Casele, așa cum le vedem trecând, zilnic, pe lângă ele au un suflet, au cee ace se cheamă o anume personalitate. Locuitele preiau din energiile celor care le locuiesc, le mobilează și le îngrijesc, reparându-le, înoindu-le cu haine noi, curățindu-le în fiecare zi. Așa există casele, fațadele lor care îți vor zice cât de sănătoasă sau cât de bolnavă este casa. Cu cât o fațadă e mai bătrână, mai neîngrijită, vei știi: casa nu e nici ea sănătoasă, iar dacă fațada, fațadele caselor sunt vesele și respire din nou, ca străin în acel oraș vei știi că acea comunitate are grijă de ea, pentru că are grijă de propria istorie.
Asta am înțeles eu astăzi de la întâlnirea cu voluntarii de la Petrus Italus Trust, cu președintele onorific al acestei asociații, Cornel Ban, cu arhitecta Lavinia Cociubei, criticul de artă, Vasile Duda sau cu Ana Szekely, directorul executiv al Tășulesei Social.
Despre ce este vorba?
Ne-a spus Cornel Ban: Despre renovarea fațadei unei case din centrul istoric. Am vrut să vedem dacă se poate pune în aplicare un asemenea demers și la ce costuri. Am găsit și specialiști, chiar aici, în zonă. Nu este foarte costisitor. Orice proprietar poate apela la noi pentru a-i transmite „rețeta. Este o intervenție frugală cu resurse mici. Per total, costurile s-au ridicat la aproximativ 9.000 de euro: manoperă, poartă, ferestre, vitrinele – care au fost cea mai scumpă parte a lucrări. Nu e un capăt de lume. E adevărat, nu era într-o stare de degradare foarte mare. Nu a necesitat proiect propriu-zis. A fost mai mult o lucrare de întreținere. Dar sunt foarte multe fațade în acest stadiu în Bistrița”.
Despre povestea folosirii materialelor tradiționale din construcții a vorbit și criticul de artă, Vasile Duda, o voce importantă a comunității bistrițene: Aici avem dovada că materialele tradiționale pot fi folosite și sunt ieftine. Se face aproape o lucrare de întreținere, iar fațada devine curată și agreabilă. Dacă toate fațadele ar arăta așa în Bistrița, ar fi un punct de plecare foarte bun. Asta presupune și o deschidere a proprietarilor spre a face lucrările elementare de întreținere”.
”E vorba de ideea de a folosi materiale naturale, tehnici tradiționale. Asta menține și în viitor sănătatea clădirii. În plus, ne scapă de foarte multe probleme structurale care ar putea apărea ulterior. Nefiind de specialitate, oamenii încearcă să-și modernizeze clădirile. Crezând că metodele moderne sunt mai bune. Nu își dau seama că varul, de pildă, este mult mai sănătos pentru clădire și nu formează umiditate. La fel și tâmplăriile de lemn. Fațada acestei clădiri era înainte tencuită cu ciment. Le-a creat vecinilor de aici mari probleme în interior cu umiditatea sau bacteriile de care nu mai știau cum să scape”, a punctat și Lavinia Cociubei, arhitect, profesor la Liceul de Arte Corneliu Baba.
„Am participat și noi cu voluntarii noștri la intervențiile Ambulanței pentru Monumente sau Petrus Italus Trust. Am vrut să demonstrăm că în continuare sprijinim patrimoniul arhitectural, cultural, tradițional sau culinar. Mai ales că Via Translivanica trece prin apropierea a cel puțin 12 monumente de patrimoniu din Bistrița”, a explicat Ana Szekely, director executiv la Tășuleasa Social.
Toți cei implicați în acest proiect au făcut un apel către proprietarii de case din Centrul istoric al Bistriței: . „Nu puneți plastic, nu dați cu tinci. Pentru că folosind asemenea materiale se îmbolnăvesc clădirile. Iar în final totul costă mai mult. Nu cu lavabilă”, au conchis toți cei implicați în acest fel de proiecte, aici trebuind să îl amintim și pe Cristian Rațiu, care a făcut și un masterat pe arhitectura de patrimoniu. El a fost arhitectul care a proiectat – tot în regim de voluntariat – vitrinele noi ale fațadei de pe Șincai 15.
