Casa Colecțiilor și a Documentelor de Patrimoniu a găzduit luni seara un eveniment-evocare a celui care a fost scriitorul Lucian Valea și a activității sale artistice. Evenimentul a cuprins și lansarea volumelor: Mătănii pentru fata ardeleană” (ediție anastatică), „Lucian Valea 100” (Editura „Galaxia Gutenberg”) și recital: Florin Săsărman. Invitați: Oana și Mădălina Valea, Editorul și scriitorul Mircea Petean – Editura „Limes” și Editorul Silviu Hodiș – Editura „Galaxia Gutenberg”. Amfitrioni: Ioan Pintea, Mircea Măluț (Marcel Seserman).
Au mai vorbit despre Lucian Valea, pe numele său adevărat Alexandru Astaloși, scriitorii Cornel Cotuțiu, Victor Știr și Olimpiu Nușfelean.
Lucian Valea s-a născut la 4 martie 1924 în familia unor învățători din localitatea Șanț, județul Bistrița-Năsăud. Urmează școala primară la Sângeorz Băi, iar liceul la Bistrița, Cluj și Brașov, unde își trece și bacalaureatul. Pseudonimul de Lucian Valea și-l oficiază în anul 1957. În anul 1939 are loc debutul literar în ziarul „Tribuna” cu un poem dedicat poetului Ion Moldoveanu. În anul 1941 îi apare placheta de versuri „Mătănii pentru fata ardeleană”. Lucrează mai multă vreme ca redactor la diferite reviste din Transilvania și ca profesor la Năsăud. În anul 1943 se înscrie la Facultatea de Drept din București, dar este încorporat și trimis la Școala de Ofițeri de Rezervă din Câmpulung. Între anii 1945-1949 urmează Facultatea de Litere și Filosofie. În anul 1950 este arestat pe motive politice și condamnat la muncă silnică pe viață, dar execută numai 5 ani pe șantierul-penitenciar Onești Baraj. După eliberare, lucrează ca muncitor necalificat, metodist, profesor necalificat la Timișoara, lector universitar la Bacău, profesor la Darabani, muzeograf la Muzeul Regional Suceava.
Debutează la “Tribuna” din Cluj
Redactor la Gazeta Transilvaniei ( 1942-1944). Împreună cu Gherghinescu Vania înfiinţează la Braşov revista Claviaturi, un caiet de poezie unde scriu nume importante ale literaturii române, între care Lucian Blaga şi Tudor Arghezi.
Odată cu schimbarea regimului politic, Lucian Valea are de suferit. Este trimis în temniţele politice ale vremii, făcând şi 4 ani de canal. Eliberat din închisoare, începe o viaţă de pribeag prin România, suportând nemeritat consecinţele unei false vinovăţii. Vreme de 10-15 ani colaborează sporadic la ziare şi reviste obscure, fiindu-i interzise apariţiile la revistele şi editurile importante.
La Darabani locuieşte între 1964 şi 1969, fiind exilat politic de regimul comunist. În acest timp reuşeşte să creeze aici o atmosferă culturală şi, mai ales, literară, nemaiîntâlnite până atunci. Influenţa sa binefăcătoare se simte şi în învăţământ, punând cu adevărat în practică ideea de cultură generală autentică.
În jurul său se adună mulţi tineri cu veleităţi literare, care, împreună cu mentorul lor, scot revista culturală Hyperion (1968), distincă cu locul 3 în ţară la concursul revistelor şcolare de profil. Despre Hyperion scriu publicaţii importante (România literară, Revista Argeş etc.) şi oameni de cultură cunoscuţi (Alexandru Husar, Şt. Augustin Doinaş etc.). În revistă publică tinere condeie locale care, mai târziu, vor deveni membri ai Uniunii Scriitorilor (Dumitru Ţiganiuc, Corneliu Popel, Victor Teişanu, Valeriu Imbir, Anca Cârligeanu etc.).
Volume publicate:
Mătănii pentru fata ardeleană (1941)
Întoarcerea lângă pământ (1942)
Întoarcerea lui Don Quijote (1972)
Vocile (1975)
Oameni pe care i-am iubit (1977)
Singurătate în Itacha (1978)
Groapa cu lei (1979)
Coşbuc în căutarea universului liric (1980)
Un lungan cu-n geamantan (1981)
Autoportret în timp (1983)
Pe urmele lui Coşbuc (1986)
Generaţia amânată (postum, 2002)
