Pro Politica continua serialul sintezelor și analizelor care încearcă să contureze contextul politic, social și militar în care se vor desfășura alegerile din România. Știm că vom avea de făcut față la 5 rânduri de alegeri: euro, locale, parlamentare și două tururi de prezedințiale. Unele surse politice indică o comasare a localelor cu primul tur de alegeri prezidențiale la finele lunii spetembrie, dar mai e ceva timp până acolo.
Ceea ce e sigur: datele alegerilor europarlamentare : între 6 și 9 iunie, date la care peste 400 de milioane de cetățeni ar urma să voteze la alegerile pentru Parlamentul European. Tot anul viitor, o miză importantă o va avea scrutinul din Statele Unite, unde va fi ales un nou președinte, precum și cele India și Indonezia, Rusia sau Iran.
În cele ce urmează vom vedea care sunt cheile principale sub care se desfășoară viitoarele alegeri europene din România. Nu e vorba nici de ”profeții” ci doar de niște scenarii ce pot deveni realitate în contextual actual.
Alegerile pentru Parlamentul European, din 6-9 iunie– Rezultatul lor va duce la creșterea semnificativă a partidelor de dreapta anti-imigrație. Tema anti-migrație va deveni dominantă în politica europeană în 2024 și în anii viitori, inclusiv în alegerile naționale care vor avea loc, de exemplu în Austria și Belgia. Și alte state membre ale UE (Olanda, Germania, Franța, Italia, Suedia), pe lângă cele deja cunoscute ca ostile migrației din zone non-UE (Ungaria, Slovacia), își vor schimba abordările politice și sociale generoase din domeniul migrației, în favoarea unor abordări mai conservatoare și mai restrictive. Partidele pro-UE din Parlamentul European vor reuși cu greu să formeze o nouă majoritate pro-europeană, iar negocierile dintre PPE, PSE, Renew Europe și Verzi vor fi lungi și dificile, de-a lungul întregii veri. Am putea asista la o premieră în istoria UE – o majoritate parlamentară asigurată de 4 grupuri parlamentare, ceea ce va complica negocierea noii formule de conducere a UE. Grupul ECR, naționalist-conservator de dreapta, va avea un câștig substanțial la alegerile europene din 6-9 iunie și, situându-se „pe podium”, în primele trei grupuri politice, va încerca să devină parte a noii majorități parlamentare. Nu putem exclude apariția unor voci din zona PPE care să propună cooptarea ECR în noua majoritate din Parlamentul European.
De asemenea, nu putem trece cu vederea faptul că tot în 2024 vor avea loc alegeri generale în Marea Britanie, Austria și Belgia. Astfel, alegerile generale din Marea Britanie vor conduce cel mai probabil la un guvern format de laburiști, care au în prezent un avans mare față de conservatori, greu de recuperat până la vară sau toamnă, când vor fi convocate alegerile. Nu este sigur dacă Partidul Laburist va obține majoritatea absolută sau va avea nevoie de o coaliție cu Liberal-democrații sau Verzii. Scăderea puterii de cumpărare a britanicilor, pe fondul scumpirilor la energie, servicii și bunuri, și scăderea nivelului de viață post-Brexit vor fi „decontate” electoral de Partidul Conservator. Tot odată, în alegerile din Austria și Belgia, pe locul I ar putea ieși partidele de dreapta naționaliste, radicale și anti-migrație, respectiv Partidul Libertății din Austria (30%) și Vlaams Belang (Interesul Flamand, 25%). Pe lângă chestiunea politicii anti-migrație și a relaționării dificile a celor două partide cu UE, în cazul Belgiei se va pune suplimentar și problema dificilă a formării unei coaliții majoritare și chiar a viitorului statului belgian.
UCRAINA. Deși, pentru 2024, aici erau programate prezidențiale din Ucraina în primăvară, legislația interzice organizarea scrutinului în condițiile legii marțiale. Președintele Volodimir Zelenski a declarat că organizarea de alegeri pe timp de război ar fi “complet iresponsabilă”. În acest caz, se vor redefini obiectivele victoriei Ucrainei, de la „eliberarea completă a teritoriilor ocupate” de armata rusă invadatoare la rezistența în fața agresiunii ruse, oprirea înaintării trupelor de ocupație și construirea unei țări europene libere și democratice, cu garanții de securitate și perspective de integrare în lumea occidentală, independentă de Rusia (chiar dacă mai mică teritorial decât Ucraina post-sovietică din 1991), o țară aflată în relații de colaborare strânsă cu UE, SUA și NATO.
RUSIA – Rușii își vor alege următorul președinte pe 17 martie. În condițiile în care presa independentă este reprimată, iar criticii sunt trimiși la închisoare sau în exil, președintele Vladimir Putin ar putea beneficia de încă un mandat. În contextual militar, Rusia își va redefini obiectivele victoriei, de la ocuparea și anihilarea completă a Ucrainei („denazificarea, demilitarizarea, dezoccidentalizarea”), cu schimbarea regimului pro-occidental de la Kiev și a direcției strategice a țării, dinspre Vest spre „lumea rusă” (obiectivul inițial al invaziei, pe 24 februarie 2022), la obiectivul mult mai modest de păstrare de facto a teritoriilor anexate prin așa-zisele „referendumuri” din septembrie 2022 (Lugansk, Donețk, Zaporojie, Herson), respectiv 2014 (Crimeea), reprezentând în total circa 20% din teritoriul Ucrainei.
Desigur, nu putem trece peste alegerile prezidențiale și legislative din SUA din 5 noiembrie. Ele vor fi câștigate cu cea mai mare probabilitate de republicani, atât la nivel prezidențial cât și al Congresului. În pofida unor rezultate macro-economice foarte bune în ultimii ani, rata de aprobare a președintelui Biden, de 40%, este sub nivelul cea a ultimilor doi președinți ai SUA (Obama, care a fost reales, și chiar Trump, care a pierdut), după primii trei ani ai primului mandat, iar condiția fizică a actualului președinte naște îndoieli privind capacitatea sa de a face față unui nou mandat. Greu de crezut că susținerea pentru Joe Biden mai poate crește în 2024. Deocamdată nu știm care va fi facțiunea dominantă din Partidul Republican (radicală sau centristă) care se va impune în alegerile primare, șansele facțiunii trumpiste (MAGA) depinzând în mare parte de mersul proceselor penale în care este acuzat Donald Trump și de deciziile finale ale Curții Supreme de Justiție. Dacă nu este blocat de justiție, Donald Trump va avea șanse reale să revină la Casa Albă. Fiind vorba de alegeri pe 5 noiembrie, cu mandate care încep în ianuarie 2025, nu putem vorbi de schimbări majore în politica SUA în 2024.
După cum arată războaiele din Europa de Est și Orientul Mijlociu, lumea se află într-un punct de inflexiune în geopolitică.
Înclinarea către autoritarism și fracturarea de mult prezisă a hegemoniei occidentale au început să se materializeze. Axele geopolitice ale puterii se realiniază vag, cu SUA și UE pe de o parte și o axă anti-americană formată din China, Iran, Rusia și Coreea de Nord, pe de altă parte. Acest lucru duce la acțiuni mai îndrăznețe, mai puțin previzibile și la un mediu global mai periculos și mai incert. Această schimbare ar putea fi exacerbată de postura țărilor nealiniate și de ascensiunea blocurilor competitive, precum BRICS.
Disputele teritoriale sunt în creștere. Acapararea fulger de către Azerbaidjan a regiunii îndelung disputate Nagorno-Karabakh este doar un exemplu. India și China continuă să lupte și să militarizeze cea mai lungă graniță disputată din lume, care le separă. Puterile mai mici pot profita de dezbinarea occidentală.
În același timp, utilizarea sporită a puterii de veto a Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite inspiră puțină încredere în capacitatea instituțiilor supranaționale de a descuraja sau de a răspunde celui mai mare conflict de la cel de-al Doilea Război Mondial. Toată instabilitatea poate crește riscul ca alte țări să acționeze – mai ales cu atenția lumii axată pe Orientul Mijlociu și, într-o măsură mai mică, pe Ucraina.
Corolar 1 : Cele două războaie din vecinătățile UE, în est (cel provocat de atacul Rusiei asupra Ucrainei) și în sud (cel provocat de atacul palestinienilor de la Hamas asupra Israel), vor cunoaște evoluții militare importante, decisive, și vor genera, spre finalul anului, condiții politico-diplomatice extrem de complicate, cu certitudine mult diferite și mai dificil de gestionat decât cele care existau înaintea războaielor. Acestor condiții, create de factorul militar și de securitate, li se vor adăuga condițiile create de factorul electoral, reprezentat de numeroasele alegeri prezidențiale și parlamentare care vor avea loc anul acesta în Europa, America de Nord și Asia.
Este o iluzie să credem că ne mai putem întoarce la ce a fost înaintea celor două agresiuni, din 24 februarie 2022 și 7 octombrie 2023. Contextul rezultat va fi complet diferit. Deopotrivă democrațiile occidentale (SUA, UE, Marea Britanie) și dictaturile orientale revizioniste (Rusia, China, Iran, Coreea de Nord) vor fi puse în fața unor situații noi, cu presiuni interne și externe sporite, care vor amplifica în mare măsură criza sistemului relațiilor internaționale și sentimentul că ne apropiem de momentul marii confruntări pentru supremație globală.
