BISTRIȚA 1919-1920: Bistrițenii au petrecut Sărbătorile de iarnă alături de familia regală: Ferdinand Întregitorul, Regina Maria și prințul Carol al II-lea

Istoria locală e plină de surprize mai mult sau mai puțin plăcute, una dintre cele plăcute și inedită din punctul de vedere al unui istoric, fie el și amator, este prezența familiei regale a României la Bistrița. Acest lucru s-a întâmplat la finele Primului Război Mondial, după ce Transilvani, deci și Bistrița se vor unifica cu Regatul României, alături de Bucovina și Basarabia.

CONTEXT: Așadar, în iarna de după Unirea cea marea din decembrie 1918, în iarna lui 1919-1920, la Bistrița, prințul Carol, viitorul rege Carol al II-lea, era ”surghiunit”, pedepsit dacă vreți, consecință a legăturii sale cu Zizi Lambrino, o tânără încîntătoare, ”de familie bună” așa cum scriu gazetele vremii, fiica unui ofițer, o demoazelă cizelată.  Povestea este una mult mai lungă și mai complicată, dat fiind contextul politic și militar de după Unire, doar că noi ne vom rezuma în a spune că, pentru a pune capăt legăturii lui Carol cu Lambrino, Ferdinand și Maria vor decide în 1918, surghiunirea lui Carol la mănăstirea Horaița, lângă Bicaz (Neamț), Carol fiind și la comanda Regimentului I Cavalerie de Munte. În cele din urmă, prințul Carol și regimental său ajung la Bistrița, comandantul direct al Regimentului fiind la Cluj, la generalul Nicolae Petala.

Povestea Crăciunului Regal la Bistrița o aflăm din volumul ”Românii din Bistrița” (1) scris de dr. Mircea Gelu Buta și Adrian Onofreiu în capitolul ”Prințul Carol II la Bistrița”

”Odată stabiliți în Bistrița, în preajma Crăciunului (1919) a sosit profesorul Gheorghe  Mugur, care a fost mentorul principelui Carol, încă de pe vremea adolescentei acestuia (în Asociația Cercetașilor). La masa de seară de la popotă, unde întâmplător au fost invitate și soțiile ofițerilor, după desert, a luat cuvântul părintele Vasilescu, confesorul regimentului, dar dupa câteva fraze patetice, principele Carol i-a spus, mai în glumș mai in serios:”Stai jos părinte, vorbești năzbâtii !”

După un timp, s-a ridicat profesorul Mugur care a zis următoarele: “Alteță regală, ti-am fost îndrumător, îți cunosc toate cutele sufletului și comoara de înalte si distinse calităti cu care te-a inzestrat Atotputernicul Dumnezeu. Trecutul strămoșilor, moșilor și părinților Tăi a fost plin de glorie. Împrejurul Tau se găsesc astăzi ofițeri cu însemnele celor mai glorioase fapte de arme săvârșite pe câmpurile de bătalie, priveste-i ! Toți asteapta să te vadă rege, împarat. Întreg poporul Romaniei Mari, făurită de gloriosul tău părinte, priveste spre Tine cu mari nadejdi. Unchiul și matusa Ta, Regele Carol I si Regina Elisabeta, se odihnesc astăzi in lacasul de veci, Manastirea Curtea de Arges, unde la timpul sorocit de Atotputernicul, se vor odihni toti urmașii regali. Acest lăcaș sfânt, ce a fost durat de mesterul Manole, care si-a zidit iubita in meterezul acestuia si numai astfel a putut da neamului sau acest templu frumos de inchinaciune crestineasca. Ziditorul lumii, Atotputernicului Dumnezeu ii poruncise aceasta. Zideste-o si tu. Alteta regala, parintii Tai o cer, poporul intreg o cere”. După un scurt timp de tăcere, Principele Carol se ridică, soarbe din paharul de sampanie, îl aruncă in tavan și apoi spune: “Hai, Mugur, mergem!”

A doua zi dimineata, cu primul tren, profesorul Mugur, radios, plin de fericire, cu patalamaua în buzunar, pleca la Bucuresti. Moștenitorul tronului a rupt orice legatura cu Zizi Lambrino si astfel aceasta acuta si trista poveste a luat sfarsit.Vestea dusă la București de către profesorul Mugur a fost primita cu multa bucurie de catre capul familiei regale, Regele Ferdinand, care a și transmis vestea ca”întreaga familie regală va veni aici, la Bistrita-Năsăud, leaganul marelui George Cosbuc, pentru a prăznui sărbatorile Nașterii Domnului in mijlocul vanatorilor de munte.

S-au facut pregătiri pentru primirea înaltilor oaspeti regali.

În ajunul Crăciunului, cu un splendid tren regal, au sosit la Bistrita, Regele Ferdinand, Regina Maria, principesa Elisabeta, Marioara, Ileana si principele Nicolae. Au fost îmbrătisări afesctuoase și duioase, cu lacrimi de bucurie. Toti privitorii au asistat cu emotie si bucurie la aceasta afectuoasa manifestare de împacare, “intoarcerea fiului ratacit”.

Astfel, pe un imens brad din curtea popotei, Regina Maria a inșirat multe si frumoase daruri. Era pomul de Craciun al vanatorilor de munte din Bistrita. Regina Maria si ceilalti membri ai familiei regale au împărtit personal, ofiterilor, subofiterilor si ostasilor darurile de Craciun. În Ajun, corul militarilor a plecat la colindat, luand la rand autoritatile civile si militare cu :”Buna dimineata la Mos Ajun”, “O ce noapte minunata”, “Florile dalbe”, etc. Prefectul județului, bătrânul  avocat Gavril Tripon, latinist din cap în tălpi, privind de la fereastra și văzând între coristi pe principele Carol, a iesit în ogradă si, coplesit de emoție si lacrimi, a spus:”Alteță Regala, bunul si milostivul Dumezeu mi-a harazit mie, acuma, la adanci bătrânete sa fiu colindat în Ajunul Nașterii Mântuitorului de catre un fiu de împărat, Împăratul României Mari. Vă multumesc, Alteță Regală, si dumneavoastră, domnilor ofiteri, pot merge acum fericit în împaratia cerurilor.”

De la casa prerfectului Tripon, grupul de colindători s-a îndreptat spre trenul regal. De la ferestrele trenului, întreaga familie regală a primit cu bucurie colindele ofițerilor. La întoarcerea spre oras, colindatorii s-au despartit de Principele Carol, lasandu-l sa mearga acasa, dar nu pentru mult timp, deoarece colindatorii s-au dus la domiciliul acetuia si au inceput sa-l colinde. Cu toata avaritie binecunoscuta, Carol i-a tratat cu fel de fel de bunatati, dintre care bauturica nu a lipsit.

A doua zi, către ora prânzului, în piața Centrală a Bistriței  a avut loc o impresionantă paradă militară.

Peste 2000 de ostași, aliniati șnur, au fost trecuti în revista de întreaga familie regală, după care Regimentul Vânătorilor de Munte, în cap cu Pricipele Moștenitor Carol, comandantul lor, pe front de pluton, cu armele în cumpănire și in pas alergator, a defilat in fata marelui sau rege, Ferdinand I, îmbrăcat în  ținuta vânătorilor de munte. Era o zi frumoasa de Craciun, cu omat cristalin, o zi pe care participantii nu au uitat-o niciodata.

 

A patra zi de Craciun, trenul regal a plecat spre Bucuresti. Ofiterii si subofiterii care au plecat in concediu pentru sarbatorile de iarna au fost invitati sa calatoreasca cu trenul regal.

 

La inceputul lunii mai 1920, pregatirile pentru marea sarbatoare a armatei erau in toi. La 6 mai, Regimentul Vanatorilor de Munte a plecat definitiv din Bistrita, la Bucuresti, unde a defilat in ziua de 10 mai, in fata statuii lui Mihai Viteazul, primul intregitor vremelnic de neam, si in fata marelui Rege Ferdinand I, al doilea si pe veci intregitor de neam.

Share

Facebook
WhatsApp
Email
Print

LATEST POSTS

Advertisement
Colecteaza Selectiv
Editors Picks
Latest Posts