Ismail Kadare a fost criticat pentru statutul său de „disident oficial”.
Însă el a negat întotdeauna orice relaţie specială cu dictatura, pentru care, potrivit unor documente descoperite recent, scriitorul „nu era decât un corb aducător de nenorociri”.
S-a întors la Tirana în 2001, unde a continuat să scrie romane de succes.
Ismail Kadare, mai notează AFP, se considera un scriitor care „încerca să scrie o literatură normală într-o țară anormală”.
Kadare a continuat să scrie până spre sfârșitul vieții. „Notez idei, scriu mici povestiri, am proiecte“, declara el în octombrie pentru AFP cu o voce obosită.
