1 Decembrie 1918, ziua Intregirii statului roman. Data-simbol cand ne aducem aminte cu respect ca, acum 87 de ani, la Alba Iulia, ardelenii “s-au unit” cu Tara. Maretia actului de la 1 Decembrie 1918 consta in faptul ca desavarsirea unitatii nationale a fost opera intregii natiuni romane, vorbele istoricului Florin Constantiniu meritand a fi amintite: “Nu o victorie militara a stat la temelia României Mari, ci actul de vointa al natiunii române de a-si da armatura teritorial-institutionala care este statul national”.
“Idealul nostru de sute de ani a fost si este Unirea cu toti fratii nostri romani, asa ca visul stramosilor nostri si al nostru il vedem astazi implinindu-se, prin urmare, vrem sa dispara hotarele artificiale dintre noi, vrem sa traim cu totii intr-o Romanie Mare”.
(Pavel Tofan)
La inceputul lunii octombrie 1918, Pavel Tofan, nascut la Nepos in data de 26 ianuarie 1881, sosea de pe frontul italian la Bistrita intr-un concediu de 15 zile. Medic veterinar-sef atasat comandantului Corpului II Armata din Valea Brenta a regiunii Tirol, Pavel Tofan nota in memoriile sale ca, odata ajuns acasa, a constatat ca in oras, ca si in judet de altfel, atmosfera era una tensionanta, asemuind orasul cu un furnicar “proaspat ravasit, ale carui furnici alergau de-a valma in sus si-n jos, in dreapta si-n stanga, si iarasi indarat, fara un pic de odihna”.
O alta dovada a haosului existent in acele zile este si gestul soldatilor cehi si slovaci din Regimentul Infanterie al armatei austro-ungare stationat la Bistrita, care, pe 24 octombrie, au spart magazia manutantei din strada Ungureasca, furand efectele militare si vanzandu-le populatiei.
In ziua urmatoare, in urbea bistriteana isi face aparitia caporalul Cornel Ordace, trimis de “advocatul” Francu din Cluj cu misiunea de a infiinta un Sfat National si in Bistrita. Pavel Tofan il indruma pe acesta la Gavrila Trifon, “mai competent in chestii politice”, si in aceeasi zi i-a convocat pe toti intelectualii bistriteni la Casina Romaneasca. Gavrila Trifon le-a vorbit bistritenilor prezenti despre declaratia lui Alexandru Vaida-Voievod din Dieta ungara, despre dorinta Basarabiei de a se uni cu Romania exprimata la data de 9 aprilie 1918, dar si despre zvonurile similare care veneau din Bucovina, “urmand ca si noi sa le urmam exemplul pentru a iesi de sub tirania maghiara”.
Veterinarul Pavel Tofan scria ca, in data de 29 octombrie, zi de targ care dimineata se arata a fi una frumoasa si plina de soare, Bistrita forfotea de mii de sateni in straie de sarbatoare. “Targovenii” prezenti la Bistrita nu pareau a fi venit sa faca cumparaturi ca alta data, ci mai degraba sa afle stiri in legatura cu schimbarile care se faceau in “deferite” orase, noutatile fiind aduse de soldatii care, eliberati din garnizoanele lor, se intorceau acasa cu duiumul. O situatie mai aparte o intalnim in cazul sasilor, evreilor si ungurilor care isi incuiasera pravaliile si se inchisesera in casele lor – ei erau priviti astfel deoarece erau considerati a fi “in slujba dusmanului”.
Pulsul acelor zile este bine reliefat
in memoriile lui Tofan: “Toata lumea romaneasca din oras era in mare fierbere… Toti erau veseli si-n gandurile lor simteau ca nu poate sa li se intample nimic rau. Mai rau de cum le-a fost pana acuma nu le va fi niciodata. Toti vroiau sa contribuie cu puterile lor la renasterea unei sorti de mai bine a neamului nostru”.
In jurul orei 11.00, tot in “vremea aceasta”, gloatele au aflat locul unde se tinea Sfatul Intelectualilor, iar strada Lemnelor “gemea” acum de zgomotele multimii. Cei de la Sfat, in fruntea caruia se afla Alexandru Pop, si-au zis ca elanul poporului trebuie canalizat intr-o “directiune” potrivita. In acest sens, Pavel Tofan, avocatul bistritean Victor Moldovan si Ioan Corbul (casierul Sfatului), toti trei fiind cunoscuti de localnici, au iesit in mijlocul multimii. Aceasta i-a primit cu aclamatii si i-a urmat in curtea Bisericii Romane Unite din apropiere, unde, de pe trepte, insufletit de minunile timpului, Pavel Tofan a tinut un discurs prin care anunta: “sintem liberi. Avem dreptul sa hotaram asupra sortii si apartenentei noastre. Idealul nostru de sute de ani a fost si este Unirea cu toti fratii nostri romani, asa ca visul stramosilor nostri si al nostru il vedem astazi implinindu-se, prin urmare, vrem sa dispara hotarele artificiale dintre noi, vrem sa traim cu totii intr-o Romanie Mare” .
Apoi au fost sfatuiti sa astepte indrumari numai de la Sfatul National Orasenesc si Judetean recent constituite, in urmatoarea perioada infiintandu-se garzi nationale in fiecare comuna.
Veterinarul Tofan, cel care pe 5 noiembrie 1918 primise legitimatia de “tribun al poporului”, amintea in memoriile sale si despre atitudinea ostila a ungurilor din judet, care primisera ordin de la Partidul Maghiar din Cluj sa nu execute sub nici o forma ordinele Sfatului National. Putinele saptamani ramase pana la 1 Decembrie au fost tensionante, Sfatul National bistritean incercand din rasputeri sa faca fata situatiei create, mai precis jafurilor, spargerilor si razvratirilor din intreg judetul. Citand-o pe sotia lui Victor Onisor, membru in Sfatul bistritean, Pavel Tofan scria ca, atunci cand s-a urcat in trenul care pleca din Bistrita spre Alba Iulia, aceasta a zarit 37 de bistriteni gatiti “taraneste si cu cusme lungi”. Insufletiti de cel mai adanc simtamant patriotic, ei au participat, alaturi de semenii lor ardeleni din alte judete transilvane, la Marea Adunare care a avut loc la 1 Decembrie 1918 in orasul Unirii.
Lucrurile revin pe fagasul normal odata ce primul batalion roman, condus de maiorul Coroana (cunoscut si ca “spargatorul de fronturi”) a intrat, in data de 6 decembrie 1918, in Bistrita dinspre Saratel.
