Bile ALBE
– Calificarea în finala Cupei EHF, adică a doua ca valoare după Liga Campionilor, a fost cea mai mare performanță din toate timpurile pentru un sport de echipă din județ
– Parcursul echipei a fost impecabil până la finală, Gloria fiind singura echipă neînvinsă din această competiție
– Capitalul de imagine câștigat cu această ocazie a fost imens și extrem de valoros pentru județul Bistrița Năsăud și pentru Municipiul Bistrița. Milioane de oameni din întreaga lume, iubitori de handbal, majoritatea dintre ei fără să fi auzit vreodată de Bistrița, au aflat acum de noi.
– Meciul cu Brăila din semifinale a fost unul dintre cele mai bune meciuri jucate vreodată de o echipă bistrițeană. Efort, inspirație, tactică, tehnică, implicare, atmosferă, toate au fost la un nivel maxim în Europa, nu doar pe aici, pe acasă.
– Atmosfera pe care au creat-o cei peste 500 de bistrițeni în cele două jocuri de la Graz, dar și în afara sălii, e unică în istoria sportului nostru. Niciodată vreo altă echipă sau vreun sportiv din BN n-a reușit să adune și să implice emoțional extrem de puternic atâția bistrițeni, mai ales la un eveniment disputat în deplasare, la aproape 1000 de kilometri distanță.
– Nimeni n-a fost adus acolo cu japca, cum încearcă să sugereze câțiva prostovani. Și nimeni n-a jucat teatru, toată lumea a trecut prin niște trăiri de care n-a mai avut parte.
– Felul supercivilizat în care s-au comportat românii atât în sală cât și în afara ei a fost remarcabil. Ai noștri au susținut Brăila în finala mică, au fraternizat cu norvegienii în semifinala cu Nantes și au încurajat echipa exemplar. Deși s-au băut tone de bere, atât în sală, cât și în afara ei, bistrițenii s-a purtat impecabil în ambele zile.
Bile NEGRE
– Momentele nereușite sunt legate doar de finală. Care n-a mai fost la nivelul așteptărilor. Echipa a fost obosită, arbitrajul ne-a iritat, antrenorul și jucătoarele n-au gestionat bine situațiile psihologice.
– Fetele nu merită bile negre și n-o să le dau individual. Însă unele nu s-au ridicat la miza meciului. Au pierdut mingi ușoare, nu s-au concentrat suficient în multe momente, au greșit copilărește în situații delicate. Poate cu excepția Soniei Seraficeanu, aveam așteptări mai mari de la toate jucătoarele lui Pera. Adrenalina mare, dorința, efortul, adversarul puternic, cartonașele roșii au contribuit la jocul slab al echipei.
– Florentin Pera a gestionat excelent acest final four, cu excepția unui singur moment. Acela în care a introdus-o pe Nosek, cu 3-4 minute înainte de final, când scorul era egal și meciul pe muchie de cuțit. Poloneza nu e refăcută după două accidentări grave, a stat pe bancă 55 de minute și n-avea cum să intre bine în meci. A ratat două mingi esențiale, de unde jocul s-a rupt definitiv
– Arbitrele din Turcia, sub nivelul competiției, au greșit grav la o fază din finalul primei părți, când n-au dat nimic la un atac decisiv asupra Cristinei Laslo. Fluierașele au arătat Bistriței două roșii până atunci, unul (la Niombla) discutabil, ambele cu ajutorul VAR-ului. Însă la faza cu Laslo nici măcar n-au consultat sistemul video.
– O bilă neagră, mare cât casa, merită Federația Română de handbal, care a avut două echipe în final four și a trimis la susținere un singur secretar, inodor și incolor, pierdut prin sală. România a arătat astfel că nu contează și că n-o interesează să conteze la nivel european. Al nostru, n-a fost nici măcar la dineul oficial de după meci, organizat de EHF, cu mulți oameni importanți din acest sport.
– Interesul austriecilor pentru această competiție a fost mic. Puțini spectatori, puțină mediatizare spre deloc în tot orașul.
Una peste alta, am avut parte de un eveniment rar în viața socială a județului, a orașului în cele din urmă.
Iar reprezentanții Primăriei merită și ei o bilă neagră. Pentru că nu susțin DELOC, nici măcar simbolic această echipă și nu înțeleg că județul Bistrița- Năsăud include și municipiul Bistrița. N-ar fi trebuit să lipsească de la un astfel de eveniment cu atâta impact asupra orașului pe care îl conduc.
Cu niciun buget posibil sau imposibil n-ar fi reușit vreodată să creeze o imagină mai puternică și mai favorabilă Bistriței.
Ura asta politică e ordinară și contraproductivă!
La Graz s-a strigat, ca nicăieri, ”Bis-tri-ța, Bis-tri-ța”, nu PSD, nu PNL, nu CJ.
Fiindcă sportul ne unește, nu ne dezbină!
