Destinul tragic al poetului Andrei Mureșanu. Născut la Bistrița, el a murit la Brașov pe 12 octombrie 1863 bolnav și sărac

La Brașov, pe 12 octombrie 1863, a plecat în nemurire,  poetul Andrei Mureșanu. Așa că, în acest material vorbim despre destinul tragic al poetului Andrei Mureșanu, cel care în anul 1863, în noaptea de 11 spre 12 octombrie,  se stingea din viață la Brașov din cauza bolii și a sărăciei. De fapt, vorbim despre un destin comun al multora dintre poeții sau artiștii români.

Așadar : cine a fost Andrei Mureșanu?

Andrei Mureșanu s-a născut pe 16 noiembrie 1816 a fost un revoluționar și poet român din Transilvania. Născut într-o familie de țărani numeroasă unde doar tatăl aducea un venit viața lui nu a fost tocmai ușoară.

Primele învățături le primește de la un bătrân grănicer pe nume Dănilă Doboș, din Valea-Rocnei.În anul 1825 Mureșanu a intrat la școala săsească din Bistrița și după finalizare a făcut liceul piariștilor unde s-a făcut cunoscut prin cunoștințele avute. În continuare a studiat la Blaj teologia și filozofia fiind susținut de profesorul Nicolae Marin.

În perioada studenției se împrietenește cu George Bariț care era și organizatorul unei echipe teatrale. Prietenia dintre cei doi a fost una de lungă durată, iar atunci când Bariț se hotărăște să plece la Brașov deoarece preluase conducerea școlii române vrea să-l ia și pe Mureșan cu el.

Așadar cu ajutorul prietenului său în anul 1838 Mureșan devine profesor la Brașov unde se și stabilește. După încă doi ani avansează în învățământul gimnazial și începe să scrie articole și poezii pentru gazeta „Foaia pentru minte, inimă și literatură”. Cu această ocazie reușește să-i cunoască pe Grigore Alexandrescu, Cezar Bolliac, Heliade Rădulescu, Dimitrie Bolintineanu și Vasile Alecsandri. Întâlnirile cu poeții consacrați îi vor influența în mod vizibil operele lui Mureșan.

A făcut parte dintre liderii revoluției din anul 1848 și s-a implicat în delegația Brașovului pentru întâlnirea de la Blaj din același an. A scris poemul „Un răsunet” utilizând linia melodică de la un vechi imn religios „Din sânul maicii mele” și care ulterior a devenit imn revoluționar. Numit de Nicolae Bălcescu „Marseilleza românilor” din anul 1990 a devenit imnul României.

După încheierea revoluției din 1848 Andrei Mureșanu a lucrat ca translator la Sibiu unde a scris pentru revista „Telegraful Român” pe teme patriotice și de protest social.  Acestă parte a creației sale urmărea într-un fel inițierea publicului cititor în diverse ramuri ale artei.

Preocuparea lui Mureșanu pentru activitatea poetică nu a fost una extrem de extinsă, dar cu toate acestea a punctat toate caracteristicile liricii pașoptiste împletite perfect cu proveniența sa transilvăneană.

În ultima parte a vieții acesta traduce „Nopțile lui Young”, doar o parte din „Analelor lui Tracit” și reușește să creeze o gramatică românească în limba germană. Anul 1861 este și cel în care scriitorul s-a pensionat, iar pensia nu-i era suficientă pentru întreținerea familiei. Așadar în 1862 strânge toate poeziile sale într-un volum pe care-l tipărește cu gândul la banii pe care îi putea câștiga pentru restabilirea bugetului familiei. Din păcate cărțile se vând foarte greu și autorul face apeluri perseverente către populație în „Gazeta Transilvaniei” deoarece sănătatea sa devenea precară. Pentru a încerca să-l ajute comunitatea „Astra” i-a acordat un premiu de 50 de galbeni.

În anul 1863 în noaptea de 11 spre 12 octombrie, scriitorul Andrei Mureșanu se stinge din viață la Brașov din cauza bolii și a sărăciei. Acesta a lăsat în urmă un băiat pe nume Gheorghe aflat în clasa a VII-a, o fată de numai 11 luni și pe soția sa Suzana. La înmormântare în semn de mare apreciere au participat foarte mulți oameni printre care și profesorii și tineretul școlar din oraș. Aceștia au însoțit sicriul pe toată perioada cu torțe și decoruri.