S-au împlinit deunăzi 600 de zile de la debutul războiului Rusia-Ucraina și 10 zile de la atacul Hamas asupra Israelului. Președintele Rusiei, Vladimir Putin, a fost primit, la Beijing, de “prietenul său drag” Xi Jinping, președintele Chinei.
Cei doi, președinți a două mari forțe militare și economice, au pus bazele arhitecturii BRICS – un acronim al unei formule ce caută a descrie economiile cu creștere rapidă despre care s-a prezis că vor domina colectiv economia globală până în 2050 -, prin urmare o grupare economică, formată din Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud, la care au fost invitate, în august 2023, la cel de-al 15-lea summit, Argentina, Egiptul, Etiopia, Iranul, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite, calitatea de membru cu drepturi depline urmând să intre în vigoare la 1 ianuarie 2024.
Este evident că BRICS dorește să fie un bloc, deocamdată economic, nu militar, în contrapondere la Statele Unite ale Americii și a eventualilor ei aliați.
Comflictul dintre Hamas și Israel, mai mult decât războiul ruso-ucrainean, este pe cale a reconfigura / confirma existența a două blocuri economico-militare, practic o reactivare a războiului rece, având alți actori.
De data aceasta, însă, ponderea blocului BRICS pare cel puțin egală, ca forță economico-militară, cu cea a UE-NATO.
Să punem în balanță, că în spațiul UE-NATO există un procent însemnat de imigranți din BRICS, care au început să pună presiune enormă pe politicile occidentale, timp în care spațiul extra UE-NATO, din această perspectivă, nu are nicio problemă.
Va ataca China Taiwan-ul? În noua conjunctură, cel mai probabil că, da! De ce? Pentru că, în primul rând, vede o oportunitate în a-și pune în act doctrina O singură Chină.
Avem, prin urmare, în față o hartă a lumii plină de conflicte, în care sunt antrenate, într-un fel sau altul – de la diplomație la susținerea mașinăriilor de război cu armament și logistică -, mari puteri și o sumedenie de mici state, care gravitează în jurul acestora.
Și toate acestea într-o lume în care s-au acumulat – după cel de-Al Doilea Război Mondial, în special – mari frustrări, generate de un globalism aflat într-o ofensivă scăpată de sub controlul eticii, rezultatul fiind, foarte reducționist spus, pentru a înțelege ușor paradigma, o masă de oameni săraci, într-o pondere îngrijorătoare de 99 %, căreia i se contrapune una de 1 % – bogații și privilegiații lumii.
Pe de o parte 99 % care muncesc din greu, supraviețuind practic de pe o zi pe alta, cheltuindu-și timpul cu grijile prezentului și, pe de altă parte, cei 1 % expunându-și ostentativ bogățiile câștigate mult prea ușor pentru care timpul este, practic, suspendat, ziua de ieri, cea de azi și, foarte previzibil, cea de mâine fiind o continuitate întru huzur.
Da, s-ar putea spune, trăim în general mai bine decât omul preistoric, antic, medieval, sau preindustrial, lucru pe deplin adevărat, dar acest confort este datorat dezvoltării științei, dar omul, deși s-a născut liber, continuă să fie, aproape pretutindeni, în lanțuri, vorba filosofului Jean Jaques Rousseau.
Avem, deci, întrunite aproape toate ingredientele pentru declanșarea furtunii perfecte și putem bănui, cu îndreptățită îngrijorare, tabloul cu tușe apocaliptice ce se profilează la orizont.
Recent Comments