În mai 1962, un agent al Direcţiei de Informaţii Externe, botezat cu numele de cod Alexandru, s-a întâlnit cu un misterios avocat neamţ în Bucureşti şi au negociat „vânzarea” primei familii de saşi din România către statul german. Pentru 30.000 de mărci (7500 de dolari), familia Hann a părăsit România. Aşa a început operaţiunea Recuperarea 1.
Este vorba de una dintre cele mai secrete operatiuni ale securitatii ceausiste a fost vanzarea sasilor catre Republica Federala Germania, operatiune initiata de guvernul de la Bonn, care isi propusese sa extinda piata locurilor de munca cu cetateni din estul Europei, vorbitori de limba germana. Sasii din Romania aveau si avantajul rudelor din Germania, deci se puteau integra foarte usor. Astfel, incepand cu 1962, au parasit Romania peste 230.000 de sasi si svabi, care au fost cumparati cu valuta forte.
CE SE ȘTIE?
În perioada comunistă, statul german a plătit zeci de milioane de mărci pentru ca saşii din Transilvania să primească vizele cu care puteau ieşi din România comunistă. Între 250.000 şi 400.000 de saşi ar fi beneficiat de vizele contracost plătite de statul german. Cât a câştigat Securitatea în total din acestă afacere este greu de estimat. În 2011, un grup de cercetători CNSAS a publicat o arhivă extinsă cu documente care probează că „vânzarea” saşilor era o operaţiunea controlată de Securitate şi de DIE.
CNSAS a anunţat că a primit şi a realizat o analiza primară a arhivei Fondului Operaţiuni Valutare Speciale – Dunărea, care conţine operaţiunile financiare cu valută ale fostei Securităţii din anii ’50 până în ’89.
Operaţiunile cu valută ale fostei Securităţii au început cu vânzarea saşilor şi a evreilor, a dezvăluit Laura Stancu, director al Direcţiei Arhivă Centrală CNSAS. „Activitatea de aport valutar special a început prin permisiunea de eliberare de vize pentru anumiţi cetăţeni de origine germană sau evreiască. Aceste informaţii sunt în partea de început a arhivei, recent descretizată. Constatăm că au fost acţiuni diferite – operaţiunile Recuperarea 1, care a cuprins etnicii germani, Recuperarea 2, privind etnicii israelieni şi Recuperarea 3 care a cuprins toate categoriile de persoane”, a precizat Laura Stancu.
Reprezentantul CNSAS a declarat că, din punct de vedere cronologic, primele operaţiuni de acest gen au început cu etnicii evrei. În schimb, în privinţa comercializării saşilor, Laura Stancu a explicat că vizele de plecare erau vândute în funcţie de calificarea persoanei şi că existau patru categorii.
”Documentele de acum ne arată că au existat categoriile A, B, C si D. Prima categorie erau oamenii cu studii superioare, medici, ingineri, profesori, categoria B o reprezentau studenţii, C erau muncitorii şi D cei fără ocupaţie sau elevii. Preţurile la nivelul anilor `70 variază între 500 şi 3000 de dolari pentru categoria A”, a declarat Laura Stancu. La nivelul anilor `70 un ”titrat” valora 11.000 de mărci. ”Un titrat însemna un medic sau un inginer”, a explicat Laura Stancu pentru Gândul Live.
Etnicii germani erau obligaţi să îşi ”doneze” proprietăţile statului român. În plus, după 1982 Germania era obligată să plătească României şi cheltuielile cu şcolarizarea. ”În 1982 se dă publicităţii decretul 402 care este o cheiţă în această acţiune. Prin acest decret se prevede că statul în care emigrau trebuia să plătească statului român cheltuielile cu şcolarizarea şi, totodată, erau obligaţi să lase statului bunurile pe care le deţineau. Toate sumele acestea intră în preţul lor ulterior. Astfel că preţurile lor încep să crească în funcţie de această legislaţie.”
Istoricul Florian Banu, in lucrarea: „Actiunea Recuperarea. Securitatea si emigrarea germanilor din Romania (1962-1989)”documenteaza implicarea masiva a unor ofiteri de securitate in eliberarea vizelor de iesire definitiva din tara a etnicilor germani, contra valuta, platite prin intermediul serviciilor secrete vest-germane.
Nici județul Bistrița-Năsăud nu a făcut excepție, de aici plecând un număr foarte mare de familii de sași sau mixte, atât din municipiul Bistrița dar și din Teaca, Lechința sau Livezile.
Pana in 1969, guvernul federal a platit 6000 de marci pentru fiecare etnic german repatriat, iar dupa aceasta perioada negocierile au impus „compensarea plecarii germanilor din Romania si prin alte mijloace decat cele strict financiare„. Este vorba despre conexiuni intre firme vest-germane si Combinatul Siderurgic de la Galati, care sa introduca in Romania un procedeu nou de obtinere a fontei.
Conform datelor aflate in Arhivele Securitatii, sumele primite de RFG pentru persoanele care emigreaza dupa 15 martie 1970 erau fie urmatoarele:
un titrat – 11.000 de marci vest-germane (aproximativ 3.000 de dolari)
un student – 5.500 de marci vest-germane (aproximativ 1.506 de dolari)
un tehnician – 2.900 de marci vest-germane (aproximativ 792 de dolari)
fara pregatire – 1.800 de marci vest-germane (aproximativ 490 de dolari)
Istoricul Florian Banu sustine: „Initiativa a venit din exterior. Banii nu intrau in conturi personale, nici ale lui Gheorghiu Dej, nici ale lui Nicolae Ceausescu, ci intrau in conturi ale statului roman si erau folosite pentru necesitatile economiei, in prima etapa, si ulterior pentru plata datoriei externe.
Incepand cu cu anii ’60, RFG a cunoscut un boom economic si avea nevoie de forta de munca masiva. Este exact perioada cand au venit foarte multi turci in Germania si evident ca era preferabil sa aduci tot niste germani, care, datorita mostenirii culturale comune, a cunostintelor de limba, a rudelor pe care le aveau, se puteau integra mult mai usor in societatea germana.
In discutiile cu RFG, „Romania era intr-o pozitie favorizata, pentru ca noi eram cei care aveam atuurile. Germania era in pozitia de solicitant”, sustine Florian Banu.„Negocierile nu au fost oficiale, ambele state au refuzat sa se angajeze oficial, de asta a existat acest canal secret, gestionat de serviciile secrete. Ambele parti au preferat acoperirea cu niste avocati„.
In primul deceniu, avocatul Ewald Garlepp a fost cel care a gestionat aceasta situatie. Din 1970 acesta a fost inlocuit cu un alt avocat, Heinz-Gunther Husch, alias „Eduard” care a preluat acest canal pana in 1989. Interlocutorii sai, din partea romana apartineau UM 0107/AVS (Aport Valutar Special), o structură a Securitatii care coordona toate operatiunile de comerț exterior, avand un regim independent si pe deplin conspirat, chiar în interiorul spionajului romanesc.
Incepand cu anul 1985, seful acestei structuri a fost maiorul Constantin Anghelache,alias „Gelu Eftime” fostul președinte al clubului „Dinamo București” si unchiul fraților Robert și Ionut Negoita. Anghelache era cel care colecta si centraliza sumele primite de statul roman dupa negocierile cu „Eduard”.
Dupa 1989, fostul sef al Compartimentului Aport Valutar Special (AVS) al Securitatii lui Ceausescu, Constantin Anghelache, alias „Eftimie Gelu”, a devenit om de afaceri, administrator de presa, asociat al lui Mircea Lucescu si presedinte executiv al FC Dinamo Bucuresti. Potrivit datelor de la Registrul Comertului, Constantin Anghelache a fost administrator al firmei 11 Plus SA, cu activitate in editarea de ziare si reviste. Firma, care fusese infiintata in anul 1994, a fost lichidata intre timp. Societatea avea ca actionar majoritar (57%) firma Romania Azi SA, fostul Trust de Presa Azi, al statului roman. Pe langa calitatea sa de administrator, Constantin Anghelache era si actionar la firma 11 Plus SA. Printre actionarii 11 Plus SA a fost si ex-deputat PD Adrian Vilau, declarat de justitie, in anul 2009, drept colaborator al Securitatii ceausiste. Alti actionar al firmei 11 Plus SA au fost secretarul de stat din Ministerul Afacerilor Interne, Bogdan Tohaneanu si Octavian Stireanu, fost consilier prezidential al lui Ion Iliescu si director al ziarului Azi.
Constantin Anghelache figureaza si ca administrator si actionar al firmei Auto Grup General SA. In firma, Anghelache este actionar prin intermediul societatii Merpan SA. Aceasta din urma societate- din care Anghelache detine 33% – are 97% din actiunile Auto Grup General SA. In plus, Anghelache mai detine si direct 1,39% din Auto Grup General, firma care se ocupa cu intretinerea si repararea autovehiculelor.
In Merpan SA, asociati sunt si antrenorii Mircea Lucescu (29%) si fiul lui,Razvan Lucescu (3,1%). Aceasta firma se ocupa cu fabricarea produselor de morarit. Mircea Lucescu mai are 15%, iar Constantin Anghelache, 31% din firma Mercator SRL, care se ocupa tot cu „intermedieri in comertul cu produse diverse”.
Din 3 aprilie 2013, Constantin Anghelache, ocupa functia presedinte executiv al FC Dinamo, la care este actionar si nepotul sau Ionut Negoita.
Anghelache s-a nascut la 13 februarie 1946, la Drajna de Jos, jud. Prahova. A facut Facultatea de Cibernetica Economica, la ASE Bucuresti, si Facultatea de Drept. In perioada septembrie 1973-iulie 1975, a urmat Cursul Directiei de Informatii Externe a Securitatii comuniste si a absolvit un curs de limba engleza.La 1 martie 1973, „a fost chemat in activitate pentru UM 0626 Bucuresti„, potrivit datelor obtinute de cercetatorii CNSAS din documentele Serviciului de Informatii Externe. Dupa absolivrea cursului DIE, Anghelache a revenit la unitate, fiind incadrat ca ofiter II (1 august 1975), ofiter I (1 ianuarie 1977), ofiter principal (1 ianuarie 1983) si ofiter specialist (16 august 1984).
In perioada 24 decembrie 1977-24 iulie 1983, Constantin Anghelache, alias „Eftimie Gelu”, a lucrat in exterior, la Londra, sub acoperirea de secretar II al Ministerului roman de Externe, mai releva datele stranse de cercetatori.
In 1 martie 1973 a obtinut gradul de locotenent-major, urcand treptat in ierarhia militara, pana la locotenent-colonel, grad luat chiar pe 22 decembrie 1989. La 26 decembrie 1989, dupa caderea regimului Ceausescu, Constantin Anghelache a fost trecut la Ministerul Apararii Nationale, prin reorganizarea CIE, se mai arata in fisa sa de cadre, asa cum a fost prezentata de cercetatorii CNSAS in „Actiunea Recuperarea. Securitatea si emigrarea germanilor din Romania (1962-1989)”
http://codulluioreste.ro/cea-mai-rusinoasa-afacere-a-securitatii-comuniste-unchiul-fratilor-negoita-a-fost-seful-um-0107avs-si-a-negociat-direct-vanzarea-sasilor-si-svabilor-catre-rfg-contra-valuta-forte/
