Cei 34 de ani trecuți de la Revoluția din Decembrie 1989 au fost comemorați încă o dată la Bistrița, că foarte multe nu sunt de sărbătorit. E o aducere aminte a celor care au murit atunci sau la ceva timp după. Spunem acest lucru pentru că, la cei 34 de ani trecuți de atunci, se spune pompos de sărbătorirea Zilei Victoriei Revoluției Române și a Libertății. Nu, nu este nimic de sărbătorit!!!
Astăzi, așa cum ne-am obișnuit în fiecare an, sigur nu cu aceiași prefecți, Revoluția din Decembrie 1989 a mai primit un up date. Prezenți în fața monumentului închinat tuturor celor care au participat la revoluție, au fost prefectul Teofil Cioarbă, vicepreședinții Consiliului Județean, Camelia Tabără și Ciprian Kecskeș Simionca, primarul Ioan Turc, comandanții instituțiilor de forță, șefi de servicii deconcentrate.
Consemnăm prezențe politice, nu foarte multe, singurul grup politic mai numeros fiind cel al AUR, cu senatorul Ovidiu Florean și Dragoș Hârjoabă sau George Dumitrescu, subprefectul Ioan Zăgrean, secretar general al PNL BN, Decsei Attila, subprefect, președinte UDMR BN.
Sigur că, nu au lipsit parte din ”actorii” principali ai acelor timpuri, revoluționarii, prezenți mai puțini ca de obicei, grupul acestora fiind tot mai redus ca număr. De altfel, este, cred, primul an când a lipsit Ioan Bența, unul din liderii Revoluției din Bistrița zilelor lui Decembrie 1989. Evident, excepția care întărește regula prezenței revoluționarilor este Adalbert Moni, decedat în urmă cu doi ani. Altfel, a fost și George Avram, Ioan Blaga, Florin Chereji, Vasile Bodea, dar și alții. A mai absentat Ovidiu Frenț.
Conform protocolului, după onorul dat primarului Ioan Turc, a fost oficiat un Te Deum de către protopopul de Bistrița, Alexandru Vidican. Au vorbit despre Revoluție, trecut, prezent și viitor, primarul Ioan Turc dar și George Avram, președinte al Asociației ” 22 Decembrie Bistrița”. Prefectul Teofil Cioarbă a transmis mesajul premierului Ciolacu cu ocazia zilei de 22 Decembrie.
CONTEXT: La Bistrița în decembrie 1989, ca urmare a unei mișcări de tip domino, lumea a ieșit în stradă, în jur de 10.000 de persoane după anumite estimări. Nu au fost ciocniri între manifestanți și forțele regimului, în special cele ale Ministerului de Interne și mai ales ale Armatei. Totul s-a „jucat” la masa verde, fără violență, iar regula a fost respectată de toți cei implicați. Nu au fost morți și nici răniți, în afara unor incidente izolate, datorate mânuirii incorecte a armamentului și muniției din dotare de unii militari, aflaţi sub influența alcoolului. Majoritatea manifestanţilor bistriţeni, care au protestat în fața Comitetului Județean de Partid și au scandat lozinci anti-comuniste.
REMEBER- Bistriţa are doi eroi care au murit în Revoluţia din luna Decembrie 1989. Unul dintre ei este Ioan Sabău, care a decedat la Cluj-Napoca, iar celalalt este Cristian Bucur, decedat la Bucureşti. Ioan Sabău a fost împuşcat în cap în municipiul Cluj-Napoca în Piata Libertăţii. El muncea în Cluj la Trustul de Constructii şi era student la seral. Trupul său a fost adus şi înhumat în cimitirul din localitatea natală.
Cel de-al doilea erou este Cristian Bucur. El şi-a pierdut viaţa la Bucureşti, fiind împuşcat în faţa sediului MapN. Era student la Academia Militara Tehnica UM 02545. Dintr-un raport oficial asupra crimelor săvârşite între 16 – 28 decembrie 1989, reiese că în România au fost înregistraţi 1.104 morti şi 3.321 răniţi
1 Comment
Motto:
„Pot să spun că sunt fericit într-o ţară condusă de Marcel Ciolacu? Asta e nenorocirea noastră” / „Revoluţia a fost o iluzie, ruşinea pe care o trăim acum. Moştenitorii comuniştilor au pus mâna pe putere, au furat toţi banii”
(Victor Rebengiuc , între teatru și Marcel Ciolacu)
A fost sau n-a fost revolutie la Bistrita? Aceasta-i intrebarea. Chiar dacă in 22 decembrie 1989, la Bistrita nu s-a tras niciun foc de armă, o serie de personaje locale au obţinut certificate de revoluţionar şi beneficiază de o grămadă de avantaje. Indemnizaţia de revoluţionar este de aproximativ 2.000 de lei pe lună, la care se adauga o serie de alte avantaje. Prin urmare la Bistrita a fost o revolutie de catifea, cu revolutionari de carton. Referitor la cei trei eroi invocati, trebuie mentionat ca acestia nu au nici o legatura cu revolutia bistriteana.
Ioan Sabau a fost impuscat in cap in municipiul Cluj-Napoca in Piata Libertatii. El muncea in Cluj la Trustul de Constructii si era student la seral. Trupul sau a fost adus si inhumat in cimitirul din localitatea natala, satul Brateni.
Cel de-al doilea erou este Cristian Bucur care s-a nascut la 17 februarie 1969 in Bistrita. El si-a pierdut viata la Bucuresti, fiind impuscat in fata sediului MapN. El era student la Academia Militara Tehnica UM 02545.
Leontina Bânciu, născută în Borleasa, comuna Târlișua, a fost împuşcată în masacrul de la Podul Decebal si a murit la Timişoara, pe 17 decembrie, 1989 în brațele soțului ei.
Nu doar Bistrita are revolutinari de carton cu „certificate de revoluţionar cu rol determinant „. Un caz mult mediatizat este orasul Buzău unde însusi premierul Marcel Ciolacu își atribuie astfel de merite în revolutie. In dosarul său de revoluționar Ciolacu spune că lucra la o întreprindere din Buzău, pe când în CV-ul de prim-ministru în dreptul anilor 1988-1990 apare Întreprinderea Electronica din București. Ciolacu afirma că el nu vânează beneficii de pe urma participării la Revoluție, desi documente cadastrale de arhivă arată că a fost proprietarul unui teren primit de pe urma certificatului de revoluționar și vândut apoi, în 2007.
Si exemplele ar putea continua.