După ani și ani, am revenit în Rombat, fabrica copilăriei mele, fabrica unde au lucrat părinții mei. Am pășit pe poartă cu emoție și cu surprindere am constatat că Felician – șoferul directorului, era tot acolo la datorie. M-a îmbrățișat. Am început să urc scările, am trecut pe lângă cantină și în gând l-am salutat pe nenea Onișor care era șeful cantinei și întotdeauna avea ceva pregătit pentru mine. Am ajuns la secretariat. Nu, nu mai era tanti Elena, dar, am fost primit cu același zâmbet cald de o tânără. Nu am mai recunoscut nimic, nici chiar biroul tatălui meu, care a fost primul director financiar al fabricii sau biroul de la contabilitate unde era mama mea. Totul era schimbat, totul era modern, așa cum trebuie să fie într-o fabrică a zilelor noastre. Acum la conducere este o echipă tânără, dinamică și ambițioasă, coordonată de Alin Ioaneș și secondată de Marius Timiș. În timp ce vorbeam, în ochii minții i-am văzut pe cei care pe vremuri au pus umărul la ridicarea și dezvoltarea acestei fabrici, pe Inginerul șef Chiș-primul conducător al acesteia, pe cei care i-au urmat înaintea lui Alin, Vasile Dragomir și Ioan Repede, pe toți ceilalți pe care mi i-am putut aminti după atâția și atâția ani: Sandu Bălan, Gabi Mureșan, Vasile Nagy, Alexa Ciolpan, Vasile Cărbunaru, Elena Bogdan, Ioan Georgiu, Sandu Ardelean și mulți alții. Cu toții au contribuit la ceea ce este Rombatul azi și îi felicit pe toți, chiar dacă o parte din ei nu mai sunt printre noi.
Urmează Săptămâna mare, pentru mine, o săptămână de liniște.
Sărbători binecuvântate!
