În ultimele două decenii am fost martorii căderii uneia dintre cele mai importante instituții. Și anume presa liberă. Am impresia că foarte puțini oameni înțeleg importanța acestei instituții pentru democrație. Sau cu alte cuvinte… nu înțeleg că atunci când presa nu prosperă din relatarea adevărului, suntem la o aruncătură de băț de autoritarism sau dictatură.
Presa a fost mereu gardianul democrației.
Oamenii votează pe baza informațiilor relatate de presă. Politicienii știu că dacă nu își respectă promisiunile sau fac lucruri mârșave, presa va afla și va informa alegătorii.
Și acest contract între populație și presă a funcționat foarte bine până în momentul în care oamenii nu au mai fost dispuși să plătească pentru adevăr. Au spus: “De ce să plătim noi ziarul, când ne putem informa gratuit din online sau din social media?”
Mai mult… cumva… populația a fost convinsă că nu trebuie să plătească pentru informație. Este 100% gratuită la un click distanță.
Problema a fost că acel ziar cumpărat de sute de mii de oameni zilnic, permitea agențiilor de presă să plătească salarii bune jurnaliștilor, pentru a investiga în profunzime clasa politică și fiecare decizie. Odată ce asta nu s-a mai putut, au fost nevoiți să caute alte metode de finanțare.
Și au găsit: Companii cu interese politice, care au fost mai mult decât fericite să plătească facturile restante. Iar partea și mai bună? Agențiile de presă nu mai trebuie să remunereze cu mulți bani jurnaliști profesioniști, pentru a genera informație. Toată informația de care au nevoie vine direct de la sponsori.
Aud constant oameni care spun că presa nu mai este ce a fost odată; că s-au vândut companiilor cu interese politice. Dar ceea ce am impresia că nu realizăm este faptul că s-au vândut din necesitate. Noi nu am mai fost dispuși să plătim acest serviciu, esențial pentru orice democrație.
Iar în timp, pentru că salariile au fost de mizerie, școlile de jurnalism au devenit o glumă proastă. Și una dintre cele mai respectate meserii din lume a fost preluată de copii care au fost respinși de toate celelalte facultăți.
Partea bună este că odată cu progresul tehnologiei și digitalizarea accelerată a lumii, a apărut o soluție care poate să schimbe roata.
Dacă în urmă cu 20 de ani aveai nevoie de sume astronomice pentru a construi o agenție de presă sau un trust TV, acum poți face acest lucru cu câteva mii de euro și o echipă mai mică de 6 oameni. De fapt, poți să pornești fără niciun angajat.
Un creator de conținut poate să ajungă la milioane de oameni lunar, dintr-un dormitor. Și mai mult, există o foame reală în rândul populației cu privire la adevăr, cu privire la investigații.
Iar partea și mai bună este că există o sumedenie de metode de monetizare a acestei munci, fără să fii nevoit să îți vinzi sufletul clasei politice. Când conținutul pe care îl oferi este de o calitate foarte bună, urmăritorii tăi vor fi dispuși să plătească un abonament pentru a avea acces la informațiile tale. Google-ul plătește destul de bine pentru a putea pune publicitate în videourile tale de YouTube. Și există destul de mulți sponsori care nu au legături politice și care sunt dispuși să plătească pentru o promovare etică.
Iar peste toate astea, cheltuielile pe care le ai sunt mult mai mici față de cheltuielile unui trust de presă. La nivel internațional apar din ce în ce mai mult astfel de jurnaliști, care își creează un brand personal, nu sunt afiliați politic, câștigă foarte bine și au libertatea, abilitățile și inteligența necesare să facă un jurnalism de calitate și investigații complexe.
Este clar că trusturile mari au din ce în ce mai multe probleme în a se susține într-o lume în care un freelancer poate oferi informații mai bune la același nivel de calitate, cu cheltuieli infime și acces la o audiență la fel de mare.
Sper doar ca în multitudinea de influenceri care apar zi de zi, să fie din ce în ce mai mulți care sunt dispuși să facă jurnalism profesionist, să investigheze amănunțit fiecare subiect și să ofere populației adevărul de care are nevoie pentru a lua deciziile corecte atunci când merge la vot.
Este strigător la cer că trăim într-o societate în care hoții sunt sponsorii polițiștilor. Și aici nu mă refer în niciun caz doar la România. În Statele Unite sau în UK situația este la fel de gravă.
Am tot auzit că statul ar trebui să facă ceva să protejeze presa liberă. De ce ar face?! Are cel mai mult de pierdut dacă face acest lucru. Presa s-a pus mereu în pericol pentru a proteja societatea. Iar când noi am fost puși în situația de a proteja presa și de a continua să plătim pentru adevăr, i-am întors spatele și ne-am luat BMW.
Răzvan Căzănescu