Paradoxal, după 34 de ani de la evenimentele din Decembrie 1989, niciunul din participanții în stradă la Victoria Revoluției (n.red.- lovitură de stat au stabilit procurorii militari) nu se mai află în vreo funcție publică. Sunt ei sunt copiii ”desculți” ai Revoluției Române din Bistrița?!? Revoluţia nu este o cină socială, un eveniment literar, un desen sau o broderie. Nu poate fi făcută cu eleganţă şi curtoazie. Revoluţia este un act de violenţă prin care o clasă răstoarnă pe alta. A spus-o Mao, iar Bertrand Schneider a scris ”Revoluția Desculților”, dar acest fel de Revoluție nu a avut loc niciodată în niciun loc din această lume, asta pentru că ”desculții” sunt buni doar de carne de tun, după care sunt trimiși în pătrățelele lor.
După 34 de ani…
Au trecut 34 de ani de la acele evenimente, multe cuvinte au rămas încă nerostite, altele ucise, altele au preferat să rămână aliniate în rastel. O parte dintre cei ieşiţi atunci în stradă nu mai sunt, alţii au plecat spre alte zări de soare pline, alţii cine ştie ce mai fac, dar sigur nu fac bine. Nici militarii acelor timpuri nu se simt foarte bine, unii sunt morţi, alţii pensionari, alţii slujesc unui sistem ticăloşit, prost gândit, un mamifer cu sânge cald dar cu o bucată de gheaţă în loc de inimă. Atunci, România ieşea în stradă pentru libertate, lumină, căldură, mâncare şi programe tv. Nu ştia că contra unei libertăţi bine drămuite, porţionate, a căldurii scumpe şi a mâncării transformată în otravă, România, românii, Bistriţa şi bistriţenii plătesc acum cu o hîdă şi amară sărăcie, cu o industrie transformată în miliarde de euro şi care au fost delapidaţi pentru mafia interpartinică. Nici nu mai cred că ar interesa pe cineva dacă în urmă cu 33 de ani a fost revoluţie la Bistriţa sau un meci de fotbal. Pe cei din generaţiile noi nu îi interesează, pe cei mai puţini noi, îi cam doare uitarea, dar ce să facă şi ei: amintirile nu sunt întodeauna cele mai plăcute lucruri din viaţă. România se află într-o situaţie mult mai grea şi complicată ca în decembrie 1989, mai săracă şi cu un popor vulnerabil şi manipulabil, cu un singur slogan rămas valabil: vom muri, dar vom fi liberi. Depinde când, cum, de ce și, mai ales, pentru ce…
CONTEXT:
La Bistrița în decembrie 1989, ca urmare a unei mișcări de tip domino, lumea a ieșit în stradă, în jur de 10.000 de persoane după anumite estimări. Nu au fost ciocniri între manifestanți și forțele regimului, în special cele ale Ministerului de Interne și mai ales ale Armatei. Totul s-a „jucat” la masa verde, fără violență, iar regula a fost respectată de toți cei implicați. Nu au fost morți și nici răniți, în afara unor incidente izolate, datorate mânuirii incorecte a armamentului și muniției din dotare de unii militari, aflaţi sub influența alcoolului. Majoritatea manifestanţilor bistriţeni, care au protestat în fața Comitetului Județean de Partid și au scandat lozinci anti-comuniste.
REMEBER – Bistriţa are doi eroi care au murit în Revoluţia din luna Decembrie 1989. Unul dintre ei este Ioan Sabău, care a decedat la Cluj-Napoca, iar celalalt este Cristian Bucur, decedat la Bucureşti. Ioan Sabău a fost împuşcat în cap în municipiul Cluj-Napoca în Piata Libertăţii. El muncea în Cluj la Trustul de Constructii şi era student la seral. Trupul său a fost adus şi înhumat în cimitirul din localitatea natală. Cel de-al doilea erou este Cristian Bucur. El şi-a pierdut viaţa la Bucureşti, fiind împuşcat în faţa sediului MapN. Era student la Academia Militara Tehnica UM 02545. Dintr-un raport oficial asupra crimelor săvârşite între 16 – 28 decembrie 1989, reiese că în România au fost înregistraţi 1.104 morti şi 3.321 răniţi
Liste și asociații
Paradoxal, după 34 de ani de la evenimentele din Decembrie 1989, niciunul dintre bistrițenii care au ”repetat” scena balconului la Bistrița nu mai ocupă vreo funcție publică de conducere. Ultimii care au reprezentări oficiale au fost George Avram, fost viceprimar și city manager al Bistriței, și Ovidiu Frenț, fost prefect al județului Bistrița-Năsăud.
Alții din revoluționarii bistrițeni au devenit doar amintire, unii au trecut la cele veșnice, iar alții au intrat în anonimatul din care au ieșit. Ei mai sunt amintiți din când în când la comemorările anuale care au loc.
Lista completă a revoluționarilor din Bistrița, membrii ai Asociației 22 Decembrie 1989, cuprinde pe George Avram, Ioan Bența sau Ovidiu Frenț.
Ovidiu Frenţ – Spune că se simte incomplet, dar că Revoluţia din Decembrie 1989 trebuie făcută. ”Nu ştiu cum va fi peste încă 33 de ani, eu sper doar ca cei ce vor veni să îşi amintească frumos de noi”
Ioan Nelu Benţa. Supranumit “băiatul cu fâşul roşu”, fostul lider al revoluţionarilor bistriţeni şi ex-prim-vicepreşedinte al CNSLR-Frăţia BN, Ioan Benţa s-a mutat la Sibiu. A fost consilier local, a făcut politică social-democrată, fiind recunoscut faptul de-a fi fost unul din primii bistriţeni care a ajuns în balconul fostului Comitet Judeţean al PCR, actualul Palat Administrativ. Acum lucrează la Scandia Sibiu, dar a crescut prepeliţe şi a lucrat în Germania , pe şantiere.
George Avram, unul din liderii Revoluției din Bistrița, fost boxer, fost director la o firmă de salubritate- Codrișor SA. Apropiat de fostul primar al Bistriței timp de 12 ani, Ovidiu Crețu. Fost viceprimar, city manager.
O altă figură de frunte a acelor evenimente a fost Ioan Blaga, inginer la Avicola Bistrița, o întreprindere comunistă de succes, între timp terminată de capitalismul sălbatic al anilor 90. Blaga a devenit celebru prin faptul că a avut curajul și determinarea de a ține prima cuvântare din balconul de la sediul PCR Bistrița-Năsăud din piața Petru Rareș în fața celor 10.000 de bistrițeni ieșiți în stradă. Între timp s-a retras devenind un ilustru anonim. Un alt personaj celebru pe care apele învolburate ale evenimentelor l-au scos în stradă a fost Vasile Bodea, la vreme respectivă antrenor de judo. Între timp a devenit om de afaceri , retras în ultimii ani în aceiași sală de judo.
Lista continua cu Iacob Brănișteanu, învățător atunci, dar și acum, care a cochetat cu politica care l-a trimis în anumite funcții la Inspectoratul Școlar Județean. Pe listă apar și doi eroi martiri: Remus Cristian Bucur, împușcat la București, fiul unui fost ofițer de securitate şi fost student la Academia Militară, care a murit în fața sediului M.Ap.N, și Ioan Sabău din Brăteni, împușcat în cap în Cluj-Napoca, fost muncitor în construcții și student la seral. Lista mai cuprinde și persoane mai puțin cunoscute, Grigore Chiorean, stabilit între timp la Brașov, Gheorghe Bidiu Coceșiu, inginer.
Biserica Ortodoxă nu putea să lipsească de pe această listă a revoluționarilor, probabil situație unică în țară. Simion Creța, preot pensionar în prezent, fost protopop de Bistrița la momentul evenimentelor, apare și el în rândurile ”revoluționarilor cu merite deosebite”.
La un moment dat din rândurile revoluționarilor din Bistrița au făcut parte mai multe cadre ale Armatei: generalul Paul Ghircoiaș, la vremea evenimentelor, comandantul Brigăzii 1 Vânători de Munte Bistrița, ulterior fiind numit primul președinte al CPUN-ului județean, generalul Dragoş Iacob, având pe atunci gradul de maior, numit la comanda brigăzii de vânători de munte și colonelul în rezervă Amariei, comandantul regimentului mecanizat din Bistrița. Ulterior aceștia au dispărut din rândurile revoluționarilor, sesizând probabil faptul că un militar activ în exercitarea profesiei sale nu poate face parte de pe o asemenea listă. Singura persoană din rândul structurilor de ordine și forță ale statului rămasă pe listă este fostul milițian, ulterior polițist, Aurel Grama care în calitate de cadru de miliție a încasat o corecție din partea unor cetățeni români de etnie maghiară pentru cercetările abuzive pe care le-a făcut la Odorheiu-Secuiesc. Între timp acesta a ocupat și funcția de adjunct al șefului IPJ BN.
Lista mai cuprinde pe Cuc Telcean – profesor, mutat în Anglia, Dragoș Ștefan Danci – plecat în Spania la muncă, Nicolae Deac – decedat, Ovidiu Frenț – actual subprefect al județului, student pe atunci la Timișoara, Nicolae Găurean – decedat, Rodica Găurean – mutată la București, Dorina Giurcovici, Alexandru Mânzat – fiul unui fost șef al Securității județului Bistrița-Năsăud, student pe atunci la Timișoara şi coleg cu Frenț Ovidiu, între timp angajat al Primăriei Bistrița, Gheorghe Maxim – pensionar, fost muncitor în zona industrială, Ioan Miholca, Gigel Mihuș – plecat și stabilit în Anglia, Mircea Moga – stabilit în SUA, Carmen Moldovan, a lucrat la IPROEB, a citit proclamaţia de la Bistrița, un document prin care orașul a fost numit liber, Ștefan Moldovan – avocat, Adalbert Moni – fost muncitor la RAAL, decedat, Alexandru Murza – pastor neo-protestant, Anton Oproaie, decedat, Cornelia Pop Pompei – decedată, Eugen Vicențiu – decedat, Vasile Bâz – decedat, Gabriela Nicoleta Roga, plecată la muncă și stabilită în Italia, Ovidiu Roșca, Vasile Seserman – decedat, Ioan Someșan – avocat, a candidat la primăria Bistrița din partea PER, Vasile Stejerean – stabilit în Spania, Ștefan Szackacs – comerciant care avea pe timpuri o tarabă în Piata rușilor, Vasile Tabără – ziarist la Ecoul, Ani Zăgrean – plecată în SUA din cauza unor împrumuturi bănești neonorate.
În funcție de conjunctura politică din lista respectivă, posesori ai Certificatului de revoluționar au mai fost Călin Valentini, Vasile Anghelescu, Maria-Ilona Bain, Attila Alexandru Banyai, Ioan Cosma, Ioan Artur Ghertner, Gherasim Galbăn, Alexandru Liviu Ioan, Teohar Mihadaş, Gheorghe Mitroiu, Radu Păslaru, Ioan Roman Neculai, Ghinuţ Doboacă, Ioan Istrate, Victor Luncan, Gavril Sereţan, Ilie Jderiu, Ilie Aurel Pop, Dumitru Nan, Nistor Man.
Recent Comments